ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 182/2013

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 7 din 15 ianuarie 2013, Curtea de Apel Craiova – secția penală și pentru

cauze cu minori a admis cererea de executare a mandatului european de arestare

emis de autoritățile judiciare belgiene – Tribunalul de Primă Instanță din

Brugge – referință dosar 2011/081 pe numele persoanei solicitate, cetățeanul

român B.F.

A dispus predarea

persoanei solicitate B.F., către autoritățile judiciare belgiene, cu

respectarea regulii specialității prev. de art. 115 din Legea nr. 302/2004,

republicată.

A dispus arestarea

persoanei solicitate, în vederea predării pe o durată de 29 zile, începând cu

data punerii în executare.

A dispus emiterea

mandatului de arestare corespunzător.

Cheltuielile

judiciare avansate de stat în cursul procedurii au rămas în sarcina statului,

din care suma de 320 lei, reprezentând onorariu avocat oficiu, se va avansa din

fondurile M.J.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut următoarele:

La data de 10

ianuarie 2013, a fost înregistrată adresa nr. 198/II/5/2013 din 10 ianuarie

2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat

semnalarea emisă de autoritățile judiciare belgiene, fiind sesizată instanța,

în procedura prevăzută de art. 102 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind

arestarea persoanei, față de care s-a emis mandatul european de arestare din 16

ianuarie 2012, de către autoritățile judiciare belgiene.

S-a arătat că pe

numele persoanei urmărite s-a emis un mandat european de arestare existând la

momentul sesizării doar semnalarea Biroului SIRENE, care precizează că persoana

este urmărită pentru săvârșirea infracțiunii de sechestrare parentală a unui

minor, prev. de secțiunile 100 și 432 C. pen. belgian.

S-a depus la dosar

sesizarea Parchetului, ordonanța de reținere pentru 24 de ore, nr. 3/2013 din

10 ianuarie 2013, ora 14:15, procesul verbal de aducere la cunoștință a

motivelor reținerii și de identificare, declarația persoanei solicitate, adresa

nr. 1645/P/2012, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Motru.

Prin încheierea din

11 ianuarie 2013, în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, a dispus

luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea unde locuiește efectiv

persoana solicitată B.F., conform declarației sale respectiv orașul Motru, pe o

perioadă de 5 zile începând cu 11 ianuarie 2013 până la 15 ianuarie 2013,

inclusiv, și s-a stabilit ca pe durata măsurii persoana urmărită să respecte

obligațiile prevăzute de art. 145 alin. (1

1

) C. proc. pen.

S-a acordat termen la

data de 15 ianuarie 2013, ora 14:00, pentru a se înainta mandatul european de

arestare tradus în limba română și pentru a se interveni cu adresă la Parchetul

de pe lângă Judecătoria Motru în sensul de a se înainta din dosarul nr.

1645/P/2012 următoarele:

- copie de pe punerea

în mișcare a acțiunii penale;

- plângerea părții

vătămate;

Instanța a dispus

executarea mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate sub

rezerva principiului specialității predării, dispunând, totodată, arestarea

persoanei solicitate pe o perioadă de 29 zile, începând cu data punerii în

executare, în vederea predării către autoritatea judiciară emitentă, respectiv

autoritățile judiciare belgiene.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs persoana solicitată B.F.

Recursul este

nefondat.

Analizând legalitatea

și temeinicia sentinței recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate cât

și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., sub toate

aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte apreciază că recursul declarat în

cauză nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele

considerente:

Analizând actele și

lucrările dosarului se reține că în mod corect instanța fondului a constatat că

mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate B.F.

îndeplinește condițiile prevăzute de art. 86 din Legea nr. 302/2004

republicată, fiind emis de o autoritate judiciară competentă (autoritățile

judiciare belgiene în dosarul nr. 2011/081 – Judecătorul de Instrucție la

Tribunalul de Primă Instanță din Brugge), predarea persoanei solicitându-se în

vederea exercitării urmăririi penale.

De asemenea, se

constată că persoana solicitată nu a formulat opoziții cu privire la

identitatea sa, opoziția formulată de persoana solicitată vizând apărări de

fond, neîncadrându-se în motivele obligatorii pentru care se poate refuza

neexecutarea mandatului european.

Infracțiunea pentru

care se solicită predarea se încadrează în fapta de răpire, infracțiune

sancționată de legea statului emitent cu o pedeapsă cu închisoarea de la 1 an

până la 5 ani și o amendă de la 50 euro până la 1000 euro sau doar cu una

dintre aceste pedepse, această infracțiune fiind cuprinsă în cadrul faptelor

care dau loc la predare, în conformitate cu art. 96 alin. (1) pct. 16 din Legea

nr. 302/2004 republicată, fără a fi supusă verificării îndeplinirii condiției

dublei incriminări.

Având în vedere

emiterea mandatului european de arestare de către o autoritate judiciară

competentă, existența incriminării cu privire la faptele pentru care se

solicită predarea în conformitate cu art. 96 alin. (1) pct. 16 din Legea nr.

302/2004 republicată, împrejurarea că aceste fapte sunt pedepsite de legea

statului solicitant cu pedepse mai mari de 5 ani închisoare, Înalta Curte

constată că prima instanță în mod corect a admis cererea de executare a

mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare belgiene –

Tribunalul de Primă Instanță din Brugge – referință dosar 2011/081 pe numele

persoanei solicitate, cetățeanul român B.F.

În consecință, având

în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat de

persoana solicitată nu este fondat, iar în temeiul art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. îl va respinge ca atare.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

persoana solicitată

B.F.

împotriva sentinței penale nr. 7 din 15 ianuarie 2013 a

Curții de Apel Craiova,

s

ecția

p

enală și pentru

c

auze cu

m

inori.

Obligă recurentul persoană solicitată la plata

sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

320 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 18 ianuarie 2013.