ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3573/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3573/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava sub nr. 334/39/2010,

petentul P.G. a formulat plângere împotriva Rezoluțiilor nr. 14/P/2009 din data

de 15 martie 2010 și nr. 115/II/2/2010 din data de 12 aprilie 2010 ale

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, criticându-le pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea plângerii, acesta a arătat că în mod greșit procurorii nu l-au audiat

cu privire la aspectele reclamate prin plângerea adresată parchetului, el mai

având de reclamat și alte infracțiuni comise de către același intimat.

Totodată

a susținut că, în cadrul audierilor, intimatul a încercat să-l determine să

renunțe a mai reclama polițiștii, i s-a mai spus că bate câmpii și alte astfel

de cuvinte jignitoare, intimatul neavând calitatea de mediator al cazului său,

iar prin modul în care a procedat a încălcat grav Codul penal.

În

cauză s-a procedat la audierea CD-ului cuprinzând dialogul purtat între petent

și intimat.

Verificând

rezoluțiile atacate pe baza actelor și lucrărilor dosarului, conform art. 278

1

alin. (7) C. proc. pen., Curtea de Apel București a constatat că plângerea

formulată este nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin

Rezoluția nr. 14/P/2009 din data de 15 martie 2010 pronunțată de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Suceava, în baza dispozițiilor art. 228 alin. (6) rap.

la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față

de intimatul N.V. pentru infracțiunea de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250

alin. (1) C. pen., întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă

săvârșirea acestei infracțiuni.

Pentru

a pronunța această soluție, a reținut parchetul că, în data de 07 aprilie 2008,

comisarului șef N.V. din cadrul Serviciului Poliției Criminale al I.P.J.

Suceava i s-a repartizat spre instrumentare Dosarul penal nr. 39/P/2008 al

Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, având ca obiect cercetări față de

lucrători de poliție din cadrul S.I.I.P.I. Suceava pentru infracțiunea de abuz

în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. În

acest dosar P.G. avea calitatea de persoană vătămată, el fiind autorul

plângerii formulate împotriva lucrătorilor S.I.I.P.I. Suceava.

De

menționat că la data de 24 iunie 2003, locuința numitului P.G., din comuna

Marginea, județul Suceava, a fost distrusă prin incendiere de autori

necunoscuți. Încă de la început P.G. i-a bănuit de comiterea faptei pe socrii

săi, I.C. și I.A., precum și pe o soră a soacrei sale, N.A.. Pentru

identificarea autorilor, prin încheierea Judecătoriei Rădăuți din Dosarul nr.

5877/2005 s-a autorizat înregistrarea convorbirilor dintre numiții P.G. și

I.C., precum și înregistrarea audio a convorbirilor telefonice realizate de

numiții I.C. și I.A. cu numiții I.C. și B.P. pentru o durată de 30 de zile,

începând cu 09 iunie 2005 până la 08 iulie 2005.

La

data de 14 iunie 2005, Secția S.R.I. Suceava, prin adresa nr. 005025012 a

înștiințat S.I.I.P.I. Suceava cu privire la faptul că nu pot fi puse în

aplicare prevederile încheierii Judecătoriei Rădăuți din data de 09 iunie 2005,

întrucât nu au fost specificate numerele de apel ale posturilor telefonice

pentru care a fost autorizată interceptarea convorbirilor telefonice.

La

data de 16 iunie 2005, prin încheierea pronunțată în Dosarul nr. 3044/2005,

Judecătoria Rădăuți a dispus îndreptarea erorii materiale strecurată în

dispozitivul Încheierii din 09 iunie 2005, în sensul că s-a menționat numărul

de apel de pe care era autorizată interceptarea. Datorită procedurilor tehnice

de conectare existente la acea dată, încheierea din data de 16 iunie 2005 a

intrat efectiv în lucru în data de 23 iunie 2005 însă, încă din data de 22

iunie 2005, numitul I.C., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de

distrugere, încetase din viață.

