ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3128/2011

Asupra recursului civil de față, constată

următoarele:

La

data de 19 mai 2009, reclamanții C.A.M. și P.M.A. au formulat contestație împotriva

dispoziției nr. RR din 26 martie 2009 emisă de Municipiul București prin Primarul

General, solicitând în contradictoriu cu acesta, anularea dispoziției și obligarea

pârâtului la restituirea imobilului situat în strada ing. V.C., București și a terenului

aferent, în suprafață de 306 m.p., la emiterea unei alte dispoziții în temeiul Legii

nr. 10/2001 și obligarea pârâtului la plata de daune interese în cuantum de 1.000

RON/zi de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la momentul emiterii

unei noi dispoziții.

În

motivarea contestației, întemeiată în drept de dispozițiile

art. 3, 7, 21 alin. (4) și (26) din Legea nr. 10/2001, reclamanții au arătat că

sunt moștenitorii autorilor proprietari M.G. și M.F. și în calitate de persoane

îndreptățite, s-au adresat cu notificare pârâtului solicitând restituirea imobilului

compus din 3 corpuri de clădire cu regimuri de înălțare diferită, conform individualizării

din prezenta contestație.

Ulterior, prin dispoziția nr. RR/2009 emisă

de Primăria Municipiului București prin Primarul General s-a restituit reclamanților

imobilul compus din construcție S+P+1 și teren în suprafață de 295,00 m.p.

Contestatorii și-au precizat acțiunea la

data de 18 iunie 2009, solicitând anularea în parte, respectiv cu privire la

pct. 1 al dispoziției sus menționate, referitoare la compunerea imobilului și menținerea

celorlalte articole din cuprinsul acesteia, precum și obligarea pârâtului la restituirea

imobilului, conform compunerii reale a acestuia.

Prin sentința nr. 1158 din 09

octombrie 2009, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins contestația,

reținând în esență că, prin dispoziția contestată s-a restituit imobilul, astfel

cum a fost individualizat în notificare, din actele de proprietate nerezultând o

altă compunere a acestuia.

Împotriva sentinței tribunalului au declarat

apel contestatorii, criticând-o sub aspectul greșitei compuneri a imobilului din

dispoziția ce formează obiectul contestației, în condițiile în care, la momentul

exproprierii dispusă în temeiul Decretului nr. 92/1950, acesta cuprindea un număr

de 5 apartamente și au arătat că li s-a încălcat dreptul de proprietate conform

art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

în sensul că sunt lipsiți de un bun al lor, în temeiul unui act administrativ, nelegal.

Apelanții-contestatori C.A.M. și P.M.A.

au solicitat proba cu o expertiză de identificare a imobilului și au cerut admiterea

apelului, modificarea (schimbarea) sentinței și pronunțarea unei hotărâri de restituire

a imobilului, conform compunerii reale a acestuia.

Prin decizia nr. 371/A din 27 mai 2010,

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul declarat de contestatori,

a schimbat în tot sentința nr. 1158/2009 a Tribunalului București, secția a IV-a

civilă.

A admis contestația, astfel cum a fost

precizată. A modificat în parte decizia contestată, cu privire la compunerea imobilului

situat în strada ing. V.C., alcătuit din „trei corpuri de clădire, corpul principal

- CI cu regim de înălțime S+P+2 Et+M, corpul de legătură - C2, cu regim de înălțime

Sp+P și corpul secundar C3 cu regimul de înălțime P+1 E", cu o suprafață totală

la sol de 151,80 m.p., conform raportului de expertiză întocmit de expertul I.A.

A păstrat în rest, dispoziția contestată.

Pentru a decide astfel, instanța de control

judiciar a constatat că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 9 din Legea

nr. 10/2001, potrivit cărora „imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia

cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data

cererii de restituire și libere de orice sarcini" și grație caracterului devolutiv

al apelului, conform expertizei imobiliare administrată în această fază procesuală,

s-a stabilit că imobilul-construcție are compunerea sus arătată.

