ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2727/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 31 ianuarie 2011,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a

dispus, în temeiul art. 1551 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei

privind pe reclamantul D.S., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al

Magistraturii, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 și Poliția Sector

4, Serviciul de Investigare a Fraudelor, pentru neprecizarea obiectului

acțiunii, în raport de prevederile art. 112 C. proc. civ., dispoziții puse în

vedere reclamantului la termenul de judecată din 22 noiembrie 2011, fiind citat

cu această mențiune, sub sancțiunea suspendării judecării cauzei.

Împotriva încheierii din 31 ianuarie

2011 a declarat recurs reclamantul D.S., solicitând casarea încheierii și

trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.

Astfel, reclamantul a arătat că prin

cererea de chemare în judecată a prezentat, într-adevăr, doar faptele și

capetele de cerere, iar în punctul de vedere pe care l-a depus la dosar pentru

termenul din 31 ianuarie 2012, a propus doar o etapizare a cauzei, fără a

formula în concret obiectul cererii.

A mai arătat recurentul-reclamant că

înțelege să precizeze obiectul cererii de chemare în judecată, în sensul că,

solicită anularea sentinței penale nr. 2944 din 23 noiembrie 2011 și obligarea

pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii să examineze atât rezoluțiile din

16 februarie 2011 și 10 mai 2011 primite, cât și sentința civilă nr. 2944 din 23

noiembrie 2011 și să emită o hotărâre în acest sens.

A mai arătat că nu precizează

valoarea obiectului cauzei, fiind nemulțumit doar de nestabilirea adevărului în

problema sesizată.

Examinând cauza în raport de

motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Potrivit art. 1551 C. proc. civ.,

atunci când se constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată

din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege

ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în

încheiere care anume obligații nu au fost respectate.

Prin urmare, textul precitat

instituie condiția culpei părții reclamante pentru neîndeplinirea obligațiilor

procesuale.

Referitor la soluția atacată cu

recurs, Înalta Curte reține că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a

prevederilor art. 1551 alin. (1) C. proc. civ., suspendând judecata cauzei la

termenul din 31 ianuarie 2011, pe considerentul că reclamantul nu și-a

îndeplinit obligațiile stabilite prin încheierea din 22 noiembrie 2011,

respectiv de a preciza obiectul acțiunii în raport de dispozițiile art. 112 C.

proc. civ., deși a fost citat cu mențiune în acest sens, sub sancțiunea

suspendării cauzei.

Deși s-a depus pentru termenul de

judecată din 31 ianuarie 2012, un punct de vedere din partea reclamantului, acesta

nu conține însă precizarea solicitată de instanță, astfel că, în mod corect

judecătorul fondului a dispus măsura sancționatorie, constatând că acesta nu și-a

îndeplinit obligațiile procesuale.

De altfel, și recurentul recunoaște

că s-a aflat în culpă procesuală, pentru lipsa formulării concrete a obiectului

cauzei, dar a motivat că nu are cunoștințe juridice și nici nu a beneficiat de asistență

juridică calificată.

Independent de motivele de ordin

personal ale recurentului, Înalta Curte amintește că, potrivit dispozițiilor art.

129 alin. (1) C. proc. civ., părțile au îndatorirea ca, în condițiile legii, să

urmărească desfășurarea și finalizarea procesului, să îndeplinească actele de

procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de judecător, să-și

exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723 alin. (1),

precum și să-și probeze pretențiile și apărările.

În speță, culpa procesuală aparține

recurentului – reclamant, care nu și-a îndeplinit obligația de a preciza

obiectul cererii de chemare în judecată, în raport de prevederile art. 112 din

C. proc. civ., context în care sunt incidente dispozițiile art. 1551 din C.

proc. civ.

Pe de altă parte, potrivit art. 1551

alin. (2) C. proc. civ., recurentul - reclamant are posibilitatea de a cere

reluarea judecății, după îndeplinirea obligațiilor menționate în încheiere.

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de D.S.

împotriva Încheierii din 31 ianuarie 2012 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 mai 2012.