ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2634/2011

Asupra cauzei penale de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 42 din 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția penală, inculpatul I.F., necăsătorit (divorțat) are doi copii minori, administrator la SC O.M. 2004 SRL Buzău, recidivista fost condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune care a avut consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen., și la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de a emite un C.E.C. cu dată falsă sau căruia îi lipsește unul din elementele prevăzute de art. 84 pct. 3 din Legea Cecului nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen. i s-a interzis inculpatului pedepsele complementare prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen., pe o durată de 6 ani.

În baza art. 71 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 71 și art. 64 C. pen., pe perioada executării pedepsei.

S-a constatat că inculpatul I.F., se afla în executarea mandatului din 24 octombrie 2007 emis de Judecătoria sectorului 4 București.

Soluționând și latura civilă a cauzei inculpatul I.F. a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente SC O.M. 2004 SRL Buzău la plata sumelor de 23.447,93 RON, către partea civilă SC P. SRL București, cu sediul în str. C., sector 3; către partea civilă SC A.C. SRL Buzău, cu sediul în str. N.T., la plata sumei de 15.02086 RON și la plata sumei de 199.857,77 RON către partea civilă SC E.E. SRL București, cu sediul în str. C.V., - cu titlu de despăgubiri civile, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea integrală a debitelor.

Prin aceeași sentință s-a constatat că SC O.M. 2004 SRL Buzău se află în stare de lichidare.

De asemenea, au fost desființate filele C.E.C. seria - a, b, c și respectiv seria d.

În fine, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 3100 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 100 RON onorariu pentru apărătorul din oficiu și s-a dispus comunicarea sentinței penale la O.R.C. Buzău.

Pentru a pronunța o atare sentință, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate în cauză, că la data de 22 septembrie 2006 administratorul SC P. SRL București - G.P. a formulat plângere penală împotriva inculpatului I.F., administratorul SC O.M. 2004 SRL Buzău, pentru a fi cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, deoarece în schimbul mărfii livrate a primit filele C.E.C. seria BA 313 nr. a și b care au fost refuzate la decontare pe motiv de lipsă disponibil și ca atare, a suferit un prejudiciu în sumă de 23.447,93 RON.

De asemenea la rândul său, C.A., administrator al SC A.C. SRL Buzău, a declarat la data de 3 octombrie 2006 că a fost înșelat de inculpatul I.F. cu suma de 15.020,86 RON pentru încasarea căreia a primit fila C.E.C. seria c pe care banca a refuzat-o la decontare din acest motiv, sumă pentru care se constituie parte civilă.

În fine, la data de 26 ianuarie 2007, numita C.E., în calitate de administrator al SC E.E. SRL București, a formulat plângere penală împotriva aceluiași inculpat solicitând cercetarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, întrucât i-a livrat marfă în valoare de 200.241,03 RON pentru care a primit de la inculpat fila C.E.C. seria d, filă refuzată la plată de bancă pentru lipsă de disponibil și ca atare se constituie parte civilă cu suma de 199.857,77 RON debit rămas neacoperit după returnarea filei C.E.C. de către L.B.

S-a constatat un prejudiciu total celor 3 firme înșelate în valoare de circa 233.621,13 RON.

În urma cercetărilor penale a rezultat că la data de 1 august 2006 B.T. a încunoștiințat I.P.J. Buzău - S.I.F. că SC O.M. 2004 SRL Buzău, a intrat la 28 iulie 2006 în C.I.P., cu fila C.E.C. seria b.

De asemenea, la data de 4 august 2006 B.T. a sesizat din nou că pe 31 iulie 2006 aceeași societate administrată de inculpat a intrat în incidență de plată cu fila CEC seria a, iar la 13 octombrie 2006 B.T. a sesizat că aceeași societatea a intrat în C.I.P. la 11 octombrie 2006 cu fila C.E.C. seria c.

Toate cele trei situații au constituit incidente majore în sensul că CEC-ul refuzat din lipsa totală de disponibil, în cazul prezentării la plată înainte de expirarea termenului de prezentare.

În derularea situației de fapt s-a reținut că inculpatul I.F. a preluat SC O.M. 2004 SRL, devenind la data de 13 aprilie 2006 asociat unic al firmei care avea sediul declarat la adresa din Buzău, str. C., în baza unui contract de comodat cu vechiul administrator B.O.

