ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2761/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2761/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei.

I.1. Cererea de

chemare în judecată și procedura în fața primei instanțe.

Prin

acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ulterior precizată, reclamantul C.D. a

chemat în judecată pe pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor,

Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art. 1

raportat la art. 6 din Legea nr. 554/2004 și a art. 1000 C. civ. sesizând

refuzul Administrației Naționale a Penitenciarelor de a-i asigura prezența la

procesele civile în care este parte și de a-i respecta drepturile pe care le

are ca persoană aflată în executarea unei pedepse privative de libertate și

anume: supunerea la rele tratamente cum ar fi: întreruperea furnizării

curentului electric în camerele de detenție ale penitenciarului; întreruperea

furnizării apei potabile, precum și refuzul angajaților penitenciarului de a

deschide ușile camerelor de detenție pe timpul sezonului călduros, îmbunătățirea

calității hranei care se asigură deținuților, corespunzător indemnizației

lunare de 2400 lei acordată de stat pentru întreținerea unei persoane private

de libertate în penitenciar, nematerializarea măsurilor de reeducare a

persoanelor aflate în detenție și nepunerea în executare a încheierii nr. 312

din data de 29 aprilie 2009 a judecătorului delegat pentru executarea

pedepselor la Penitenciarul Giurgiu, încheiere prin care a fost trecut din

regim închis, în regim semideschis de executare a pedepsei, citarea la Judecătoria Giurgiu pentru o contestație pe care nu a formulat-o.

Având în

vedere situația menționată mai sus, reclamantul s-a considerat prejudiciat și a

solicitat repararea pagubelor.

Pârâtul

Ministerul Justiției a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive, deoarece între Ministerul Justiției și reclamant nu există raporturi

juridice, nu s-a emis vreun act administrativ care să-i fi vătămat vreun

interes legitim reclamantului sau să nu-i fi soluționat în termenul legal vreo

cerere adresată în mod expres.

Pârâtul

Penitenciarul Giurgiu a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii

pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prev. la art. 7 din Legea nr. 554/2004

privind contenciosul administrativ, iar în ceea ce privește fondul cauzei, a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

I.2. Hotărârea primei

instanțe.

Prin sentința nr. 3004

din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul C.D., în

contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

Administrația Națională a Penitenciarelor prin Penitenciarul Giurgiu și

Ministerul Justiției.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente:

Cu

referire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul

Justiției, Curtea a apreciat-o ca întemeiată, reținând că pentru a avea calitatea

de parte în proces, aceasta trebuie să corespundă cu calitatea de titular al

dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de

drept material dedus judecății.

Or, în

speța de față, între pârâtul Ministerul Justiției și reclamantul C.D. nu există

raporturi juridice, reclamantul neindicând actul administrativ emis de acest pârât

și care i-a produs vătămare într-un interes legitim al reclamantului sau o

cerere la care acesta să nu răspundă.

În ceea

ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută la art. 7

din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, invocată de pârâtul

Penitenciarul Giurgiu, Curtea a reținut că din actele depuse la dosar rezultă

că acesta s-a adresat cu numeroase memorii către conducerea penitenciarului, în

care a invocat aspectele sesizate în cererea de chemare în judecată, inclusiv

prin plângerea înregistrată la judecătorul delegat.

Pe fond,

prima instanță a reținut următoarele argumente:

Cu

referire la refuzul unor angajați ai administrației de a asigura prezența

acestuia la instanțele de judecată, instanța a constatat că s-a procedat

regulamentar în funcție de cauze penale sau civile, de numărul impresionant de

citații primite de la aceste instanțe.

Cu

privire la lezarea demnității umane și supunerea la rele tratamente a petentului,

Curtea a constatat că reclamantul nu a făcut alte precizări și nu a prezentat

dovezi din care să rezulte o astfel de atitudine a pârâtei.

A reținut

instanța că petentul este cunoscut ca fiind „scriitor de profesie" și

caută întotdeauna cele mai diverse motive pentru a critica măsurile dispuse de

administrația penitenciarului;

Referitor

la întreruperea furnizării curentului electric și a apei potabile în camerele

de deținere ale penitenciarului, Curtea a constatat că, potrivit programului de

furnizare a energie electrice și a programului de furnizare a apei rece, depus

la dosarul cauzei de către pârât, măsura întreruperii alimentării cu apă,

respectiv energie electrică a fost luată cu caracter temporar, apa rece în

principal pe perioade scurte din timpul verii, datorită faptului că persoanele

private de libertate folosesc în mod continuu apa pentru a răci diferite

sucuri, astfel fiind imposibil ca unitatea să se poată încadra în resursele

financiare alocate. Acest fapt a fost adus la cunoștință persoanelor private de

libertate, la momentul respectiv, prin afișarea programului orar de furnizare

apă rece respectiv energie electrică (iluminat și funcționare prize electrice).

În ceea

ce privește deschiderea ușilor pe timpul sezonului cald, aceasta s-a efectuat

în baza unui program impus de valoarea temperaturilor înregistrate.

Cu

referire la valoarea, calitatea și cantitatea normei de hrană, Curtea a

apreciat că, din actele dosarului rezultă că activitatea de hrănire a

persoanelor private de libertate se realizează pe baza normelor de hrană

specifice, diferențiate caloric pe categorii de efective, în funcție de

structura normelor de hrană, stabilindu-se meniurile zilnice care stau la baza

întocmirii tabelului decadal de repartiție a alimentelor.

