ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1556/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului București,

la data de 10 aprilie 2008, reclamanta

SC S. SA a solicitat acestei instanțe ca, în

contradictoriu cu pârâtele SC R.P.N.S.G.I. SA și SC S.D. SRL, să constate

nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare, autentificat din 28

februarie 2008, încheiat între cele două pârâte, invocând, în drept,

dispozițiile art. 948 C. civ.

Prin sentința

comercială nr. 6577, pronunțată la data de 26 mai 2008, secția a VI-a

comercială a Tribunalului București a respins, ca nefondată, cererea

reclamantei de repunere pe rol a cauzei; a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

reclamantei, pe care a obligat-o să plătească pârâtei SC R.P.N.S.G.I. SA suma

de 17.286,89 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel,

prima instanță a reținut, că nu există niciun temei legal pentru a dispune

repunerea pe rol a cauzei, care a fost strigată în ordinea listei de ședință,

reclamanta neformulând o cerere de lăsare a acesteia la sfârșitul ședinței.

Pe fondul cauzei,

tribunalul a reținut, în principial, că motivul de nulitate fundamentat pe

dispozițiile art. 153

22

din Legea nr. 31/1990 este neîntemeiat,

întrucât administratorul a avut aprobarea adunării generale a acționarilor,

anterior încheierii vânzării, iar reclamanta, în calitate de acționar, nu a

solicitat anularea sau constatarea nulității acestei hotărâri, care beneficiază

de prezumția de legalitate, fiind obligatorie și pentru acționarii care au fost

absenți; că, din contractul de vânzare - cumpărare, rezultă că pârâta

vânzătoare este proprietara bunului, în conformitate cu certificatul de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenului din 5 decembrie 1995 și

protocolului pe care l-a încheiat cu SC S. SA și că nu se poate considera că

prețul vânzării, de 1.305.000 euro, este disproporționat în raport cu valoarea

bunului.

Împotriva sentinței

tribunalului reclamanta a formulat apel, solicitând desființarea acestei

hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea

că, prin soluționarea cauzei pe fond, în absența sa, i s-a încălcat, în mod

flagrant, dreptul de apărare și dreptul la un proces echitabil.

Prin decizia

comercială nr. 345, pronunțată la data de 29 iunie 2009, Secția a V-a

comercială a Curții de Apel București a admis apelul formulat de reclamantă împotriva

sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a admis

acțiunea astfel cum a fost formulată și, în consecință, a constatat nulitatea

absolută a contractului de vânzare - cumpărare din 28 februarie 2008,

autentificat de către B.N.P. - A.R.H. și R.D.B., încheiat între pârâtele

intimate cu privire la activul (fermă) compus din teren în suprafață de 34.000

mp și construcții (în număr de 14), înscris în C.F., situat în comuna

Balotești, județul Ilfov, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

Pentru a pronunța

această decizie instanța de control judiciar a reținut, în rezumat, că, în mod

greșit, instanța de fond a apreciat că administratorul societății SC R.P.N.S.G.I.

SA, B.G.C. a avut împuternicirea A.G.A. să vândă, el însuși, activele

societății, așa încât, absența consimțământului societății la încheierea

contractului de vânzare - cumpărare și încălcarea dispozițiilor art. 153

22

din Legea nr. 31/1990, republicată, atrage nulitatea absolută a actului

juridic, încheiat prin depășirea limitelor legale ale împuternicirii

administratorilor, în absența unei mandatări exprese în acest sens, dată de

către A.G.A. din data de 5 noiembrie 2007.

Împotriva menționatei

decizii a formulat recurs intimata - pârâtă SC R.P.N.S.G.I. SA, invocând, în

drept, dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului s-a arătat, în esență, că, admițând apelul și făcând o nouă judecată

a cauzei pe fond - pe aspecte ce depășesc limitele cererii de chemare în

judecată și apărările reclamantei, în absența probelor noi a căror administrare

ar fi rezultat din dezbateri, conform art. 292 (1) C. proc. civ., și cu greșita

interpretare a celor administrate în fața primei instanțe - instanța de apel a

depășit limitele devolutive ale apelului și a încălcat prevederile art. 295 C.

proc. civ., față de criticile aduse de apelantă sentinței atacate, care nu au

fost examinate, din considerentele deciziei nerezultând motivele de fapt și de

drept ce au format convingerea instanței cu privire la acestea, conform

cerințelor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.

Prin concluziile

scrise, depuse la dosar, intimata - pârâtă SC S.D. SRL a solicitat admiterea

recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea dosarului spre rejudecare

instanței de apel, iar intimata - reclamantă SC S. SA a solicitat respingerea

recursului și menținerea deciziei instanței de apel ca fiind temeinică și

legală.

Recursul este fondat.

Astfel, potrivit art.

295 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel va verifica, în limitele cererii

de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima

instanță.

Rezultă, așadar, că

efectul devolutiv al apelului este limitat la criticile formulate de apelant,

conform precitatelor dispoziții legale, care consacră regula de drept „tantum

devolutum quantum appellatum”, ce constituie o exigență a principiului

disponibilității procesuale, care se aplică și în fața instanței de apel,

obligată să cerceteze cauza, numai cu referire la motivele indicate în cererea

de apel.

Examinarea cererii de

apel relevă că apelanta reclamantă a criticat prin cererea sa de apel doar

faptul că tribunalul a judecat cauza, pe fond, în lipsa sa, considerând că prin

aceasta i-a fost încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil,

întrucât a fost pusă în imposibilitatea de a propune probe și de a formula

concluzii pe fondul cererii de chemare în judecată, prin respingerea cererii de

repunere pe rol a cauzei și prin neamânarea pronunțării pentru a depune

concluzii scrise, solicitând, pentru aceste motive, desființarea hotărârii

apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în considerarea

faptului că nu a fost prezentă la data când s-a dezbătut cauza în fond.

Este de observat că

prin necercetarea criticilor ce au făcut obiectul apelului, instanța de control

judiciar - deși avea a verifica situația de fapt și aplicarea legii de către

prima instanță, în limitele cererii de apel și a-și argumenta soluția din

perspectiva criticilor și cererilor apelantei - a încălcat precitatele

dispoziții legale, și principiul pe care acestea îl consacră, dispozițiile art.

261 pct. 5 C. proc. civ., care prevăd obligația instanței de judecată de a

arăta, în cadrul hotărârii, motivele de fapt și de drept care i-au format

convingerea, prin raportare la susținerile și apărările făcute de părți și la

dispozițiile legale aplicabile, dispoziții a căror nerespectare conduce la

nulitatea hotărârii, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., și, deopotrivă,

prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului,

prin faptul că, fundamentându-și soluția pe argumente străine celor invocate

prin cererea de apel, aceasta nu a fost examinată în mod echitabil, inducând,

astfel, incidența motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 și pct. 7 C. proc.

civ.

Așa fiind, în temeiul

art. 312 alin. (1) teza 1, alin. (2) alin. (3) și art. 313 C. proc. civ.,

Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, va casa decizia atacată și

va trimite cauza aceleiași instanțe de control judiciar pentru rejudecarea

cererii de apel din perspectiva motivelor de critică indicate prin acestea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de

pârâta SC R.P.N.S.G.I. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 345 din

29 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială,

pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi

5 mai 2010.