La data de 25 mai 2006 societatea inculpatului a încheiat cu SC E.E. SRL București contractul nr. x prin care societatea s-a angajat să cumpere diferite materiale, produse, menționându-se că instrumentele de plată acceptate sunt filele CEC.

Societate E.E. SRL București a vândut inculpatului I.F. pe bază de factură mărfuri în valoare totală de 200.241,03 RON dar în calitate de beneficiar nu a achitat-o.

În această situație furnizorul SC E.E. SRL București a completat fila CEC. cu suma datorată de SC O.M. 2004 SRL la care inculpatul era asociat unic și a introdus-o la banca L.B. la 14 iulie 2006 dar a fost refuzată din lipsă de disponibil.

La data de 28 iunie 2006 inculpatul I.F. a luat legătura cu numitul G.P. să-l ajute cu "ceva cherestea". Acesta a fost de acord și i-a facturat inculpatului cherestea în valoare de 11.992,5 RON, pentru care a primit fila CEC semnată și ștampilată în prezența inculpatului.

A mai fost efectuată o livrare de cherestea către inculpat a doua zi pe bază de factură în valoare de 6.705 RON, marfă în schimbul căreia SC P. SRL București a primit fila CEC cu termen de introducere în bancă la 31 iulie 2006.

Filele CEC eliberate de inculpat au fost refuzate la bancă pe motiv de lipsa totală de disponibil.

Ulterior, la 17 iulie 2006 inculpatul I.F. a luat legătura din nou cu G.P. rugându-l să-i elibereze 15 paleți cu cărămidă.

Acesta din urmă îi furnizează marfa pe bază de factură în valoare de 4705,43 RON pe care inculpatul s-a angajat că o va achita în numerar, lucru care nu s-a mai realizat.

Prejudiciul total suferit de partea civilă SC P. SRL București a fost de 23.447,93 RON.

S-a mai stabilit că la data de 28 august 2006 partea vătămată C.A., în calitate de administrator a SC A.C. SRL Buzău a livrat societății administrate de inculpatul I.F. marfă în valoare de 15.020,86 RON pentru plata căreia a primit fila CEC semnată și ștampilată în alb pentru a fi introdusă în bancă în termen de 14 zile de la facturare, în cazul în care produsele nu vor fi achitate în alt mod.

Inculpatul nu a respectat termenul convenit motiv pentru care partea vătămată a completat și introdus în bancă fila CEC care i-a fost refuzată la plata din lipsă de disponibil.

Instanța de fond a stabilit că faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune, care a avut consecințe deosebit de grave și cea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. și cea prevăzută de art. 84 pct. 3 din Legea cecului nr. 59/1934, texte de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare.

Sentința a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și inculpatul I.F., invocându-se motive de nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea apelului declarat de către parchet se susține că în mod greșit prima instanță a reținut dispozițiile privind recidiva în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 59/1934 deoarece pedeapsa prevăzută de lege pentru această faptă este amenda de la 5.000 RON la 100.000 RON alternativă cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 1 an.

Ca atare, pentru a se reține starea de recidivă prevăzută de art. 37 C. pen., cel de al doilea termen al recidivei trebuia să fie pedeapsa închisorii mai mare de 1 an condiție care nu a fost îndeplinită.

Cea de a doua critică invocată de parchet se referă la faptul că prima instanță l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa principală de 12 ani închisoare și pentru infracțiunea de înșelăciune, cu consecințe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) și b) C. pen., iar după aplicarea regulilor de la concursul de infracțiuni a fost aplicată pedeapsa complementară prevăzută de art. 65 alin. (2) C. pen., prin interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b) și c) C. pen., pe o durată de 6 ani, independent de cele două pedepse principale aplicate.

O altă critică, se referă la faptul că au fost încălcate prevederile legale privind conținutul pedepselor accesorii deoarece instanța de fond a interzis inculpatului exercitarea tuturor drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., în condițiile în care se interzice de drept numai exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a b) și c) C. pen., așa încât nu se impunea și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen.

