ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2378/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Instanța de fond

Prin cererea înregistrată

și precizată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administartiv și fiscal, reclamantul R.A., a solicitat în contradictoriu cu pârâții

Presedintele Curtii de Apel Bucuresti, Z.G.T., Asociația pentru Apărarea Drepturilor

Omului în România - Comitetul Helsinki, Administrația Națională a Penitenciarelor,

anularea deciziei de numire a judecatorului delegat în Penitenciarul Giurgiu, decizia

Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 478/2006 privind metodologia de executare

a regimului de detenție „grad sporit de risc”, precum și obligarea acestora din

urmă să acționeze corespunzator având în vedere că au fost incălcate drepturi detinuților

și ale sale implicit.

În motivarea cererii,

reclamantul a solicitat să fie administrate proba cu expertiză medico-legală, întocmirea

unei proceduri a percheziei conform cu prevederile Legii nr. 275/2006, aplicarea

procedurii prevăzute de Ordinul nr. 497/2007 privind aplicarea sancțiunilor disciplinare.

Reclamantul a mai solicitat

ca instanta să constate aplicabilitatea unor decizii ale Curții Europene a Drepturilor

Omului și Recomandarea 2006 a Consiliului de Miniștri al Consiliului Europei și

să se constate ilegalitatea detenției, falsitatea unui ordin al Ministrului Justiției.

De asemenea, să se constate

incălcarea drepturilor sale în dosarele judecatorului delegat și sesizarea procurorului

pentru mai multe infracțiuni.

de fond

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administartiv și fiscal, prin sentința nr. 2954 din 13

aprilie 2011, a admis excepția inadmisibilității acțiunii și, în consecință, a respins

acțiunea formulată de reclamantul R.A., în contradictoriu cu pârâții Președintele

Curții de Apel București, Z.G.T. judecător delegat la Penitenciarul Giurgiu, Asociația

pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki, Administrația

Națională a Penitenciarelor, Reprezentanța Consiliului Europei la București, ca

inadmisibilă.

Pentru a se pronunța astfel

instanța constatat că

reclamantul nu a efectuat procedura

prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

nedepunând nicio dovadă în acest sens.

În

ceea ce privește solicitarea

reclamantului privind constatarea de către instanță a ilegalitătții detentiei sale,

a reținut că Legea nr. 275/2006 reglementează atât modalitatea de executare a pedepselor,

cât și o altă procedură de a ataca actele judecătorului delegat

pentru executarea pedepselor privative de libertate, cât

și căile de atac împotriva măsurilor dispuse de judecătorul delegat, respectiv plângeri

și contestații la judecătoria în circumscripția căreia se află penitenciarul.

Atâta timp

cât Legea nr. 275/2006 prevede o altă modalitate de atacare a actelor judecătorului

delegat și acestea țin în special de procedura penală și de legea executării pedepselor,

atunci se aplică legea specială, conform dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004.

Cu privire

la acțiunea împotriva

Asociației

pentru Apărarea Drepturilor Omului în România - Comitetul Helsinki

și Consiliul Europei, Curtea de Apel a constatat că potrivit

O.G. nr. 137/2000 instanța de contencios administrativ nu are atribuții decât în

ceea ce privește contestarea hotărârilor emise de Consiliul Național pentru Combaterea

Discriminării.

Prin urmare

și aceste capete de cerere sunt inadmisibile.

Fata de

dispozițiile C. proc. pen. instanța de contencios administrativ nu are atribuții

în privința sesizării organelor de procedură penală cu infracțiuni care nu sunt

săvârșite cu ocazia soluționării cauzei.

În fine,

instanța de fond a reținut cu privire la cererea de daune morale, că va urma soluția

cererii principale.

Totodată,

și cererile privind daunele cauzate de detenția ilegală sunt de competența instanțelor

penale, numai acestea putând să se pronunțe pe aspecte ce țin de modalitatea de

executare a pedepselor.

II. Instanța de recurs

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul R.A., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

arătând că judecătorul fondului a interpretat total greșit prevederile legale incidente

în cauză.

Recurentul a susținut

că în Legea nr. 275/2006 nu se prevede nicio procedură executorie, astfel că a solicitat

admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare

la aceeași instanță.

Curți asupra recursului

Analizând sentința criticată

prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, ținând cont

de actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că nu este afectată legalitatea

și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare:

Prin sentința atacată

nr. 2954 din 13 aprilie 2011, Curtea de Apel București a respins în întregime acțiunea

ca inadmisibilă, în principal pentru neîndeplinirea procedurii prealabile administrative

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Toate criticile formulate

de recurentul reclamant vizează fondul cauzei, nefăcându-se dovada îndeplinirii

procedurii prealabile administrative, reglementată de art. 7 din Legea contenciosului

administrativ ca o condiție de admisibilitate a acțiunii formulate în temeiul acestui

act normativ, prevăzută și de art. 12 din Legea nr. 554/2004, dar și de art. 109

alin. (2) C. proc. civ.

recurs

Constatând că sentința

atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau de modificare prevăzute

de art. 304 C. proc. civ., prima instanță soluționând corect și cu prioritate excepția

inadmisibilității acțiunii formulate de pârâtul Guvernul României, conform art.

137 C. proc. civ., în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

reclamantului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul R.A. împotriva sentinței nr. 2954 din 13 aprilie 2011 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 16 mai 2012.