În

legătură cu munca prestată de persoanele private de libertate și activitățile

la care acestea participă, instanța a constatat că persoanele private de

libertate prestează muncă remunerată sau în interesul penitenciarului în

funcție de frontul de lucru existent la nivelul penitenciarului și cel furnizat

de diferiți agenți economici. Participarea la activități cultural educative se

face pe bază de voluntariat și în limita locurilor alocate fiecărui program în

parte

În ceea

ce privește sumele alocate de stat unei persoane aflate în detenție, acestea au

fost stabilite în baza art. 2 alin. (4) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul

funcționarilor publici din A.N.P. și art. 7 din H.G. nr. 1849/2004 privind organizarea,

funcționarea și atribuțiile A.N.P.

I.3.

Recursul exercitat în cauză.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.D., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 4-9 C.

proc. civ.

Recurentul

a susținut, în esență, că judecătorii români nu pot fi nici independenți și

nici imparțiali și că se regăsește în situația reglementată de prevederile art.

52 alin. (3) din Carta Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și anume,

„gravă eroare judiciară exercitată cu rea credință și exces de putere de către

judecători”.

A

susținut că, la data dezbaterilor, instanța nu a făcut o a doua strigare, cu

toate că a învederat instanței că în situația în care Ministerul Justiției nu

are calitate procesuală pasivă are în vedere să cheme în judecată Consiliul

Superior al Magistraturii, deoarece în speță a invocat excepția nelegalității

Ordinului ministrului justiției nr. 2713/C din 15 noiembrie 2001, anexa 5

raportată la dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 275/2006, excepție pe

care prima instanță nu s-a pronunțat.

A mai

susținut că nu a avut cunoștință de întâmpinarea depusă la dosar de către

Penitenciarul Giurgiu.

Totodată,

a arătat că prima instanță a reținut în mod greșit că nu a probat lezarea

demnității umane și împiedicarea să participe la unele procese civile, întrucât,

la dosarul cauzei a anexat suficiente înscrisuri semnate și ștampilate de cei

în cauză.

În

ceea ce privește capetele de cerere 2 și 3 referitoare la întreruperea

curentului electric și a apei potabile în camerele de detenție, a invocat și a

depus la dosarul cauzei Ordinul ministrului justiției nr. 433/C din 5 februarie

2010.

În

ceea ce privește refuzul de a se pune în executare Încheierea nr. 312 din 29

aprilie 2009 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor la

penitenciarul Giurgiu, prin care a fost trecut din regim închis în regim

semideschis de executare, a susținut că Judecătoria Giurgiu a făcut o eroare

judiciară foarte gravă, prin formarea și punerea pe rolul acestei instanțe a

dosarului nr. 4529/236/2009, fără a fi formulată contestație împotriva acestei

încheieri.

Recurentul

a mai criticat sentința și în ceea ce privește reținerile instanței cu privire

la inexistența dovezilor pentru demonstrarea faptului că este supus la rele

tratamente, susținând că a depus la dosar înscrisuri și precizări din care

rezultă faptele incriminate.

În

fine, în susținerea criticilor sale a făcut o amplă prezentare asupra

condițiilor existente în penitenciar, reiterând motive formulate și prin

cererea introductivă de instanță.

II.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Înalta

Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile

formulate și dispozițiile legale aplicabile constată că instanța competentă să

soluționeze litigiul dedus judecății este Judecătoria Giurgiu, pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare.

II.1

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul a solicitat să se constate, în contradictoriu

cu pârâții, că i-au fost încălcate drepturile pe care le are ca persoană aflată

în executarea unei pedepse privative de libertate și anume: supunerea la rele

tratamente cum ar fi: întreruperea furnizării curentului electric în camerele

de detenție ale penitenciarului; întreruperea furnizării apei potabile, precum

și refuzul angajaților penitenciarului de a deschide ușile camerelor de

detenție pe timpul sezonului călduros, îmbunătățirea calității hranei care se

asigură deținuților, corespunzător indemnizației lunare de 2400 lei acordată de

stat pentru întreținerea unei persoane private de libertate în penitenciar,

nematerializarea măsurilor de reeducare a persoanelor aflate în detenție și

nepunerea în executare a încheierii nr. 312 din data de 29 aprilie 2009 a

judecătorului delegat pentru executarea pedepselor la Penitenciarul Giurgiu, încheiere prin care a fost trecut din regim închis, în regim

semideschis de executare a pedepsei, asigurarea prezenței la procesele civile

în care este parte.

Față de obiectul

cererii, urmează să se facă aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

potrivit căruia nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele

administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede prin lege

organică o altă procedură judiciară, iar Legea nr. 275/2006 privind executarea

pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului

penal, în capitolul IV reglementează drepturile și obligațiile persoanelor

aflate în executarea pedepselor privative de libertate, stabilind că împotriva

măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor luate de către administrația

penitenciarului, persoanele aflate în executarea pedepselor privative de

libertate pot face contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află

penitenciarul, contestație care se judecă potrivit art. 460 alin. (2)-(5) C.

proc. pen.

Cum în cauză,

petentul arată că i-au fost încălcate drepturi ce privesc regimul de detenție

rezultă că, așa cum s-a arătat mai sus, competentă să-i soluționeze pricina

este judecătoria în a cărei circumscripție se află Penitenciarul Giurgiu,

respectiv Judecătoria Giurgiu.

II.2.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs.

Pentru considerentele

expuse, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și art. 312 pct. 5 C.

proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite prezentul recurs, va

casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre competentă

soluționare la Judecătoria Giurgiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de C.D. împotriva sentinței civile nr. 3004 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Giurgiu.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 iunie 2012.