ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2761/2012

Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. I.1. Cererea de chemare în judecată și procedura în fața primei instanțe. Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ulterior precizată, reclamantul C.D. a chemat în judecată pe pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art. 1 raportat la art. 6 din Legea nr. 554/2004 și a art. 1000 C. civ.

sesizând refuzul Administrației Naționale a Penitenciarelor de a-i asigura prezența la procesele civile în care este parte și de a-i respecta drepturile pe care le are ca persoană aflată în executarea unei pedepse privative de libertate și anume: supunerea la rele tratamente cum ar fi: întreruperea furnizării curentului electric în camerele de detenție ale penitenciarului; întreruperea furnizării apei potabile, precum și refuzul angajaților penitenciarului de a deschide ușile camerelor de detenție pe timpul sezonului călduros, îmbunătățirea calității hranei care se asigură deținuților, corespunzător indemnizației lunare de 2400 lei acordată de stat pentru întreținerea unei persoane private de libertate în penitenciar, nematerializarea măsurilor de reeducare a persoanelor aflate în detenție și nepunerea în executare a încheierii nr. 312 din data de 29 aprilie 2009 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor la Penitenciarul Giurgiu, încheiere prin care a fost trecut din regim închis, în regim semideschis de executare a pedepsei, citarea la Judecătoria Giurgiu pentru o contestație pe care nu a formulat-o.

Având în vedere situația menționată mai sus, reclamantul s-a considerat prejudiciat și a solicitat repararea pagubelor. Pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, deoarece între Ministerul Justiției și reclamant nu există raporturi juridice, nu s-a emis vreun act administrativ care să-i fi vătămat vreun interes legitim reclamantului sau să nu-i fi soluționat în termenul legal vreo cerere adresată în mod expres. Pârâtul Penitenciarul Giurgiu a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prev. la art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, iar în ceea ce privește fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

I.2. Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 3004 din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul C.D., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Administrația Națională a Penitenciarelor prin Penitenciarul Giurgiu și Ministerul Justiției. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele considerente: Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiției, Curtea a apreciat-o ca întemeiată, reținând că pentru a avea calitatea de parte în proces, aceasta trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material dedus judecății.

Or, în speța de față, între pârâtul Ministerul Justiției și reclamantul C.D. nu există raporturi juridice, reclamantul neindicând actul administrativ emis de acest pârât și care i-a produs vătămare într-un interes legitim al reclamantului sau o cerere la care acesta să nu răspundă. În ceea ce privește excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzută la art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, invocată de pârâtul Penitenciarul Giurgiu, Curtea a reținut că din actele depuse la dosar rezultă că acesta s-a adresat cu numeroase memorii către conducerea penitenciarului, în care a invocat aspectele sesizate în cererea de chemare în judecată, inclusiv prin plângerea înregistrată la judecătorul delegat.

Pe fond, prima instanță a reținut următoarele argumente: Cu referire la refuzul unor angajați ai administrației de a asigura prezența acestuia la instanțele de judecată, instanța a constatat că s-a procedat regulamentar în funcție de cauze penale sau civile, de numărul impresionant de citații primite de la aceste instanțe. Cu privire la lezarea demnității umane și supunerea la rele tratamente a petentului, Curtea a constatat că reclamantul nu a făcut alte precizări și nu a prezentat dovezi din care să rezulte o astfel de atitudine a pârâtei.

A reținut instanța că petentul este cunoscut ca fiind „scriitor de profesie" și caută întotdeauna cele mai diverse motive pentru a critica măsurile dispuse de administrația penitenciarului; Referitor la întreruperea furnizării curentului electric și a apei potabile în camerele de deținere ale penitenciarului, Curtea a constatat că, potrivit programului de furnizare a energie electrice și a programului de furnizare a apei rece, depus la dosarul cauzei de către pârât, măsura întreruperii alimentării cu apă, respectiv energie electrică a fost luată cu caracter temporar, apa rece în principal pe perioade scurte din timpul verii, datorită faptului că persoanele private de libertate folosesc în mod continuu apa pentru a răci diferite sucuri, astfel fiind imposibil ca unitatea să se poată încadra în resursele financiare alocate.

Acest fapt a fost adus la cunoștință persoanelor private de libertate, la momentul respectiv, prin afișarea programului orar de furnizare apă rece respectiv energie electrică (iluminat și funcționare prize electrice). În ceea ce privește deschiderea ușilor pe timpul sezonului cald, aceasta s-a efectuat în baza unui program impus de valoarea temperaturilor înregistrate. Cu referire la valoarea, calitatea și cantitatea normei de hrană, Curtea a apreciat că, din actele dosarului rezultă că activitatea de hrănire a persoanelor private de libertate se realizează pe baza normelor de hrană specifice, diferențiate caloric pe categorii de efective, în funcție de structura normelor de hrană, stabilindu-se meniurile zilnice care stau la baza întocmirii tabelului decadal de repartiție a alimentelor.

