ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2071/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 6577 din 26 mai 2008 Tribunalul București, secția a VI a comercială a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de reclamantă ca nefondată și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC S. SA în contradictoriu cu pârâtele SC R.P.N.S.G.I. SA și SC S.D. SRL ca neîntemeiată, cu motivarea că reclamanta nu a făcut dovada înstrăinării bunului său, iar, din contractul de vânzare-cumpărare încheiat, rezultă că pârâta SC R.P.N.S.G.I. SA este proprietara bunului în conformitate cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M07 nr. 1220 din 5 decembrie 1995 și a protocolului încheiat între SC S. SA și SC R.P.N.S.G.I.

SA. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, prin decizia nr. 345 de la 29 iunie 2009, a admis apelul formulat de SC S. SA, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a admis acțiunea astfel cum a fost formulată și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 454 din 28 februarie 2008, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii apelate. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1556 din 5 octombrie 2010, a admis recursul pârâtei SC R.P.N.S.G.I. SA, a casat decizia comercială nr. 345 din 29 iunie 2009 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială a avut în vedere faptul că, prin necercetarea criticilor ce au făcut obiectul apelului, instanța de control judiciar, deși avea a verifica situația de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în limitele cererii de apel și a-și argumenta soluția din perspectiva criticilor și cererilor apelantei, a încălcat dispoziții legale anterior menționate, care prevăd obligația instanței de judecată de a arăta, în cadrul hotărârii, motivele de fapt și de drept care i-au format convingerea, prin raportare la susținerile și apărările făcute de părți și la dispozițiile legale aplicabile, dispoziții a căror nerespectare conduce la nulitatea hotărârii, conform art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., și, deopotrivă, prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prin faptul că, fundamentându-și soluția pe argumente străine celor invocate prin cererea de apel, aceasta nu a fost examinată în mod echitabil, inducând, astfel, incidența motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 și pct. 7 C. proc. civ. În apel după casare, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, în limita cererii de apel și prin raportare la susținerile și apărările făcute de părți și la dispozițiile legale aplicabile, a respins apelul ca nefondat, reținând că încheierea contractului s-a făcut cu respectarea tuturor dispozițiilor legale aplicabile in materie, respectiv: existența unui raport de evaluare a proprietății imobiliare din județul Ilfov, Balotesti sos.

București-Ploiești nr. 18 și hotărârea Adunării Generale a Acționarilor prin care s-a acordat mandat special administratorului privind vânzarea, menționată în Registrul Comerțului și publicată în M. Of. al României. Împotriva acestei decizii, reclamanta SC S. SA a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și, pe fondul cauzei, admiterea acțiunii în sensul constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 454 din 28 februarie 2008 încheiat între SC R.P.N.S.G.I. SA și SC S.D. SRL. În argumentarea motivelor de recurs, reclamanta a arătat că instanța de apel nu a dat eficiență juridică prevederilor art. 292 alin. (2) C. proc.

civ., fiind încălcate și prevederile art. 150 și 153 din Legea nr. 31/1990. Înalta Curte, luând în examinare cu prioritate, chestiunea timbrajului, reține că, potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, cu referire la art. 20 alin. (1) și (2) din aceeași lege, taxele de timbru se depun anticipat sau până la termenul de judecată stabilit de instanță. Potrivit prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și normelor de aplicare a legii, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru, cererea va fi anulată ca netimbrată. În speță, recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru, potrivit dovezilor aflate la dosarul cauzei (fila 9 dosar I.C.C.J.), iar, până la termenul de judecată stabilit pentru soluționarea recursului, nu a depus dovada achitării taxei de timbru și a timbrului judiciar în cuantumul stabilit.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat și nici până la termenul stabilit de Înalta Curte, 26 mai 2011, pentru când procedura de citare a fost legal îndeplinită, iar în cauză nu operează scutirea legală de obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 20 (1) și (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. (1) și (5) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, cu referire la art. 9 din O.G nr. 32/1995 modificată și să dispună anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamantă. Față de considerentele expuse, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta SC S. SA Balotești împotriva deciziei nr. 495 de la 25 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamanta SC S. SA Balotești împotriva deciziei nr. 495 de la 25 octombrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 mai 2011.