ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1556/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului București, la data de 10 aprilie 2008, reclamanta SC S. SA a solicitat acestei instanțe ca, în contradictoriu cu pârâtele SC R.P.N.S.G.I. SA și SC S.D. SRL, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare, autentificat din 28 februarie 2008, încheiat între cele două pârâte, invocând, în drept, dispozițiile art. 948 C. civ. Prin sentința comercială nr. 6577, pronunțată la data de 26 mai 2008, secția a VI-a comercială a Tribunalului București a respins, ca nefondată, cererea reclamantei de repunere pe rol a cauzei; a respins, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei, pe care a obligat-o să plătească pârâtei SC R.P.N.S.G.I.

SA suma de 17.286,89 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Spre a hotărî astfel, prima instanță a reținut, că nu există niciun temei legal pentru a dispune repunerea pe rol a cauzei, care a fost strigată în ordinea listei de ședință, reclamanta neformulând o cerere de lăsare a acesteia la sfârșitul ședinței.

Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut, în principial, că motivul de nulitate fundamentat pe dispozițiile art. 153 22 din Legea nr. 31/1990 este neîntemeiat, întrucât administratorul a avut aprobarea adunării generale a acționarilor, anterior încheierii vânzării, iar reclamanta, în calitate de acționar, nu a solicitat anularea sau constatarea nulității acestei hotărâri, care beneficiază de prezumția de legalitate, fiind obligatorie și pentru acționarii care au fost absenți; că, din contractul de vânzare - cumpărare, rezultă că pârâta vânzătoare este proprietara bunului, în conformitate cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului din 5 decembrie 1995 și protocolului pe care l-a încheiat cu SC S. SA și că nu se poate considera că prețul vânzării, de 1.305.000 euro, este disproporționat în raport cu valoarea bunului.

Împotriva sentinței tribunalului reclamanta a formulat apel, solicitând desființarea acestei hotărâri și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, cu motivarea că, prin soluționarea cauzei pe fond, în absența sa, i s-a încălcat, în mod flagrant, dreptul de apărare și dreptul la un proces echitabil. Prin decizia comercială nr. 345, pronunțată la data de 29 iunie 2009, Secția a V-a comercială a Curții de Apel București a admis apelul formulat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a admis acțiunea astfel cum a fost formulată și, în consecință, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare din 28 februarie 2008, autentificat de către B.N.P.

- A.R.H. și R.D.B., încheiat între pârâtele intimate cu privire la activul (fermă) compus din teren în suprafață de 34.000 mp și construcții (în număr de 14), înscris în C.F., situat în comuna Balotești, județul Ilfov, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii apelate. Pentru a pronunța această decizie instanța de control judiciar a reținut, în rezumat, că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că administratorul societății SC R.P.N.S.G.I. SA, B.G.C. a avut împuternicirea A.G.A. să vândă, el însuși, activele societății, așa încât, absența consimțământului societății la încheierea contractului de vânzare - cumpărare și încălcarea dispozițiilor art. 153 22 din Legea nr. 31/1990, republicată, atrage nulitatea absolută a actului juridic, încheiat prin depășirea limitelor legale ale împuternicirii administratorilor, în absența unei mandatări exprese în acest sens, dată de către A.G.A.

din data de 5 noiembrie 2007. Împotriva menționatei decizii a formulat recurs intimata - pârâtă SC R.P.N.S.G.I. SA, invocând, în drept, dispozițiile art. 304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că, admițând apelul și făcând o nouă judecată a cauzei pe fond - pe aspecte ce depășesc limitele cererii de chemare în judecată și apărările reclamantei, în absența probelor noi a căror administrare ar fi rezultat din dezbateri, conform art. 292 (1) C. proc. civ., și cu greșita interpretare a celor administrate în fața primei instanțe - instanța de apel a depășit limitele devolutive ale apelului și a încălcat prevederile art. 295 C. proc. civ., față de criticile aduse de apelantă sentinței atacate, care nu au fost examinate, din considerentele deciziei nerezultând motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței cu privire la acestea, conform cerințelor art. 261 pct. 5 C. proc.

civ. Prin concluziile scrise, depuse la dosar, intimata - pârâtă SC S.D. SRL a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea dosarului spre rejudecare instanței de apel, iar intimata - reclamantă SC S. SA a solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel ca fiind temeinică și legală. Recursul este fondat. Astfel, potrivit art. 295 alin. (1) C. proc. civ., instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Rezultă, așadar, că efectul devolutiv al apelului este limitat la criticile formulate de apelant, conform precitatelor dispoziții legale, care consacră regula de drept „tantum devolutum quantum appellatum”, ce constituie o exigență a principiului disponibilității procesuale, care se aplică și în fața instanței de apel, obligată să cerceteze cauza, numai cu referire la motivele indicate în cererea de apel.

Examinarea cererii de apel relevă că apelanta reclamantă a criticat prin cererea sa de apel doar faptul că tribunalul a judecat cauza, pe fond, în lipsa sa, considerând că prin aceasta i-a fost încălcat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil, întrucât a fost pusă în imposibilitatea de a propune probe și de a formula concluzii pe fondul cererii de chemare în judecată, prin respingerea cererii de repunere pe rol a cauzei și prin neamânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, solicitând, pentru aceste motive, desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în considerarea faptului că nu a fost prezentă la data când s-a dezbătut cauza în fond.

Este de observat că prin necercetarea criticilor ce au făcut obiectul apelului, instanța de control judiciar - deși avea a verifica situația de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în limitele cererii de apel și a-și argumenta soluția din perspectiva criticilor și cererilor apelantei - a încălcat precitatele dispoziții legale, și principiul pe care acestea îl consacră, dispozițiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., care prevăd obligația instanței de judecată de a arăta, în cadrul hotărârii, motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, prin raportare la susținerile și apărările făcute de părți și la dispozițiile legale aplicabile, dispoziții a căror nerespectare conduce la nulitatea hotărârii, conform art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., și, deopotrivă, prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin faptul că, fundamentându-și soluția pe argumente străine celor invocate prin cererea de apel, aceasta nu a fost examinată în mod echitabil, inducând, astfel, incidența motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 și pct. 7 C. proc. civ. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1, alin. (2) alin. (3) și art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, va casa decizia atacată și va trimite cauza aceleiași instanțe de control judiciar pentru rejudecarea cererii de apel din perspectiva motivelor de critică indicate prin acestea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta SC R.P.N.S.G.I. SA București împotriva deciziei comerciale nr. 345 din 29 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2010.