Parchetul mai susține că instanța reținând la încadrarea juridică a faptelor dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen., nu a dat eficiență prevederilor legale referitoare la pedeapsa în caz de recidivă și la efectele liberării condiționate, față de condamnările anterioare stabilite prin Sentința penală nr. 1966/2002 a Judecătoriei Galați, Sentința penală nr. 479/2004 a Judecătoriei Târgoviște și Sentința penală nr. 164/1999 a Tribunalului Buzău, așa încât prin contopirea pedepselor stabilite prin respectivele hotărâri a rezultat pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 1266 din 13 aprilie 2005 a Judecătoriei sectorului 4 București.

Instanța nu a aplicat prevederile art. 39 C. pen. și nici pe cele prevăzute de art. 61 alin. (2) C. pen., conform cărora revocarea liberării condiționate se dispune obligatoriu când s-a comis o infracțiune prin care s-a produs consecințe deosebit de grave așa cum este în cazul de față.

S-a solicitat admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței și pe fond pronunțarea unei decizii în sensul celor invocate.

Apelantul-inculpat I.F., deși a fost citat la toate adresele indicate, nu s-a înfățișat la judecarea apelului.

Apărătorul din oficiu desemnat de instanță a criticat soluția primei instanțe sub aspectul individualizării pedepsei pe care a considerat-o prea aspră, solicitând reducerea acesteia.

Prin Decizia penală nr. 7 din 11 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău și de inculpatul I.F.,  împotriva Sentinței penale nr. 42 din data de 25 februarie 2009 a Tribunalului Buzău, pe care a desființat-o în parte, în latură penală și în consecință:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare în pedepsele componente de 12 ani închisoare și respectiv, 6 luni închisoare.

Conform art. 65 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen. pe o durată de 6 ani pentru infracțiunea de înșelăciune care a avut consecințe deosebit de grave, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii prevăzută de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 (Legea cecului) cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) și b) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (prin înlăturarea stării de recidivă) și a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului I.F. pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare și 6 luni interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

Conform art. 61 alin. (2) C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă de 330 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 705 din 21 martie 2007 a Judecătoriei sector 4 București, secția penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1516 din 24 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, iar în baza art. 39 alin. (2) C. pen. a fost contopit acest rest cu pedeapsa la care a fost condamnat prin decizia penală de față, în final, inculpatul va executa conform art. 34 lit. b) C. pen. pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare și 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

Au fost limitate pedepsele accesorii la dispozițiile art. 64 lit. a) teza a II-a, b) și c) C. pen.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței atacate.

A fost dispusă plata sumei de 200 RON onorariu avocat din oficiu care se va avansa din fondul Ministerului Justiției către Baroul Prahova.

Pentru a pronunța această soluție - instanța de prim control judiciar a apreciat corect reținută situația de fapt de către instanța de fond, ca și vinovăția inculpatului.

S-a apreciat ca fiind greșit reținută starea de recidivă, nefiind îndeplinită una dintre condiții, respectiv al doilea termen al recidivei care prevede că pedeapsa pentru noua infracțiune a fost sancționată cu închisoare mai mare de 1 an. De asemenea, s-a apreciat că în mod greșit i-au fost interzise toate drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., încălcându-se art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Mai mult, s-a considerat nelegală hotărârea primei instanțe sub aspectul neaplicării obligatorii în cauză a dispozițiilor art. 61 alin. (2) C. pen.

Cu privire la pedepsele aplicate s-a apreciat că acestea au fost judicios individualizate în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul I.F., solicitând schimbarea încadrării juridice din art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, întrucât la data emiterii CEC-urilor beneficiarii aveau cunoștință că nu are disponibil în cont, iar în subsidiar redozarea pedepsei aplicate, urmând să se aibă în vedere că prejudiciul a fost acoperit față de SC A.&C. SRL, intenționând să fie achitat și față de celelalte persoane prejudiciate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând recursul inculpatului prin prisma cazurilor de casare invocate de acesta, art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., precum și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. îl consideră nefondat pentru următoarele considerente:

Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat a rezultat că în mod corect instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, iar la rândul ei, în baza propriului examen în mod judicios și motivat a stabilit vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 84 pct. 3 din Legea nr. 59/1934 și art. 215 alin. (1), (3), (4) și (5) C. pen.

