ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2727/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din data de 31 ianuarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus, în temeiul art. 1551 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei privind pe reclamantul D.S., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 și Poliția Sector 4, Serviciul de Investigare a Fraudelor, pentru neprecizarea obiectului acțiunii, în raport de prevederile art. 112 C. proc. civ., dispoziții puse în vedere reclamantului la termenul de judecată din 22 noiembrie 2011, fiind citat cu această mențiune, sub sancțiunea suspendării judecării cauzei.

Împotriva încheierii din 31 ianuarie 2011 a declarat recurs reclamantul D.S., solicitând casarea încheierii și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății. Astfel, reclamantul a arătat că prin cererea de chemare în judecată a prezentat, într-adevăr, doar faptele și capetele de cerere, iar în punctul de vedere pe care l-a depus la dosar pentru termenul din 31 ianuarie 2012, a propus doar o etapizare a cauzei, fără a formula în concret obiectul cererii. A mai arătat recurentul-reclamant că înțelege să precizeze obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul că, solicită anularea sentinței penale nr. 2944 din 23 noiembrie 2011 și obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii să examineze atât rezoluțiile din 16 februarie 2011 și 10 mai 2011 primite, cât și sentința civilă nr. 2944 din 23 noiembrie 2011 și să emită o hotărâre în acest sens.

A mai arătat că nu precizează valoarea obiectului cauzei, fiind nemulțumit doar de nestabilirea adevărului în problema sesizată. Examinând cauza în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Potrivit art. 1551 C. proc. civ., atunci când se constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate. Prin urmare, textul precitat instituie condiția culpei părții reclamante pentru neîndeplinirea obligațiilor procesuale.

Referitor la soluția atacată cu recurs, Înalta Curte reține că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 1551 alin. (1) C. proc. civ., suspendând judecata cauzei la termenul din 31 ianuarie 2011, pe considerentul că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite prin încheierea din 22 noiembrie 2011, respectiv de a preciza obiectul acțiunii în raport de dispozițiile art. 112 C. proc. civ., deși a fost citat cu mențiune în acest sens, sub sancțiunea suspendării cauzei. Deși s-a depus pentru termenul de judecată din 31 ianuarie 2012, un punct de vedere din partea reclamantului, acesta nu conține însă precizarea solicitată de instanță, astfel că, în mod corect judecătorul fondului a dispus măsura sancționatorie, constatând că acesta nu și-a îndeplinit obligațiile procesuale.

De altfel, și recurentul recunoaște că s-a aflat în culpă procesuală, pentru lipsa formulării concrete a obiectului cauzei, dar a motivat că nu are cunoștințe juridice și nici nu a beneficiat de asistență juridică calificată. Independent de motivele de ordin personal ale recurentului, Înalta Curte amintește că, potrivit dispozițiilor art. 129 alin. (1) C. proc. civ., părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1), precum și să-și probeze pretențiile și apărările. În speță, culpa procesuală aparține recurentului – reclamant, care nu și-a îndeplinit obligația de a preciza obiectul cererii de chemare în judecată, în raport de prevederile art. 112 din C. proc.

civ., context în care sunt incidente dispozițiile art. 1551 din C. proc. civ. Pe de altă parte, potrivit art. 1551 alin. (2) C. proc. civ., recurentul - reclamant are posibilitatea de a cere reluarea judecății, după îndeplinirea obligațiilor menționate în încheiere. Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de D.S. împotriva Încheierii din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2012.