ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3751/2012

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Prin sentința comercială nr. 1454/PI din 6 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, a fost respinsă cererea reclamantei SC F.L.B. SRL prin care a solicitat obligarea pârâților Consiliul Local al Municipiului Lugoj și Municipiul Lugoj prin Primar la prelungirea contractului de închiriere din 6 august 2009 având ca obiect spațiul comercial situat în Lugoj. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, analizând probatoriile admistrate în cauză, a reținut că spațiul în litigiu, a fost deținut de reclamantă, în calitate de chiriaș, de mai mult de 10 ani, în baza unor contracte de închiriere succesive și că spațiul a avut destinația de cinematograf, ulterior trecând în domeniul public al unității administrativ-teritoriale, conform O.G.

nr. 39 din 14 iulie 2005, predarea primirea către Consiliul Local Lugoj, facându-se în baza procesului-verbal din 05 mai 2009. În raport de situația de fapt stabilită, Tribunalul a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, apreciind că nu există temei legal pentru a se dispune prelungirea contractului de închiriere și a înlăturat apărarea reclamantei în sensul că ar fi îndreptățită la atribuirea spațiului comercial în temeiul Legii nr. 341/2004 a recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989. Pentru a dispune astfel, instanța de fond, a reținut că actul normativ acordă drepturi în sensul menționat anumitor categorii de beneficiari persoane fizice, iar reclamanta este societate comercială, cu personalitate juridică, astfel încât nu se încadrează în niciuna dintre aceste categorii, calitatea de revoluționar, a asociatului unic, fiind lipsită de relevanță în speță.

II. Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat recurs, reclamanta SC F.L.B. SRL Lugoj, care a fost calificat de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă prin încheierea de ședință din 24 noiembrie 2011, ca fiind apel și a fost, soluționat în sensul respingerii ca nefondat, fără cheltuieli de judecată, prin decizia nr. 263-A din aceeași dată, pronunțată în Dosarul nr. 70/252/2010*. Instanța de prim control și-a argumentat soluția de menținere a sentinței instanței de fond reținând următoarele: Dreptul prelungire a contractului de locațiune i-a fost acordat reclamantei de către fostul administrator al spațiului, R.R.F., astfel încât nu-i este opozabil noului administrator, pârâtul Consiliul Local Municipal Lugoj.

Conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, „închirierea bunurilor proprietate publică a statului sau a unităților administrativ-teritoriale se aprobă, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, iar contractul de închiriere va cuprinde clauze de natură să asigure exploatarea bunului închiriat, potrivit specificului acestuia". Așadar, întrucât specificul respectivului spațiu comercial este de cinematograf, reclamanta nu are nici vocație la închirierea acestuia, întrucât obiectul său de activitate este de atelier foto.

Reclamanta care pretinde încheierea contractului de închiriere este o societate comercială, însă drepturile speciale prevăzute de Legea nr. 341/2004 sunt recunoscute numai persoanelor fizice, motiv pentru care statutul de revoluționar al administratorului societății reclamante îl îndreptățește numai pe acesta la închirierea cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat, a unui spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafață utilă de până la 100 m.p., nu și societatea comercială în cadrul căreia este asociat. III. Împotriva deciziei nr. 263-A din 24 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC F.L.B.

SRL Lugoj, indicând în memoriul depus la dosar motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, modificarea hotărârii instanței de apel în sensul admiterii apelului său, cu consecința schimbării sentinței primei instanțe și admiterii în tot a cererii introductive precizate. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată de pârâți prin întâmpinarea depusă, în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., în considerarea următoarelor argumente: Deși în cuprinsul declarației de recurs, reclamanta a indicat încadrarea criticilor formulate în motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceasta a dezvoltat referitor la hotărârea atacată exclusiv critici vizând elemente de temeinicie a soluției, privind stabilirea situației de fapt și administrarea probatoriilor, tară să formuleze nicio critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc. civ. Dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau în termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează că: "Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte." Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor menționate la alin. (2), iar conform dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) C. proc. civ., este sancționată cu nulitatea recursului nerespectarea condițiilor prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c) a aceluiași text legal, sunt reținute expres: " motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Astfel, Înalta Curte constată că, în speță, deși reclamanta, în memoriul de recurs a formulat o serie de critici referitoare la hotărârea atacată și a indicat motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., nu a structurat și nu a dezvoltat aceste motive subsumat motivelor de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ., limitându-se să reitereze aspecte vizând fondul cauzei, tară a preciza relevanța față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului. Așa fiind, cum casarea sau modificarea deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute expres și limitativ de art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. iar, conform alin. (1) al art. 302 1 C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat acestor dispoziții legale și avânc în vedere, deopotrivă, inexistența în cauză a motivelor de ordine publică care să atragă incidența prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc.

civ., în baza dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate excepția nulității recursului, urmează să facă aplicarea prevederilor art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și să constate nulitatea recursului declarat de reclamanta SC F.L.B. SRL Lugoj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursului declarat de reclamanta SC F.L.B. SRL Lugoj împotriva deciziei nr. 263/A din 24 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2012.