ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3751/2012

Deliberând asupra recursului, din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I.

Prin sentința comercială nr. 1454/PI

din 6 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios

administrativ, a fost respinsă cererea reclamantei SC F.L.B. SRL prin care a

solicitat obligarea pârâților Consiliul Local al Municipiului Lugoj și Municipiul

Lugoj prin Primar la prelungirea contractului de închiriere din 6 august 2009

având ca obiect spațiul comercial situat în Lugoj.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond, analizând probatoriile admistrate în cauză, a reținut că

spațiul în litigiu, a fost deținut de reclamantă, în calitate de chiriaș, de

mai mult de 10 ani, în baza unor contracte de închiriere succesive și că

spațiul a avut destinația de cinematograf, ulterior trecând în domeniul public

al unității administrativ-teritoriale, conform O.G. nr. 39 din 14 iulie 2005,

predarea primirea către Consiliul Local Lugoj, facându-se în baza

procesului-verbal din 05 mai 2009.

În raport de situația de fapt stabilită,

Tribunalul a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr.

213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, apreciind

că nu există temei legal pentru a se dispune prelungirea contractului de închiriere

și a înlăturat apărarea reclamantei în sensul că ar fi îndreptățită la atribuirea

spațiului comercial în temeiul Legii nr. 341/2004 a recunoștinței față de eroii-martiri

și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond,

a reținut că actul normativ acordă drepturi în sensul menționat anumitor categorii

de beneficiari persoane fizice, iar reclamanta este societate comercială, cu personalitate

juridică, astfel încât nu se încadrează în niciuna dintre aceste categorii, calitatea

de revoluționar, a asociatului unic, fiind lipsită de relevanță în speță.

II.

Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat

recurs, reclamanta SC F.L.B. SRL Lugoj, care a fost calificat de Curtea de Apel

Timișoara, secția a II-a civilă prin încheierea de ședință din 24 noiembrie 2011,

ca fiind apel și a fost, soluționat în sensul respingerii ca nefondat, fără cheltuieli

de judecată, prin decizia nr. 263-A din aceeași dată, pronunțată în Dosarul nr.

70/252/2010*.

Instanța de prim control și-a argumentat

soluția de menținere a sentinței instanței de fond reținând următoarele:

Dreptul prelungire a contractului de locațiune

i-a fost acordat reclamantei de către fostul administrator al spațiului, R.R.F.,

astfel încât nu-i este opozabil noului administrator, pârâtul Consiliul Local Municipal

Lugoj.

Conform art. 14 alin. (1) din Legea

nr. 213/1998, „închirierea bunurilor proprietate publică a statului sau a unităților

administrativ-teritoriale se aprobă, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului

județean, a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local,

iar contractul de închiriere va cuprinde clauze de natură să asigure exploatarea

bunului închiriat, potrivit specificului acestuia".

Așadar, întrucât specificul respectivului

spațiu comercial este de cinematograf, reclamanta nu are nici vocație la închirierea

acestuia, întrucât obiectul său de activitate este de atelier foto.

Reclamanta care pretinde încheierea contractului

de închiriere este o societate comercială, însă drepturile speciale prevăzute de

Legea nr. 341/2004 sunt recunoscute numai persoanelor fizice, motiv pentru care

statutul de revoluționar al administratorului societății reclamante îl îndreptățește

numai pe acesta la închirierea cu prioritate, fără licitație, din fondul de stat,

a unui spațiu comercial sau de prestări servicii corespunzător, cu o suprafață utilă

de până la 100 m.p., nu și societatea comercială în cadrul căreia este asociat.

III. Împotriva deciziei nr. 263-A din 24

noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în

termen legal, a declarat recurs reclamanta SC F.L.B. SRL Lugoj, indicând în memoriul

depus la dosar motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ. și a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, modificarea hotărârii

instanței de apel în sensul admiterii apelului său, cu consecința schimbării sentinței

primei instanțe și admiterii în tot a cererii introductive precizate.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările

dosarului din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., potrivit

cărora instanța se va pronunța prioritar asupra excepțiilor de fond sau de procedură

care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, va admite

excepția nulității recursului pentru nemotivare, invocată de pârâți prin întâmpinarea

depusă, în baza art. 306 alin. (1) raportat la art. 302 alin. (1) lit. c) C.

proc. civ., în considerarea următoarelor argumente:

Deși în cuprinsul declarației de recurs,

reclamanta a indicat încadrarea criticilor formulate în motivul de nelegalitate

prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aceasta a dezvoltat referitor

la hotărârea atacată exclusiv critici vizând elemente de temeinicie a soluției,

privind stabilirea situației de fapt și administrarea probatoriilor, tară să formuleze

nicio critică care să poată fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute

expres și limitativ de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 303 alin. (1) C.

proc. civ. prevăd că, recursul se motivează prin însăși cererea de recurs sau în

termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dacă legea nu dispune

altfel, iar alin. (2) al aceluiași text legal statuează că: "Termenul pentru

depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul

s-a făcut mai înainte."

Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor

menționate la alin. (2), iar conform dispozițiilor art. 302

1

alin.

(1) C. proc. civ., este sancționată cu nulitatea recursului nerespectarea condițiilor

prevăzute pentru cererea de recurs, între acestea, la lit. c) a aceluiași text legal,

sunt reținute expres: " motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul

și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat".

Astfel, Înalta Curte constată că, în speță,

deși reclamanta, în memoriul de recurs a formulat o serie de critici referitoare

la hotărârea atacată și a indicat motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu a structurat și nu a dezvoltat aceste motive subsumat

motivelor de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., limitându-se să reitereze aspecte vizând fondul cauzei, tară a preciza relevanța

față de decizia atacată și de dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care

statuează asupra obiectului recursului.

Așa fiind, cum casarea sau modificarea

deciziei atacate este posibilă numai în cazurile prevăzute expres și limitativ de

art. 304 pct. 1 - 9 C. proc. civ. iar, conform alin. (1) al art. 302

1

C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se sprijină și dezvoltarea lor, Înalta Curte, constatând

că recurenta-reclamantă nu s-a conformat acestor dispoziții legale și avânc în vedere,

deopotrivă, inexistența în cauză a motivelor de ordine publică care să atragă incidența

prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., în baza dispozițiilor art. 137

alin. (1) C. proc. civ., luând în examinare cu prioritate excepția nulității recursului,

urmează să facă aplicarea prevederilor art. 306 alin. (1) raportat la art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și să constate nulitatea recursului declarat de

reclamanta SC F.L.B. SRL Lugoj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat

de reclamanta SC F.L.B. SRL Lugoj împotriva deciziei nr. 263/A din 24 noiembrie

2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

2 octombrie 2012.