ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 956/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 956/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cererii de contestație în
anulare de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Petentul M.I.C., în calitate de condamnat în Dosarul nr.
342/89/2009 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 386 lit. a)
și e) C. proc. pen. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei penale
nr. 3692 din 10 noiembrie 2009.
Potrivit art. 386 lit. a) C. proc.
pen. împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în
anulare când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat
cauza de către instanță nu a fost îndeplinită conform legii, iar potrivit art.
386 lit. e) din același cod se poate face contestație în anulare când la
judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs
inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia era obligatorie
potrivit art. 385
14
alin. (1
1
) ori art. 385
16
alin. (1) C. proc. pen.
Din examinarea Deciziei nr.
3692/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție rezultă că, la data de 29
octombrie 2009, când a avut loc dezbaterea recursului formulat de M.I.C.,
inculpat în cauza respectivă, acesta a fost prezent la judecată.
Prin urmare, cazul de contestație
prevăzut la art. 386 lit. a) invocat de petentul condamnat nu există.
Potrivit art. 385
14
C.
proc. pen., cu ocazia judecării recursului instanța este obligată să procedeze
la ascultarea inculpatului prezent atunci, când acesta n-a fost ascultat la
instanțele de fond și apel, precum și atunci când instanțele nu au pronunțat
împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.
Din actele dosarului rezultă că
niciuna dintre condițiile referitoare la obligativitatea ascultării
inculpatului prevăzute la art. 385
14
nu sunt întrunite în cauză.
Prin urmare, faptul că în cursul
judecării recursului, inculpatului nu i s-a luat o declarație scrisă, acesta
exprimându-se în ultimul cuvânt cu privire la faptele deduse judecății, după
cum rezultă din încheierea ce cuprinde desfășurarea dezbaterilor, nu se înscrie
în cazul de contestație în anulare prev. de art. 386 lit. e) C. proc. pen.
Așa fiind, Înalta Curte va respinge
ca inadmisibilă în principiu cererea contestatorului, pe care-l va obliga la
cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, cererea
de contestație în anulare formulată de contestatorul M.I.C. împotriva Deciziei
penale nr. 3692 din 10 noiembrie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 342/89/2008.
Obligă contestatorul la plata sumei
de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
12 martie 2010.