ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.06.2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2957/2012

HOTĂRÂRE
13.06.2012
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2957/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față:

Analizând

actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei.

La

data de 17 noiembrie 2010, contestatoarea SC C.E.P. SRL Horezu, prin

reprezentant legal P.S., a formulat cerere de reexaminare a încheierii nr. 71

din 29 octombrie 2010, pronunțată de către Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 1294/90/2010,

prin care i-a fost respinsă cererea de recuzare a magistratului G.A. și i-a

fost aplicată amendă de 500 lei în baza art. 108

1

alin. (1) pct. 1 lit.

b) C. proc. civ.

Prin

încheierea de ședință nr. 129 din 10 decembrie 2010, Tribunalul Vâlcea a

respins cererea ca nefondată, reținând că petenta a invocat aceleași motive ca

și în cererile de recuzare respinse de instanță ca fiind neîntemeiate.

A

constatat, de asemenea, că în mod justificat petenta a fost sancționată cu

amendă, întrucât în repetate rânduri a formulat cereri de recuzare care nu

privesc motivele prevăzute de art. 27 C. proc. civ.

La

data de 16 februarie 2011, contestatoarea SC C.E.P. SRL, prin administrator P.S.

a declarat recurs, în termen legal, împotriva încheierii de ședință nr. 129 din

10 decembrie 2010, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, în sensul că:

- în mod greșit, instanța de fond a respins cererea sa de reexaminare,

fără a observa că aceasta și-a îndeplinit obligația de a achita cotizația

variabilă pe anii 2007, 2008, 2009;

- încheierea este nulă pentru că a fost pronunțată de același complet ce

a aplicat sancțiunea prin încheierea nr. 71/2010;

- prin aceasta, judecătorul a încălcat dispozițiile art. 31 C. proc. civ.;

- soluționarea de același complet reprezintă o constrângere aplicată SC

- această încheiere nu a fost comunicată în termen persoanei fizice și

nici juridice;

- nu s-au respectat dispozițiile art. 168 pct. 2 C. proc. civ.,

referitoare la administrarea tuturor dovezilor;

- încheierea este nulă deoarece conține afirmații false;

- nu a avut în vedere concluziile depuse în apărarea formulată.

La termenul din data de 15 aprilie 2011, curtea a pus în discuție, din oficiu,

excepția de inadmisibilitate a căii de atac, în temeiul art. 137 coroborat cu art.

306 alin. (2) C. proc. civ. și prin decizia nr. 959/R-Cont a respins ca

inadmisibil, recursul declarat de contestatoare.

În

motivarea hotărârii, Curtea a reținut că potrivit art. 108

5

civ., împotriva încheierii prevăzută la art. 108

4

, cel obligat la

amendă sau despăgubire, va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând,

motivat, să se revină asupra amenzii ori despăgubirii, sau să se dispună

reducerea acestora.

Cererea

se face în termen de 15 zile, după caz, de la data la care a fost luată măsura

sau de la data comunicării încheierii.

A

mai constatat Curtea, că alin. (3) al aceluiași text legal, stipulează că

cererea se soluționează prin încheiere irevocabilă, dată în camera de consiliu,

de către instanța de judecată ori de președintele instanței de executare care a

aplicat amenda.

Ca

atare, Curtea a reținut că această cale de atac este inadmisibilă, dat fiind că

legiuitorul a înțeles să nu acorde posibilitatea atacării în justiție a unei

astfel de hotărâri.

Împotriva Deciziei nr. 959/R - CONT din 15 aprilie 2011 a

Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal,

a declarat recurs recurenta de SC C.E.P. SRL prin administrator P.S., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

II.

Considerentele înaltei Curți de Casație și Justiție.

Anterior

analizării motivelor de recurs formulate în dosar, înalta Curte constată că

recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Astfel,

înalta Curte constată că a fost învestită cu soluționarea unui recurs declarat

împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, pronunțate în soluționarea

unui recurs.

Declarând

recurs împotriva unei hotărâri irevocabile, reclamanta SC C.E.P. SRL nu s-a

conformat condiției specifice de admisibilitate a recursului în această

materie, încălcând dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., potrivit

cărora sunt supuse recursului „hotărârile date Jură drept de apel, cele date în

apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională".

Din

interpretarea textului de lege menționat rezultă că hotărârile judecătorești

care potrivit legii sunt irevocabile nu mai pot fi atacate cu recurs.

Cum

Decizia nr. 959/R - CONT din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția

comercială de contencios administrativ și fiscal, nu se circumscrie

categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind

irevocabilă, recursul declarat în cauză urmează a fi respins ca inadmisibil.

În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de

dispozițiile art. 137 C. proc. civ., cu referire la dispozițiile art. 299 alin.

(1) C. proc. civ., înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

Respinge recursul

declarat de SC C.E.P. SRL prin administrator P.S. împotriva Deciziei nr. 959/R-CONT

din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședință publică, astăzi 13 iunie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2011-01-10
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4149/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 10 din 5 ianuarie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibil
ÎCCJ 2010-11-04
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4770/2010
date cauzei prin sentința recurată intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei Ia plata cheltuielilor de judecată, cu motivarea că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 și art. 15 din Legea nr. 5
ÎCCJ 2011-03-08
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1354/2011
având același obiect, întemeiată pe aceeași cauză, între aceleași părți, cu aceleași motive identice de nelegalitate invocate de reclamanta-recurentă, existența autorității de lucru judecat este în mod evident operantă în cauză. Prin urmare
ÎCCJ 2013-02-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1732/2013
octombrie 2010. În acest sens recurenta a arătat că în mod greșit a reținut instanța de fond că Sentința nr. 1565 din 6 octombrie 2010 a Tribunalului Vâlcea (Dosar nr. 2844/90/2010) era definitivă la data formulării contestației, în condiți
ÎCCJ 2011-03-30
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1361/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1286 din 13 iulie 2010, Tribunalul Vâlcea a respins cererea formulată de reclamanta SC C.E.P. SRL, în contradictoriu cu pârâții O.R.C. d
Sursă