Curtea de Apel București a reținut că actuala

compunere a imobilului este aceeași cu cea reținută la data preluării acestuia și

că nu au fost edificate alte construcții publice sau private.

Față de împrejurarea că, potrivit precizării

contestației, aspectul de nelegalitate invocat cu privire la dispoziția atacată

în instanță, a vizat doar compunerea construcției și că acesta este fondat, instanța

de apel a constatat că sunt incidente prevederile art. 296 alin. (1) teza

I-

a C. proc. civ. și pe cale de consecință

a admis apelul, conform dispozitivului mai sus menționat.

Împotriva deciziei nr. 371 A din 27 mai

2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declarat recurs,

pârâtul Municipiul București prin Primarul General, criticând-o în considerarea

motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., indicat formal prin declarația

de recurs.

Este de observat că, deși recursul a fost

întemeiat în drept, prin invocarea generică a motivului de nelegalitate reglementat

de art. 304 pct. 9 din același Cod, conform căruia modificarea (casarea) unei hotărâri

se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dacă cu încălcarea

sau aplicarea greșită a legii, Înalta Curte reține că, motivele de recurs sunt redate

într-o formă lapidară, lipsită de conținut, rezumată doar la afirmații potrivit

cărora „în mod corect instanța de fond a reținut faptul că prin dispoziția contestată

nu s-a restituit imobilul indicat în notificare și că, din actele de proprietate

nu rezultă o

altă componență", sau „în mod greșit

Curtea de Apel a admis apelul reclamanților și admițând contestația a modificat

în parte decizia contestată".

Ca atare, nu se poate aprecia lipsa de

temei legal a deciziei atacate, aceasta fiind motivată și argumentată prin considerentele

ce fac referire concretă la incidența și aplicarea în cauză a art. 9 din Legea

nr. 10/2001, precum și la analiza probei cu expertiză, care a lămurit compunerea

construcției, prima instanță întemeindu-și soluția de respingere a contestației,

pe o expertiză cu caracter extrajudiciar.

Nici ipoteza redată de recurentul-pârât

ce vizează aplicarea greșită a legii, rămasă la titlul unui enunț, fără a se dezvolta

această afirmație, nu se poate constitui într-o critică circumscrisă pct. 9 al

art. 304 C. proc. civ.

Aceasta deoarece, a motiva recursul înseamnă,

pe lângă identificarea unuia dintre motivele expres și limitativ prevăzute de

art. 304 din același Cod și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici

concrete, pertinente, privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul

indicat.

Așa fiind, deși aparent declarația de recurs

cuprinde și „motivarea", din lecturarea acesteia, Înalta Curte reține că afirmația

generală, conform căreia decizia atacată este nelegală, fără analizarea și dezvoltarea

unor critici concrete, care să se identifice, prin conținutul expunerii, în motivul

de recurs indicat generic, rezumarea situației de fapt, prin enunțarea soluțiilor

pronunțate în fond și apel, nu echivalează cu motivarea recursului, în accepțiunea

stabilită de legiuitor prin prevederile imperative ale art. 302

1

alin.

(1) lit. c) și art. 303 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, constatând că, deși a fost indicat

formal motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din același Cod, în realitate, recursul

este eliptic de motivare, iar simpla exprimare a nemulțumirii părții față de soluția

pronunțată, cu solicitarea de a se face o nouă judecată, nu permite instanței de

recurs o cenzurare a deciziei atacate.

În

consecință, este nul recursul ce se constituie într-o înșiruire

de afirmații și susțineri, nestructurate din punct de vedere juridic și care nu

se pot încadra în niciunul dintre motivele de casare (modificare) prev. de art.

304 C. proc. civ.

Deși recurentul-pârât Municipiul București

prin Primarul General a indicat, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 9 din același

Cod, nu a dezvoltat nicio critică posibil a fi încadrată de instanță, în acest motiv

de recurs, în respectarea prevederilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte va constata nul

recursul pentru considerente expuse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâtul

Municipiul București prin Primarul General împotriva deciziei nr. 371A din 27 mai

2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1

aprilie 2011.