În

plângerea formulată împotriva lucrătorilor S.I.I.P.I. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 246 C. pen., P.G. i-a acuzat pe aceștia că, în mod abuziv, nu

au procedat la transcrierea convorbirilor telefonice interceptate în baza

încheierii Judecătoriei Rădăuți și au întrerupt din proprie inițiativă, fără

dispoziția unei instanțe, efectuarea înregistrărilor.

La

data de 15 aprilie 2008, P.G. a fost citat de către comisarul șef N.V. pentru a

se prezenta la I.P.J. Suceava, în vederea audierii cu privire la plângerea

formulată împotriva lucrătorilor S.I.I.P.I. Suceava. Întrucât la acea dată a

intervenit o situație neprevăzută, respectiv o faptă de omor comisă în orașul

Gura Humorului, eveniment la care N.V. trebuia să participe pentru efectuarea

cercetărilor la fața locului, acesta a discutat cu P.G., convenind să replanifice

audierea pentru o dată ulterioară, stabilită de comun acord.

În

acest sens, pentru audiere a fost stabilită data de 05 mai 2008, când P.G. a

fost primit de comisarul șef N.V. în biroul său de la I.P.J. Suceava, birou în

care își desfășura activitatea împreună cu alți doi colegi de serviciu.

Pe

timpul audierii, după unele discuții preliminare, referitoare la fapta ce făcea

obiectul dosarului, comisarul șef N.V. a făcut unele observații cu privire la

plângerea depusă de P.G. împotriva lucrătorilor S.I.I.P.I. Suceava,

întrebându-l pe acesta care este scopul reclamației și prin ce mijloace de

probă poate fi dovedită vinovăția celor în cauză. De asemenea, pe timpul

audierii, comisarul șef N.V. a încercat să-i explice petentului care sunt căile

de urmat în vederea rezolvării situației sale, dar acesta s-a declarat

nemulțumit de explicațiile ofițerului de poliție, refuzând să mai dea vreo

declarație în legătură cu plângerea formulată, afirmând la plecare că va depune

reclamații la toate nivelurile.

Fiind

audiat în legătură cu plângerea formulată împotriva sa, N.V. a declarat că nu

se consideră vinovat de săvârșirea vreunei fapte de natură să atragă

răspunderea penală, întrucât pe timpul cercetărilor din Dosarul nr. 39/P/2008

al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava, el și-a îndeplinit în mod

corespunzător atribuțiile de serviciu. Referitor la înregistrarea audio făcută

de petent, N.V. a declarat că în timpul audierii din 05 mai 2008, P.G. a

provocat în mod intenționat unele discuții neprincipiale cu scopul de a-l

reclama ulterior, acesta venind pregătit în mod special pentru acest gen de

discuții, având probabil asupra sa un reportofon. N.V. a mai precizat că despre

acest aspect s-au făcut anchete disciplinare atât la nivelul conducerii I.P.J.

Suceava, cât și de către I.G.P.R. - Direcția Control Intern, ambele găsindu-l

nevinovat.

Din

transcrierea conținutului înregistrărilor de pe CD-ul pus la dispoziție de

petent, nu au rezultat date cu privire la faptul că pe timpul audierii,

comisarul șef N.V. ar fi adresat expresii jignitoare lui P.G. ori l-ar fi

insultat în vreun fel pe acesta. Dimpotrivă, din conținutul înregistrării

rezultă că ofițerul de poliție a depus diligențe pentru a-l lămuri pe petent în

legătură cu ansamblul plângerilor pe care acesta le-a formulat, aflate în curs

de soluționare la diferite instituții, indicându-i căile legale pe care trebuia

să le urmeze pentru clarificarea situației în care se afla. Ofițerului de

poliție i se poate imputa doar faptul că s-a lăsat angrenat în mod nejustificat

în niște discuții colaterale ce nu aveau nicio legătură cu obiectul dosarului

și nu s-a axat în mod strict pe problematica dosarului pe care îl instrumenta.

Acest aspect nu este însă de natură să atragă în vreun fel răspunderea penală a

comisarului șef N.V., întrucât eventualele inabilități de ordin profesional nu

pot face obiectul cercetării penale.