Din probele administrate atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești în mod corect s-a reținut că în calitate de administrator al SC O.M. SRL 2004 S.R.L. Buzău, în perioada iunie - august 2006, a achiziționat de la trei agenți economici produse în valoare de 233.621,13 RON, pentru plata cărora a eliberat 4 file CEC semnate și ștampilate în alb care în momentul introducerii la decontare au fost refuzate de bănci pe motiv de lipsă totală de disponibil în cont, prejudiciul SC P. SRL București, SC A.&C. SRL Buzău și SC E.E. SRL București.

Susținerile recurentului inculpat în sensul că beneficiara CEC-urilor ar fi avut cunoștință de lipsa de disponibil la momentul emiterii acestora sunt lipsite de suport probator.

Astfel, martora C.E., administratora societății SC E.E. SRL în declarația dată în fața instanței de fond arată în mod expres "niciodată nu am discutat cu inculpat situația lui financiară dacă are sau nu disponibil în cont, în nici un moment /../ La momentul comenzii /../ nu ne-am pus întrebarea dacă are sau nu disponibil și i-am eliberat marfa 1. Același aspect este confirmat și de martorul G.P., administratorul societății comerciale P. București, motiv pentru care solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice din art. 215 alin. (1), (2), (4) și (5) C. pen. în art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 este nefondată.

Inculpatul I.F. cunoștea din momentul eliberării filelor CEC că nu are provizia necesară, iar rezultatul faptelor sale a fost obținerea pentru sine a unui folos material injust, prin producerea unui prejudiciu material părții vătămate.

Intenția inculpatului când a concesionat SC O.M. a fost clară în ceea ce privește faptele pe care urma să le desfășoare.

Marfa achiziționată nu a fost evidențiată în contabilitate, produsele au fost vândute imediat, iar banii încasați n-au fost utilizați pentru achitarea furnizorilor, ci pentru nevoile personale ale inculpatului (acest fapt fiind dealtfel recunoscute de inculpat), fapt ce demonstrează intenția inculpatului de a înșela partea vătămată.

Mai mult, acesta nu a rulat prin conturi sumele de care ar fi avut nevoie pentru decontarea CEC-urilor, conform adreselor de la B.T. și L.B.

Examinând hotărârea recurată și prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., aceasta este legală și temeinică, pedeapsa aplicată inculpatului fiind corect individualizată în funcție de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, având în vedere modul de săvârșire a faptelor, numărul actelor materiale, valoarea prejudiciului, cât și circumstanțele personale ale inculpatului - (este cunoscut cu antecedente penale, din cazierul acestuia rezultă că are nenumărate sentințe penale de condamnare pentru înșelăciune, evaziune fiscală, fals, fapt ce demonstrează o specializare a sa în săvârșirea acestui gen de infracțiuni, cât și persistența în conduita infracțională) nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate.

Reținerea circumstanțelor atenuante reprezintă o facultate a instanței de judecată și nu o obligație din partea acesteia. Aplicarea acestora se face prin raportare la circumstanțele săvârșirii faptei și la persoana inculpatului. Or, inculpatul începând cu anul 1997 și până în 2005 a avut numeroase condamnări pentru infracțiuni de înșelăciune, pedepsele aplicate fiind până la limita de 4 ani închisoare, fapt care nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante.

Astfel, pedeapsa de 12 ani închisoare apare ca fiind just individualizată, fiind de natură să asigure scopul acesteia, prevăzut de art. 52 C. pen.

Pentru a-și îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii și duratei atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă în mod real persoana inculpatului, cât și atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența sancțiunii.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție al făptuitorului.

Fapta inculpatului este gravă, astfel că în operația complexă a individualizării tratamentului penal, Înalta Curte va avea în vedere că resocializarea sa viitoare pozitivă nu este posibilă decât prin aplicarea unei pedepse ferme (anterior a beneficiat de pedepse într-un cuantum redus pentru același gen de fapte și nu a dat dovezi de îndreptare) care să fie în deplin acord cu dispozițiile art. 1 C. pen., ce prevăd că "legea penală apără .. persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept".

Față de cele reținute, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.F. împotriva Deciziei penale nr. 7 din 11 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.F. împotriva Deciziei penale nr. 7 din 11 februarie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 30 iunie 2011.