ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1331/2011

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința comercială nr. 2205 din 1

martie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 19664/3/2009 al Tribunalului București, secția

a VI-a comercială, s-a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității de

reprezentant precum și acțiunea formulată de reclamanta B.I.L. Cipru împotriva

pârâtei SC U.A.S. SA București.

Pentru a pronunța

această soluție prima instanță a reținut în esență că, reclamanta a solicitat

în temeiul art. 127 din Legea nr. 31/1990 anularea Hotărârii nr. 40 și a pct. 3

al art. 1 din Hotărârea nr. 39 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor

pârâtei precum și radierea acestor hotărâri, publicarea și menționarea lor în Registrul

Comerțului, cu motivarea că acționarul majoritar al SC U.A.S. SA București, B.T.I.,

prin mandatar S.B. a aprobat achiziționarea unei creanțe pe care B.G. o deține

la SC C.D. SA și relocarea activității de producție pe amplasamentul

proprietatea SC C.D. SA.

Soluționând cu

prioritate conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepția lipsei calității

de reprezentant invocată de pârâtă, tribunalul, față de înscrisurile depuse la

dosar a constatat că aceasta este neîntemeiată respingând-o în condițiile art. 161

alin. (2) C. proc. civ.

În privința fondului

s-a reținut că prin pct. 3 din art. 1 al Hotărârii AGA din 26 martie 2009 s-a

dispus relocarea activității de producție pe amplasamentul proprietatea SC C.D.

SA, iar prin Hotărârea AGEA nr. 40 din aceeași dată s-a aprobat achiziționarea

de către societatea pârâtă a creanței pe care B.G. o deține la SC C.D. SA

București, împreună cu toate accesoriile și garanțiile care o însoțesc, astfel

cum aceasta este înscrisă în tabelul de creanțe al debitoarei SC C.D. SA.

În acest context,

susținerea reclamantei potrivit căreia hotărârile atacate sunt lovite de

nulitate pentru că au fost adoptate cu votul și prin abuzul de majoritate a

acționarului majoritar al societății care trebuia să se abțină de la vot în

condițiile art. 127 din legea nr. 31/1990 republicată, a fost înlăturată de

tribunal cu motivarea că sancțiunea încălcării obligației de abținere de la vot

a acționarului cu interese contrare societății este angajarea răspunderii

acționarului, fără ca valabilitatea hotărârii adoptată în aceste condiții să

fie afectată, în lipsa dovezilor din care să rezulte încălcarea intereselor

societății și favorizarea acționarului majoritar în dauna celorlalți acționari.

Pe de altă parte,

hotărârile contestate sunt legale și din perspectiva dispozițiilor art. 136

1

din Legea nr. 31/1990 deoarece reclamanta nu a demonstrat încălcarea

interesului societar și exercitarea drepturilor cu rea-credință, în condițiile

în care adunările s-au desfășurat în prezența acționarilor ce dețin 95.393 88%

din capitalul social.

Apelul declarat de

reclamantă a fost respins ca nefondat prin Decizia comercială nr. 382 din 13

octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, care după

preluarea integrală a considerentelor sentinței arată că dispozițiile art. 127

din Legea nr. 31/1990 instituie doar sancțiunea antrenării răspunderii

acționarului care încalcă aceste prevederi legale. Pe de altă parte, abuzul de

majoritate invocat de reclamantă nu a fost probat și totodată ar avea drept

consecință nulitatea Hotărârii AGA doar în condițiile în care s-ar fi produs

prin încălcarea unor dispoziții legale care să atragă o asemenea sancțiune.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs reclamanta B.I.L. Nicosia, Cipru, criticând-o pentru

motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., derivate

din încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) și 24 din Constituția României, art.

114 și 118 C. proc. civ. respectiv art. 127 din Legea nr. 31/1990.

Prima critică vizează

încălcarea dreptului la apărare în condițiile în care i s-a respins cererea de

acordare a unui termen de judecată pentru comunicarea întâmpinării depusă la

dosar cu 5 zile anterior ședinței, dar necomunicată.

În dezvoltarea celui

de al doilea motiv de recurs, recurenta invocă faptul că în mod greșit prin

decizia recurată s-a reținut că nerespectarea prevederilor art. 127 din Legea nr.