Din

cercetări a mai rezultat că, începând cu data de 01 septembrie 2009 N.V. a

încetat raporturile de muncă cu I.P.J. Suceava prin pensionare, în prezent

fiind rezervist cu gradul de colonel.

Față

de cele arătate mai sus, avându-se în vedere că din probele administrate nu au

rezultat date sau indicii concrete cu privire la săvârșirea infracțiunii de

purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen., în cauză s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de numitul N.V.

Împotriva

acestei rezoluții a formulat plângere petentul.

Prin

Rezoluția nr. 115/11/2/2010 din data de 12 aprilie 2010 a Procurorului General

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, în baza art. 278 C. proc.

pen., s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea.

În

considerentele acestei rezoluții s-a reținut că pentru existența infracțiunii

prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen. - o infracțiune comisivă, prin lege

fiind incriminată doar fapta consumată, în varianta prevăzută la alin. (1),

respectiv "orală", este necesar ca elementul material al laturii

obiective să constea în întrebuințarea de expresii jignitoare față de o

persoană de către un funcționar care să-i aducă atingere onoarei sau reputației

ori să exprime o stare de desconsiderare, care să-i atingă demnitatea, cum sunt

cuvintele de ocară sau umilitoare. De asemenea, în ceea ce privește latura

subiectivă a infracțiunii, este necesar ca, prin întrebuințarea de expresii

jignitoare, funcționarul să urmărească, cu voință, proferarea expresiilor

jignitoare, prevăzând că acțiunea sa este de natură să aducă atingere

demnității sau că-i cauzeze victimei vreo vătămare și, totodată, prin aceasta,

să pună într-o lumină defavorabilă activitatea unității, în serviciul căreia a

comis fapta, rezultat urmărit (intenție directă) sau acceptat (intenție

indirectă).

Examinând

conținutul discuțiilor purtate între petent și comisarul șef N.V., s-a

constatat că aceștia s-au referit la date, fapte și aprecieri cu privire la

cercetările efectuate de organele de urmărire penală și activitatea judiciară a

instanțelor de judecată, în legătură cu acele cauze în care s-a urmărit

stabilirea persoanelor vinovate de săvârșirea infracțiunii de distrugere a

locuinței petentului, prin incendiere, la data de 24 iunie 2003, în comuna

Marginea, județul Suceava.

Rezultă

așadar că, nici din proba administrată de petent (cu care a urmărit să

dovedească săvârșirea infracțiunii) și nici din celelalte verificări efectuate

nu s-au constatat indicii de comitere a infracțiunii de purtare abuzivă,

prevăzută de art. 250 alin. (1) C. pen.

Potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., după respingerea

plângerii făcute conform art. 275 - 278 împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale sau a ordonanței de scoatere de sub urmărire penală ori de

încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată (printre

alții) poate face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni,

potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Alin.

(7) al aceluiași articol prevede că judecătorul, soluționând plângerea,

verifică rezoluția sau ordonanța atacată, pe baza lucrărilor și a materialului

din dosarul cauzei și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

A

susținut petentul că nu a fot citat pentru audieri în cadrul cercetărilor

efectuate de parchet.

Potrivit

art. 224 C. proc. pen., în vederea începerii urmăririi penale organul de

urmărire penală poate efectua acte premergătoare.

Art.

228 alin. (1) C. proc. pen. prevede că "organul de urmărire penală sesizat

în vreunul din modurile prevăzute de art. 221 dispune prin rezoluție începerea

urmăririi penale, când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor

premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a

punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute de art. 10, cu excepția celui de

la lit. b

1

)"

Din

interpretarea dispozițiilor procedurale care reglementează regimul acestor

acte, nu rezultă că în această fază a cercetărilor se instituie în sarcina

organului de urmărire penală obligația de a cita și audia persoana care a făcut

plângerea.

Dacă

petentul dorește să reclame săvârșirea altor acte prevăzute de legea penală de

către intimat, are posibilitatea formulării unei noi plângeri în acest sens,

adresată organului competent.

