ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2071/2011

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința

comercială nr. 6577 din 26 mai 2008 Tribunalul București, secția a VI a comercială

a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamantă ca

nefondată și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC S. SA în

contradictoriu cu pârâtele SC R.P.N.S.G.I. SA și SC S.D. SRL ca neîntemeiată,

cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada înstrăinării bunului său, iar, din

contractul de vânzare-cumpărare încheiat, rezultă că pârâta SC R.P.N.S.G.I. SA

este proprietara bunului în conformitate cu certificatul de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenului seria M07 nr. 1220 din 5 decembrie 1995

și a protocolului încheiat între SC S. SA și SC R.P.N.S.G.I. SA.

Curtea

de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 345 de la 29 iunie

2009, a admis apelul formulat de SC S. SA, a schimbat în parte sentința atacată

în sensul că a admis acțiunea astfel cum a fost formulată și a constatat

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 454 din 28 februarie

2008, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii apelate.

Înalta

Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1556 din 5

octombrie 2010, a admis recursul pârâtei SC R.P.N.S.G.I. SA, a casat decizia

comercială nr. 345 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială

și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru

a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială a avut

în vedere faptul că, prin necercetarea criticilor ce au făcut obiectul apelului,

instanța de control judiciar, deși avea a verifica situația de fapt și

aplicarea legii de către prima instanță, în limitele cererii de apel și a-și

argumenta soluția din perspectiva criticilor și cererilor apelantei, a încălcat

dispoziții legale anterior menționate, care prevăd obligația instanței de

judecată de a arăta, în cadrul hotărârii, motivele de fapt și de drept care

i-au format convingerea, prin raportare la susținerile și apărările făcute de

părți și la dispozițiile legale aplicabile, dispoziții a căror nerespectare

conduce la nulitatea hotărârii, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., și,

deopotrivă, prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, prin faptul că, fundamentându-și soluția pe argumente

străine celor invocate prin cererea de apel, aceasta nu a fost examinată în mod

echitabil, inducând, astfel, incidența motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9

și pct. 7 C. proc. civ.

În

apel după casare, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în limita

cererii de apel și prin raportare la susținerile și apărările făcute de părți

și la dispozițiile legale aplicabile, a respins apelul ca nefondat, reținând că

încheierea contractului s-a făcut cu respectarea tuturor dispozițiilor legale

aplicabile in materie, respectiv: existența unui raport de evaluare a

proprietății imobiliare din județul Ilfov, Balotesti sos. București-Ploiești nr.

18 și hotărârea Adunării Generale a Acționarilor prin care s-a acordat mandat

special administratorului privind vânzarea, menționată în Registrul Comerțului

și publicată în M. Of. al României.

Împotriva

acestei decizii, reclamanta SC S. SA a declarat recurs, solicitând admiterea

recursului, modificarea hotărârii atacate și, pe fondul cauzei, admiterea

acțiunii în sensul constatării nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 454 din 28 februarie 2008 încheiat între

SC R.P.N.S.G.I. SA și SC S.D. SRL.

În

argumentarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că instanța de apel nu a

dat eficiență juridică prevederilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ., fiind

încălcate și prevederile art. 150 și 153 din Legea nr. 31/1990.

Înalta

Curte, luând în examinare cu prioritate, chestiunea timbrajului, reține că,

potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) și (2)

din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de

judecată stabilit de instanță.

Potrivit

prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a

legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va

fi anulată ca netimbrată.

În

speță, recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de

timbru, potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei (fila 9 dosar I.C.C.J.),

iar, până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, nu a

depus dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul

stabilit.

Constatând

că recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de Înalta

Curte, 26 mai 2011, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită,

iar în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte

urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 (1) și (3) din Legea nr. 146/1997,

respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii

nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G nr. 32/1995 modificată și să

dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamantă.

Față

de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va anula recursul declarat de reclamanta SC S. SA Balotești împotriva

deciziei nr. 495 de la 25 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a V-a comercială.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C

I D E

Anulează

recursul declarat de reclamanta SC S. SA Balotești împotriva deciziei nr. 495

de la 25 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială

ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 26 mai 2011.