ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3128/2011

Asupra recursului civil de față, constată următoarele: La data de 19 mai 2009, reclamanții C.A.M. și P.M.A. au formulat contestație împotriva dispoziției nr. RR din 26 martie 2009 emisă de Municipiul București prin Primarul General, solicitând în contradictoriu cu acesta, anularea dispoziției și obligarea pârâtului la restituirea imobilului situat în strada ing. V.C., București și a terenului aferent, în suprafață de 306 m.p., la emiterea unei alte dispoziții în temeiul Legii nr. 10/2001 și obligarea pârâtului la plata de daune interese în cuantum de 1.000 RON/zi de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la momentul emiterii unei noi dispoziții. În motivarea contestației, întemeiată în drept de dispozițiile art. 3, 7, 21 alin. (4) și (26) din Legea nr. 10/2001, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii autorilor proprietari M.G.

și M.F. și în calitate de persoane îndreptățite, s-au adresat cu notificare pârâtului solicitând restituirea imobilului compus din 3 corpuri de clădire cu regimuri de înălțare diferită, conform individualizării din prezenta contestație. Ulterior, prin dispoziția nr. RR/2009 emisă de Primăria Municipiului București prin Primarul General s-a restituit reclamanților imobilul compus din construcție S+P+1 și teren în suprafață de 295,00 m.p. Contestatorii și-au precizat acțiunea la data de 18 iunie 2009, solicitând anularea în parte, respectiv cu privire la pct. 1 al dispoziției sus menționate, referitoare la compunerea imobilului și menținerea celorlalte articole din cuprinsul acesteia, precum și obligarea pârâtului la restituirea imobilului, conform compunerii reale a acestuia.

Prin sentința nr. 1158 din 09 octombrie 2009, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins contestația, reținând în esență că, prin dispoziția contestată s-a restituit imobilul, astfel cum a fost individualizat în notificare, din actele de proprietate nerezultând o altă compunere a acestuia. Împotriva sentinței tribunalului au declarat apel contestatorii, criticând-o sub aspectul greșitei compuneri a imobilului din dispoziția ce formează obiectul contestației, în condițiile în care, la momentul exproprierii dispusă în temeiul Decretului nr. 92/1950, acesta cuprindea un număr de 5 apartamente și au arătat că li s-a încălcat dreptul de proprietate conform art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că sunt lipsiți de un bun al lor, în temeiul unui act administrativ, nelegal.

Apelanții-contestatori C.A.M. și P.M.A. au solicitat proba cu o expertiză de identificare a imobilului și au cerut admiterea apelului, modificarea (schimbarea) sentinței și pronunțarea unei hotărâri de restituire a imobilului, conform compunerii reale a acestuia. Prin decizia nr. 371/A din 27 mai 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul declarat de contestatori, a schimbat în tot sentința nr. 1158/2009 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă. A admis contestația, astfel cum a fost precizată. A modificat în parte decizia contestată, cu privire la compunerea imobilului situat în strada ing. V.C., alcătuit din „trei corpuri de clădire, corpul principal - CI cu regim de înălțime S+P+2 Et+M, corpul de legătură - C2, cu regim de înălțime Sp+P și corpul secundar C3 cu regimul de înălțime P+1 E", cu o suprafață totală la sol de 151,80 m.p., conform raportului de expertiză întocmit de expertul I.A.

A păstrat în rest, dispoziția contestată. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a constatat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 9 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora „imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire și libere de orice sarcini" și grație caracterului devolutiv al apelului, conform expertizei imobiliare administrată în această fază procesuală, s-a stabilit că imobilul-construcție are compunerea sus arătată. Curtea de Apel București a reținut că actuala compunere a imobilului este aceeași cu cea reținută la data preluării acestuia și că nu au fost edificate alte construcții publice sau private.

Față de împrejurarea că, potrivit precizării contestației, aspectul de nelegalitate invocat cu privire la dispoziția atacată în instanță, a vizat doar compunerea construcției și că acesta este fondat, instanța de apel a constatat că sunt incidente prevederile art. 296 alin. (1) teza I- a C. proc. civ. și pe cale de consecință a admis apelul, conform dispozitivului mai sus menționat. Împotriva deciziei nr. 371 A din 27 mai 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs, pârâtul Municipiul București prin Primarul General, criticând-o în considerarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., indicat formal prin declarația de recurs.

Este de observat că, deși recursul a fost întemeiat în drept, prin invocarea generică a motivului de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 din același Cod, conform căruia modificarea (casarea) unei hotărâri se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dacă cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, Înalta Curte reține că, motivele de recurs sunt redate într-o formă lapidară, lipsită de conținut, rezumată doar la afirmații potrivit cărora „în mod corect instanța de fond a reținut faptul că prin dispoziția contestată nu s-a restituit imobilul indicat în notificare și că, din actele de proprietate nu rezultă o altă componență", sau „în mod greșit Curtea de Apel a admis apelul reclamanților și admițând contestația a modificat în parte decizia contestată". Ca atare, nu se poate aprecia lipsa de temei legal a deciziei atacate, aceasta fiind motivată și argumentată prin considerentele ce fac referire concretă la incidența și aplicarea în cauză a art. 9 din Legea nr. 10/2001, precum și la analiza probei cu expertiză, care a lămurit compunerea construcției, prima instanță întemeindu-și soluția de respingere a contestației, pe o expertiză cu caracter extrajudiciar.

Nici ipoteza redată de recurentul-pârât ce vizează aplicarea greșită a legii, rămasă la titlul unui enunț, fără a se dezvolta această afirmație, nu se poate constitui într-o critică circumscrisă pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. Aceasta deoarece, a motiva recursul înseamnă, pe lângă identificarea unuia dintre motivele expres și limitativ prevăzute de art. 304 din același Cod și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete, pertinente, privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul indicat.

Așa fiind, deși aparent declarația de recurs cuprinde și „motivarea", din lecturarea acesteia, Înalta Curte reține că afirmația generală, conform căreia decizia atacată este nelegală, fără analizarea și dezvoltarea unor critici concrete, care să se identifice, prin conținutul expunerii, în motivul de recurs indicat generic, rezumarea situației de fapt, prin enunțarea soluțiilor pronunțate în fond și apel, nu echivalează cu motivarea recursului, în accepțiunea stabilită de legiuitor prin prevederile imperative ale art. 302 1 alin. (1) lit. c) și art. 303 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, constatând că, deși a fost indicat formal motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din același Cod, în realitate, recursul este eliptic de motivare, iar simpla exprimare a nemulțumirii părții față de soluția pronunțată, cu solicitarea de a se face o nouă judecată, nu permite instanței de recurs o cenzurare a deciziei atacate.

În consecință, este nul recursul ce se constituie într-o înșiruire de afirmații și susțineri, nestructurate din punct de vedere juridic și care nu se pot încadra în niciunul dintre motivele de casare (modificare) prev. de art. 304 C. proc. civ. Deși recurentul-pârât Municipiul București prin Primarul General a indicat, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 din același Cod, nu a dezvoltat nicio critică posibil a fi încadrată de instanță, în acest motiv de recurs, în respectarea prevederilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. Așa fiind, Înalta Curte va constata nul recursul pentru considerente expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 371A din 27 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2011.