Potrivit

art. 250 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de purtare abuzivă

"întrebuințarea de expresii jignitoare față de o persoană de către un

funcționar public în exercițiul atribuțiilor de serviciu".

Așadar,

după cum de altfel a reținut și procurorul general, pentru existența

infracțiunii se impune sub aspect obiectiv ca făptuitorul, în calitate de

funcționar public, să întrebuințeze, în exercițiul atribuțiilor sale de

serviciu, expresii jignitoare față de o persoană.

În

speță, la data de 05 mai 2008, petentul a fost citat de către intimat pentru a

se prezenta la I.P.J. Suceava, în vederea audierii, dată fiind plângerea pe

care o formulase împotriva lucrătorilor S.I.I.P.I. Suceava.

Între

cei doi s-a purtat, în biroul intimatului, o discuție cu privire la situația

învederată de petent relativ la incendierea casei sale. Pe parcursul

convorbirilor, intimatul a încercat să-i explice unele posibilități de acțiune,

pe plan juridic, în vederea rezolvării situației, transcrierea întregii

conversații, înregistrată de către petent cu un reportofon, aflându-se la

dosarul de urmărire penală.

Din

analiza acestor înregistrări nu reiese că intimatul i-ar fi adresat petentului

cuvinte jignitoare, de natură a-i aduce atingere onoarei și demnității de care

acesta se bucură.

A

arătat petentul, cu ocazia audierii CD-ului conținând înregistrarea discuției

purtate cu intimatul, că expresiile relevante în acest sens ar fi:

"spălați-vă pe cap" și "dacă ești mort, te ștergi la c. cu

ea".

Ori,

aceste expresii, pe de o parte, nu trebuie privite prin eliminarea lor din

contextul în care au fost spuse și, pe de altă parte, nu au fost utilizate la

adresa petentului (constituind doar o formă nepotrivită de limbaj), neavând

deci un caracter ofensator.

Așadar,

neexistând elementul material al laturii obiective a infracțiunii, în mod

corect a reținut procurorul că fapta reclamată de petent nu există în însăși

materialitatea sa, dispunând neînceperea urmăririi penale față de intimat sub

aspectul comiterii ei.

Constatând

așadar că rezoluțiile atacate sunt legale și temeinice, Curtea de Apel Suceava,

în conformitate cu prevederile art. 278

1

alin. (8) lit. a) teza

finală C. proc. pen. a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petent.

Împotriva

Sentinței nr. 61 din 18 iunie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și

pentru cauze cu minori și familie, a formulat recurs petiționarul P.G.

Examinând

cauza, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele

ce vor fi arătate în continuare.

Din

actele premergătoare în cauză, ce au format obiectul Dosarului penal nr.

14/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, Înalta Curte

constată că nu s-au identificat fapte sau împrejurări care să contureze

existența elementelor constitutive ale infracțiunii sesizate de către

petiționarul P.G. pretins săvârșite de către intimatul N.V., astfel că soluția

de neîncepere a urmăriri penale dispusă în temeiul art. 10 lit. a) C. proc.

pen., este temeinică și legală.

Înalta

Curte constată, totodată, că în considerentele rezoluției dispuse în cauză,

rezoluție confirmată și de procurorul general adjunct al Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Suceava, cât și în cele ale sentinței instanței de fond,

au fost analizate în mod detaliat toate aspectele invocate de recurentul

petiționar, cu privire la fapta pentru care a solicitat cercetarea penală a

intimatului, reținându-se în mod corect că nu se constată încălcări ale

textelor de lege prin care să se fi adus atingere drepturilor procesuale ale acestuia.

În

consecință, respingând plângerea și menținând rezoluțiile atacate, prima

instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

În

baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca

nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar împotriva Sentinței penale

nr. 61 din 18 iunie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori.

În

baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare în recurs, conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE CONSIDERENTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de petiționarul P.G. împotriva Sentinței penale

nr. 61 din 18 iunie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru

cauze cu minori.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 13 octombrie 2010.

Procesat

de GGC - GV