ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1626/2012

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 78 din 7 noiembrie 2011 Tribunalul Galați a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul A.D. împotriva sentinței penale nr. 317 din 20 iunie 1968 a Tribunalului Galați. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Galați a reținut că prin sentința penală nr. 317 din 20 iunie 1968 a aceleiași instanțe, definitivă prin decizia penală nr. 2193 din 30 mai 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, revizuientul a fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. cu aplic. art. 75 lit. a), c) C. pen., precum și că odată cu judecarea cauzei în fond cât și în căile de recurs, instanțele au analizat apărările condamnatului cu privire la participația acestuia la comiterea faptei.

S-a concluzionat că revizuientul nu invocă fapte și împrejurări noi în sensul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., dorind în realitate ca pe calea revizuirii să realizeze o prelungire a probatoriului administrat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuientul, cale de atac ce a fost respins ca nefondată prin decizia penală nr. 2/A din 9 ianuarie 2012 a Curții de Apel Galați , întrucât motivele invocate în cuprinsul cererii de revizuire au fost deja examinate de prima instanță și instanțele de control judiciare care au fost investite cu judecarea fondului și ca atare nu au fost descoperite fapte sau împrejurări noi în sensul normei procesual penale. Decizia atacată cu apel a fost atacată cu recurs de către revizuientul A.D.

care a arătat că din înscrisurile depuse la dosar cât și din declarațiile a doi martori rezultă că se face vinovat de infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte. De asemenea, solicită aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate și a cazului de casare în care se încadrează formal, Înalta Curte apreciază recursul ca nefondat pentru următoarele considerente: Revizuirea este o cale extraordinară de atac, astfel că în mod firesc nu poate fi promovată decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen. și numai în condițiile prevăzute de lege (cu referire la termenul de introducere a cererii de revizuire, persoanele ce pot solicita revizuirea, etc.).

În cauză, petentul condamnat și-a întemeiat cererea pe disp. art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. invocând greșita încadrare juridică dată faptei pentru care a fost condamnat, împrejurare ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar. De asemenea, s-a invocat omisiunea instanței de aplicare a dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. Înalta Curte constată că prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. pot fi invocate atunci când s-au descoperit fapte sau împrejurări necunoscute de instanță la soluționarea cauzei și doar dacă pe baza acestora se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare [conform alin. (2) al aceluiași articol]. În speță, aspectele ce țin de încadrarea juridică dată faptei sunt chestiuni de fond ce au fost examinate și soluționate cu autoritate de lucru judecat de instanța care a pronunțat condamnarea revizuientului A.D.

Ca atare, acestea nu mai pot fi repuse în discuție în calea de atac extraordinară a revizuirii. De altfel, aceste temeiuri de fapt pentru care se solicită revizuirea nu au un caracter de noutate, ci constituie o reiterare a susținerilor deja învederate de condamnat în cursul soluționării în fond a cauzei, susțineri ce au fost analizate și respinse motivat de instanțele competente. În ceea ce privește audierea a doi martori se apreciază că pe calea revizuirii nu se poate ajunge la o prelungire a probatoriului pentru împrejurări de fapt deja cunoscute. Aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen. nu este posibilă în procedura revizuirii, dispozițiile acestui articol de lege fiind incidente în cauzele în care nu a început cercetarea judecătorească.

Pe de altă parte, nu este suficient că faptele sau împrejurările relevate să fi fost necunoscute instanței care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere, ci trebuie ca acestea să poată conduce la pronunțarea unei soluții contrare. Prin urmare, în mod corect instanțele de fond au considerat că cererea de revizuire este inadmisibilă în raport de motivele pe care aceasta se întemeiază. Față de cele reținute în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de revizuientul A.D. împotriva deciziei penale nr. 2/A din 9 ianuarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. Obligă recurentul la cheltuieli judiciare către stat căruia îi incumbă culpa procesuală a exercitării unei căi de atac care nu e prevăzută de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat A.D. împotriva deciziei penale nr. 2/A din 9 ianuarie 2012 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2012.