31/1990 nu este sancționată cu nulitatea Hotărârii AGA deoarece obligația

acționarului care are un interes contrar aceluia al societății de a se abține

de la deliberări reprezintă o obligație imperativă, iar răspunderea pentru

prejudiciile cauzate societății prin abuzul de majoritate nu exclude

posibilitatea anulării Hotărârii AGA prejudiciabile.

De asemenea, arată

recurenta, instanța de apel în mod greșit a reținut că achitarea de către

pârâtă a unei creanțe pe care un terț o deține la o societate afiliată

acționarului majoritar nu este contrară interesului societății, în sensul art. 127

din Legea nr. 31/1990, în condițiile în care pârâta trebuie să respecte și

dispozițiile Legii nr. 297/2004 privind piața de capital având obligația

potrivit art. 224 din lege de a asigura un tratament egal pentru toți

acționarii și nu să avantajeze prin deciziile acționarului majoritar tocmai

interesele acestuia în alte societăți comerciale.

Detaliind relații de

afiliere dintre acționarul majoritar al pârâtei SC U.A.S. SA București și acționariatul

SC C.D. SA, recurenta concluzionează că contrar celor reținute de instanțele

anterioare hotărârile atacate au fost adoptate prin abuz de majoritate deoarece

s-a aprobat ieșirea unor importante sume de bani din patrimoniul societății

pârâte în folosul exclusiv al unei alte societăți controlată de persoane

afiliate acționarului majoritar, contrar intereselor SC U.A.S. SA București,

hotărârea astfel adoptată fiind lovită de nulitate absolută.

Analizând recursul

formulat prin prisma motivelor invocate și dispozițiile legale anterior

menționate, Înalta Curte constată că este nefondat.

Astfel, în privința

primei critici, deși este real că instanța de apel a respins cererea apelantei

reclamante B.I.L. Cipru pentru acordarea unui termen de judecată pentru a lua

cunoștință de conținutul întâmpinării comunicate la acel termen, o atare

constatare nu este de natură a reține nelegalitatea deciziei deoarece în speță

s-a făcut aplicarea art. 156 alin. (2) C. proc. civ., pronunțarea fiind amânată

pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise. Raportat la

natura și obiectul litigiului, cererea de amânare a fost justificat respinsă,

iar pe de altă parte, prin criticile formulate recurenta nu arată, în concret

în ce anume a constat încălcarea dreptului său la apărare.

De asemenea, și din

perspectiva modului de aplicare a prevederilor art. 127 din Legea nr. 31/1990,

decizia recurată este legală.

Reglementând

conflictul de interese dintre acționar și societate, art. 127 din Legea nr. 31/1990

prevede că acționarul care într-o anumită operațiune are, fie personal, fie ca

mandatar al unei alte persoane, un interes contrar aceluia al societății, va

trebui să se abțină de la deliberările privind acea operațiune. Acționarul care

contravine acestei dispoziții este răspunzător de daunele produse societății

dacă, fără votul său nu s-ar fi abținut majoritatea cerută.

Rezultă din

conținutul textului legal citat că nerespectarea interdicției instituite de alin.

(1) al art. 127 nu atrage nulitate hotărârilor adoptate în aceste condiții ci

doar obligarea acționarului aflat în conflict de interese la despăgubiri, dacă

prin votul său s-a format majoritatea necesară și societatea a fost

prejudiciată.

Pe de altă parte,

ambele instanțe reținând incidența art. 1169 C. civ. au argumentat corect că

reclamanta, deși a susținut, nu a demonstrat încălcarea interesului societar și

exercitarea drepturilor cu rea-credință în scopul favorizării acționarului

majoritar, astfel încât va fi înlăturată și critica de nelegalitate întemeiată pe

prevederile art. 224 din Legea nr. 297/2004. În acest context se impune

precizarea că examinarea probelor din care, potrivit susținerii recurentei, ar

rezulta săvârșirea abuzului de majoritate, privește temeinicia deciziei

recurate, exclusă a fi cenzurată în conformitate cu art. 304 C. proc. civ.

În consecință,

recursul reclamantei este nefondat și va fi respins ca atare în conformitate cu

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de reclamanta B.I.L. Cipru împotriva Deciziei comerciale nr. 382

din 13 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2011.