ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2655/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 202 din 22 august 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost admisă cererea de executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Republica Italia la data de 16 iulie 2013 și s-a dispus predarea persoanei solicitate S.D. către aceste autorități, cu respectarea regulii specialității prevăzută de art. 115 din Legea nr. 302/2004, republicată. S-a menținut măsura arestării persoanei solicitate, S.D., pe o durată de 24 de zile, începând cu data de 23 august 2013, până la data de 15 septembrie 2013, inclusiv, în vederea predării acesteia către autoritățile judiciare italiene.

Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia. S-a dispus traducerea în regim de urgență a actelor ce urmează a fi înaintate autorităților judiciare italiene, urmând ca plata traducătorului să se facă din fondurile Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 17 august 2013, a fost înregistrată adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, prin care s-a înaintat semnalarea Biroului Național Sirene din 13 august 2013 efectuată în baza mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene, Curtea de Apel, în baza mandatului de arestare din 16 iulie 2013 emis de autoritățile judiciare italiene, Curtea de Apel din Ancona, privind persoana solicitată S.D., cu propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate.

Prin încheierea din data de 18 august 2013, Curtea de Apel Craiova a dispus arestarea persoanei solicitate S.D. pe o perioadă de 5 zile, începând cu data de 18 august 2013 și până la 22 august 2013, inclusiv și a dispus emiterea mandatului de arestare, fiind acordat termen la data de 22 august 2013 pentru înaintarea mandatului european de arestare tradus în limba română. La data de 21 august 2013, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a înaintat instanței mandatul european emis de autoritățile judiciare italiene privind pe persoana solicitată S.D., tradus în limba română, în două exemplare. În cuprinsul mandatului european de arestare s-a precizat că persoana solicitată este căutată pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, prevăzute de art. 81, 110, 624, 625 alin. (2) și alin. (5) C. pen.

italian, constând în aceea că, în data de 21 decembrie 2011, S.D., în complicitate cu alte două persoane neidentificate, a pătruns ilegal, în două spații comerciale din localitatea L., Italia. Astfel, prin forțarea a 3 jocuri video, amplasate în cafe-barul care aparținea numitului L.L., a sustras sumele de 4.384,00 euro, în monede și 670 euro, în bancnote. Totodată, după ce a distrus mai multe spații, urmăritul a furat un cuptor și o plită de gătit din cadrul spațiului comercial, denumit „F.”, faptele descrise fiind incriminate cu pedeapsa maximă de 10 ani închisoare. De asemenea, s-a precizat că sentința dată în primă instanță, la 8 mai 2012, de judecătorul din Urbino, prin care persoana solicitată S.D.

a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare și amendă, a fost confirmată de Curtea de Apel din Ancona prin emiterea sentinței din data de 29 ianuarie 2013, iar recursul împotriva acestei sentințe se află în curs de soluționare la Curtea de Casație. Examinând motivele de refuz a predării invocate de persoana solicitată, instanța de fond a constatat că, în speță, nu sunt incidente motive de refuz obligatorii sau opționale, astfel cum sunt reglementate de art. 98 din Legea nr. 302/2004 și, în consecință, că este admisibilă cererea de executare a mandatului european de arestare, acesta cuprinzând toate informațiile prevăzute în art. 8 din decizia-cadru a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 și cele cuprinse în art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și că pedeapsa pentru care mandatul european s-a emis și pentru care se solicită predarea cetățeanului român a fost aplicată pentru fapte incriminate și de legislația română.

De asemenea, s-a constatat că au fost îndeplinite și condițiile prevăzute în art. 97 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, în sensul că persoana solicitată, fiind condamnată în lipsă, are posibilitatea să formuleze recurs la Curtea de Casație pentru „erores in giudicando o inprocedendo”. Totodată, s-a constatat că, în speță, hotărârea pronunțată de autoritățile judiciare italiene prin care persoana solicitată a fost condamnată la pedeapsa închisorii nu a rămas definitivă, astfel încât nu este posibilă recunoașterea acesteia pe cale incidentală, așa cum prevăd dispozițiile art. 98 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 302/2004.

De asemenea, în vederea predării către autoritățile judiciare italiene, s-a dispus menținerea stării de arest a persoanei societate, pe o perioadă de 24 de zile, începând cu data 23 august 2013. În ceea ce privește cheltuielile ocazionate pe teritoriul statului român de executarea mandatului european de arestare, au fost aplicate prevederile art. 87 din Legea nr. 302/2004 coroborat cu dispozițiile art. 192 alin. (3) C. proc. pen., în sensul că vor fi suportate de statul român. Totodată, s-a dispus a se lua măsuri pentru traducerea în regim de urgență a actelor ce urmează a fi înaintate autorităților judiciare italiene.

Împotriva hotărârii anterior menționate a declarat recurs persoana solicitată S.D., solicitând admiterea căii de atac, casarea hotărârii atacate și, pe fond, respingerea cererii de predare a persoanei solicitate pentru executarea mandatului european și revocarea mandatului de arestare emis de către Curtea de Apel Craiova, cu consecința punerii de îndată în libertate a recurentului, stare care să fie menținută până la momentul în care autoritățile judiciare italiene vor prezenta o hotărâre judecătorească de executare a pedepsei, rămasă definitivă. În subsidiar, în ceea ce privește măsura preventivă a arestului, a solicitat înlocuirea acesteia cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.

Concluziile formulate de reprezentantul parchetului, de apărătorul ales al recurentului persoană solicitată și ultimul cuvânt al acestuia au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, urmând a nu mai fi reluate. Înalta Curte, examinând recursul declarat prin prisma criticilor invocate, dar și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constată că acesta nu este fondat pentru considerentele care urmează. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că autoritățile judiciare italiene efectuează cercetări împotriva persoanei solicitate S.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt, prevăzute de art. 81, 110, 624, 625 alin. (2) și alin. (5) C. pen.

italian. Se reține, de asemenea, că împotriva persoanei solicitate s-a emis, la data de 16 iulie 2013, mandatul european de arestare de către autoritățile judiciare italiene în dosarul Curții de Apel din Ancona. Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Mandatul european se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce. Pe de altă parte, potrivit art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Analizând actele dosarului, se constată că mandatul european de arestare are conținutul și forma prevăzute de art. 86 din legea anterior menționată, că faptele imputate persoanei solicitate dau loc la predare, conform art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și că nu există motive de refuz dintre cele menționate în art. 98 din aceeași lege.

În acest context, Înalta Curte reține că și menținerea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene a fost dispusă în mod corespunzător, predarea către o autoritate judiciară străină neputând fi realizată decât în condițiile în care aceasta se află în stare de arest, astfel că o altă măsură preventivă, cum ar fi cea a obligării persoanei solicitate de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara, nu poate fi dispusă în cauză, nefiind în acord cu prevederilor legale incidente în materie, fiind de remarcat în acest sens și împrejurarea că după înlocuirea măsurii arestării preventive cu arestul la domiciliu, în Italia, persoana solicitată nu a respectat obligațiile ce i-au fost stabilite de către autoritățile judiciare străine.

Față de considerentele ce preced, se constată că hotărârea atacată, de predare a persoanei solicitate către autoritățile judiciare solicitante a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie și că motivele de recurs invocate și opoziția la predare nu sunt întemeiate. În consecință, Înalta Curte constată că, în cauză, s-a pronunțat o soluție legală și temeinică, astfel încât, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de persoana solicitată, ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul persoană solicitată va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată S.D. împotriva sentinței penale nr. 202 din 22 august 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2013.