ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2986/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2986/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat
următoarele:
I. Procedura în fața primei instanțe
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul
S.E. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturi, a
solicitat obligarea pârâtului să-i răspundă la adresa cu nr. 1/22081/113 din 16
august 2010 și adresa nr. 1126704 din 18 octombrie 2010.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a depus
la Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară pentru Judecători
adresa cu nr. 1/22081/113 din 16 august 2010, referitor la Dosarul nr. 42535/299/2009
de la Judecătoria sectorului 1 București și, deși a revenit cu adresa nr. 1126704
din 18 octombrie 2010, totuși nu a primit răspuns.
Hotărârea primei instanțe
Prin Sentința nr. 4414 din 24 iunie 2011, Curtea de
Apel București a respins cererea formulată de reclamantul S.E., în
contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în
esență că prin adresa nr. 1964/IJ/1523/SIJ din 22 martie 2011, pârâtul
Consiliul Superior al Magistraturii prin Inspecția Judiciară a răspuns la
sesizările reclamantului înregistrate sub nr. 1/22081/1154 din 16 august 2010
și nr. 1/26704/1154/2010, comunicându-i acestuia că, în urma verificărilor
efectuate, nu s-au constatat fapte sau împrejurări care să impună luarea unor măsuri
de competența Consiliului Superior al Magistraturii în privința judecătorului
menționat de domnul S.E..
Prin urmare, judecătorul fondului, având în vedere
prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, precum și cele ale
art. 97 alin. (2) din Legea nr. 303
/
2004 privind
statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și
completările ulterioare, a constatat că exercitarea dreptului de sesizare a
Consiliului Superior al Magistraturii nu poate pune în discuție chestiuni de
judecată, care sunt supuse căilor legale de atac.
De asemenea, s-a mai arătat în considerentele sentinței
atacate că pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii nu poate să analizeze
soluțiile pronunțate de judecători, persoanele nemulțumite având posibilitatea
să conteste pretinsele neregularități în căile de atac prevăzute de lege.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs
reclamantul S.E., criticând - o pentru nelegalitate și netemeinicie, în temeiul
art. 304
1
C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a
arătat că la cererea sa adresată Consiliului Superior al Magistraturii la data
de 16 august 2010, a primit răspuns la data de 23 martie 2011.
Recurentul a mai arătat că cererea sa adresată
pârâtului se referă la Dosarul nr. 15261/3/CA/2009 înregistrat pe rolul
Tribunalului București, transmis spre soluționare la Judecătoria sectorului 1,
unde a primit număr de înregistrare 42535/299/2099. Recurentul a susținut că
dintr-o eroare de redactare,în acest dosar, a fost schimbată calitatea
procesuală a Direcției de Impozite și Taxe Locale, în sensul că aceasta a fost
trecută în citativ ca fiind reclamantă, deși era pârâtă, iar instanța de
judecată a refuzat să modifice eroarea materială.
S-a mai susținut că deși a declarat recurs, iar dosarul
a fost înregistrat la Tribunalul București, eroarea materială privind calitatea
părților a fost menținută și în citativul dosarului de recurs. Recurentul s-a
arătat nemulțumit că, în urma cererii de repunere pe rol, dosarul a fost
soluționat prin admiterea excepției perimării.
II Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată, în raport cu actele și
lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu
dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304
1
,
constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în
continuare.
l. Argumentele de fapt și de drept relevante
Recurentul - reclamant a investit instanța de
contencios cu o cerere de chemare în judecată, prin care a solicitat obligarea
pârâtului la soluționarea cererilor adresate acestuia și înregistrate sub nr. 22081/1154/2010
și nr. 26704/1154/2010.
Din examinarea actelor de la dosar, rezultă că
Inspecția judiciară a răspuns la sesizările reclamantului prin adresa nr. 1964/IJ/1523//SIJ
din 22 martie 2011 (fila 10 din dosarul de fond), comunicându-i acestuia că în
urma verificărilor efectuate, nu s-au constatat fapte sau împrejurări care să
impună luarea unor măsuri care să țină de competența Consiliului Superior al
Magistraturii.
Instanța de recurs, în acord cu judecătorul fondului,
constată că în speță, nu se poate reține un refuz nejustificat de soluționare a
unei cereri, în sensul art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că
pârâtul a răspuns la memoriile formulate de reclamant.
În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată,
cu care instanța a fost investită, înalta Curte constată că exced limitelor
cadrului procesual astfel delimitat, criticile formulate de recurent cu privire
la nemulțumirile legate de modul de soluționare a dosarului său de către
instanțele de judecată.
De altfel, deși excede cadrului procesual, potrivit
dispozițiilor art. 97 din Legea nr. 303/2004 republicată coroborate cu cele ale
art. 17 din Legea nr. 304/2004, hotărârile judecătorești pot fi desființate sau
modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și nici o altă autoritate
nu poate pune în discuție soluțiile pronunțate de judecători.
Prin urmare, Înalta Curte constată că în mod judicios,
instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.
l. Soluția pronunțată în recurs
Pentru aceste considerente, neexistând motive de
reformare a hotărârii recurate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312
alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.E. împotriva Sentinței nr.
4414 din 24 iunie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 iunie 2012