În legătură cu munca prestată de persoanele private de libertate și activitățile la care acestea participă, instanța a constatat că persoanele private de libertate prestează muncă remunerată sau în interesul penitenciarului în funcție de frontul de lucru existent la nivelul penitenciarului și cel furnizat de diferiți agenți economici. Participarea la activități cultural educative se face pe bază de voluntariat și în limita locurilor alocate fiecărui program în parte În ceea ce privește sumele alocate de stat unei persoane aflate în detenție, acestea au fost stabilite în baza art. 2 alin. (4) din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici din A.N.P. și art. 7 din H.G. nr. 1849/2004 privind organizarea, funcționarea și atribuțiile A.N.P.

I.3. Recursul exercitat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și invocând dispozițiile art. 304 pct. 4-9 C. proc. civ. Recurentul a susținut, în esență, că judecătorii români nu pot fi nici independenți și nici imparțiali și că se regăsește în situația reglementată de prevederile art. 52 alin. (3) din Carta Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și anume, „gravă eroare judiciară exercitată cu rea credință și exces de putere de către judecători”.

A susținut că, la data dezbaterilor, instanța nu a făcut o a doua strigare, cu toate că a învederat instanței că în situația în care Ministerul Justiției nu are calitate procesuală pasivă are în vedere să cheme în judecată Consiliul Superior al Magistraturii, deoarece în speță a invocat excepția nelegalității Ordinului ministrului justiției nr. 2713/C din 15 noiembrie 2001, anexa 5 raportată la dispozițiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 275/2006, excepție pe care prima instanță nu s-a pronunțat. A mai susținut că nu a avut cunoștință de întâmpinarea depusă la dosar de către Penitenciarul Giurgiu. Totodată, a arătat că prima instanță a reținut în mod greșit că nu a probat lezarea demnității umane și împiedicarea să participe la unele procese civile, întrucât, la dosarul cauzei a anexat suficiente înscrisuri semnate și ștampilate de cei în cauză.

În ceea ce privește capetele de cerere 2 și 3 referitoare la întreruperea curentului electric și a apei potabile în camerele de detenție, a invocat și a depus la dosarul cauzei Ordinul ministrului justiției nr. 433/C din 5 februarie 2010. În ceea ce privește refuzul de a se pune în executare Încheierea nr. 312 din 29 aprilie 2009 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor la penitenciarul Giurgiu, prin care a fost trecut din regim închis în regim semideschis de executare, a susținut că Judecătoria Giurgiu a făcut o eroare judiciară foarte gravă, prin formarea și punerea pe rolul acestei instanțe a dosarului nr. 4529/236/2009, fără a fi formulată contestație împotriva acestei încheieri.

Recurentul a mai criticat sentința și în ceea ce privește reținerile instanței cu privire la inexistența dovezilor pentru demonstrarea faptului că este supus la rele tratamente, susținând că a depus la dosar înscrisuri și precizări din care rezultă faptele incriminate. În fine, în susținerea criticilor sale a făcut o amplă prezentare asupra condițiilor existente în penitenciar, reiterând motive formulate și prin cererea introductivă de instanță. II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile constată că instanța competentă să soluționeze litigiul dedus judecății este Judecătoria Giurgiu, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

II.1 Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul a solicitat să se constate, în contradictoriu cu pârâții, că i-au fost încălcate drepturile pe care le are ca persoană aflată în executarea unei pedepse privative de libertate și anume: supunerea la rele tratamente cum ar fi: întreruperea furnizării curentului electric în camerele de detenție ale penitenciarului; întreruperea furnizării apei potabile, precum și refuzul angajaților penitenciarului de a deschide ușile camerelor de detenție pe timpul sezonului călduros, îmbunătățirea calității hranei care se asigură deținuților, corespunzător indemnizației lunare de 2400 lei acordată de stat pentru întreținerea unei persoane private de libertate în penitenciar, nematerializarea măsurilor de reeducare a persoanelor aflate în detenție și nepunerea în executare a încheierii nr. 312 din data de 29 aprilie 2009 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor la Penitenciarul Giurgiu, încheiere prin care a fost trecut din regim închis, în regim semideschis de executare a pedepsei, asigurarea prezenței la procesele civile în care este parte.

Față de obiectul cererii, urmează să se facă aplicarea art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede prin lege organică o altă procedură judiciară, iar Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, în capitolul IV reglementează drepturile și obligațiile persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate, stabilind că împotriva măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor luate de către administrația penitenciarului, persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate pot face contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, contestație care se judecă potrivit art. 460 alin. (2)-(5) C. proc.

pen. Cum în cauză, petentul arată că i-au fost încălcate drepturi ce privesc regimul de detenție rezultă că, așa cum s-a arătat mai sus, competentă să-i soluționeze pricina este judecătoria în a cărei circumscripție se află Penitenciarul Giurgiu, respectiv Judecătoria Giurgiu. II.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. și art. 312 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare la Judecătoria Giurgiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de C.D. împotriva sentinței civile nr. 3004 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Judecătoria Giurgiu. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2012.