ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1751/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta Ș.L. a

chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, solicitând să se

constate refuzul nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea de

redobândire a cetățeniei române a reclamantei; obligarea pârâtului la primirea

cererii de redobândire a cetățeniei române cu actele necesare „de îndată”;

obligarea pârâtului la acordarea de daune interese de 100 RON pe fiecare zi de

întârziere din momentul introducerii cererii de chemare în judecată și până la

momentul primirii efective a cererii.

În ședința de la data

de 14 ianuarie 2011, pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a solicitat

instanței de judecată să ia act că acțiunea a rămas fără obiect, solicitând

amânarea pronunțării pentru a depune la dosar un răspuns scris de la

Autoritatea Națională pentru Cetățenie, în acest sens.

Prin sentința civilă

nr. 794 din 4 februarie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta Ș.L., în contradictoriu

cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, ca rămasă fără obiect și a obligat pârâtul

la plata către reclamantă a sumei de 2.104,3 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție instanța de fond a reținut faptul că la data de 21 ianuarie 2011 pârâtul

a depus la dosar concluzii scrise la care a anexat adresa din 19 ianuarie 2011 din

care reiese împrejurarea că la data de 15 decembrie 2010 Autoritatea Națională pentru

Cetățenie a înregistrat cererea reclamantei sub nr. 161201/RD/2010, aceasta urmând

să fie analizată la termenul stabilit la data de 20 ianuarie 2011.

Împotriva hotărârii instanței

de fond, pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului

se arată că potrivit art. 276 C. proc. civ. pentru a obliga pârâtul să suporte cheltuielile

de judecată, era necesar ca instanța să încuviințeze acțiunea reclamantei printr-un

dispozitiv care să menționeze faptul că cererea de chemare în judecată a fost admisă

într-o măsură oarecare.

Din lectura dispozitivului

hotărârii reiese faptul că reclamanta nu a avut câștig de cauză pentru niciunul

din cele două capete de cerere și totuși a primit cheltuieli de judecată în cuantum

de 2.104,3 RON.

Dacă legiuitorul a lăsat

posibilitatea pârâtului de a evita plata cheltuielilor de judecată prin recunoașterea

pretențiilor, survenită la prima zi de înfățișare, cu atât mai mult, dacă acțiunea

a rămas fără obiect înainte de primul termen al judecății, judecătorul era obligat

să observe că partea reclamantă nu mai putea emite nici un fel de pretenții asupra

conduitei administrative a Ministerului Afacerilor Externe pentru că dreptul său

era deja realizat pe cale independentă, atât față de Ministerul Afacerilor Externe

cât și față de instanța judecătorească.

Examinând cauza și sentința

recurată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente

pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această

soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit dispozițiilor

art. 274 alin. (1) C. proc. civ. „Partea care cade în pretenții va fi obligată,

la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”.

De la această regulă există

și excepția prevăzută de dispozițiile art. 275 C. proc. civ., potrivit cărora „pârâtul

care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea

fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost în întârziere

înainte de chemarea în judecată”.

În cauza dedusă judecății,

reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată la data de 9 iunie 2010 invocând

existența unui refuz nejustificat din partea autorității pârâte, prin nesoluționarea,

în termen rezonabil, a cererii de redobândire a cetățeniei române.

Până la primul termen

de judecată, a formulat concluzii scrise prin care a arătat că cererea reclamantei

urmează a fi analizată la data de 20 ianuarie 2011.

În acest context, în mod

corect, instanța de fond, prin sentința pronunțată, a constatat că obiectul pretențiilor

deduse judecății a fost realizat pronunțând și soluția, ca atare. Dezlegarea dată

de către instanță acțiunii face imposibilă aplicarea dispozițiilor art. 274

alin. (1) C. proc. civ., neputându-se reține o „cădere în pretenții” a pârâtului,

având în vedere că prin avizarea favorabilă a cererii de redobândire a cetățeniei,

înainte de primul termen de judecată practic instanța nu mai putea constata o culpă

a autorității reprezentată de „refuzul nejustificat” de a da curs pretențiilor reclamantei.

Prin urmare, demersul

judiciar al reclamantei, în mod obiectiv nu a mai putut fi finalizat printr-o hotărâre

judecătorească de obligare a autorității pârâte la satisfacerea pretențiilor deduse

judecății și, prin urmare nici nu o putea obliga pe aceasta la cheltuieli de judecată,

aceasta neavând o atitudine procesuală de opoziție sau de nerecunoaștere a dreptului

pretins de reclamantă.

Astfel fiind, Înalta Curte

constată că susținerile și criticile recurentului sunt fondate, iar instanța de

fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, pe care o va modifica, în parte.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va modifica în parte sentința atacată

în sensul că va respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca

neîntemeiată, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Ministerul Afacerilor Externe, împotriva sentinței civile nr. 794 din 4 februarie

2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică, în parte, sentința

atacată în sensul că respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată,

ca neîntemeiată.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 martie

2012.