ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2433/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul C.D. a

chemat în judecată pe pârâtul Penitenciarul Giurgiu - Comisia de Disciplină

pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea hotărârii

Comisiei de Disciplină nr. 1389/22 noiembrie 2010 prin care a fost sancționat

disciplinar.

Reclamantul a invocat

faptul ca hotărârea atacată este lovită de nulitate absolută deoarece doamna

comisar A.M. nu a făcut parte din comisie, însă o altă persoană a făcut parte

din comisie, respectiv doamna insp. principal psiholog M.A.M.

Reclamantul a invocat

prevederile C. proc. pen. susținând că nu ar fi fost respectate prin hotărârea

atacată precum și a C. proc. civ.

La termenul din 2

februarie 2011 instanța a pus în discuție excepția necompetentei materiale.

Prin Sentința civilă

nr. 769 din 2 februarie 2011 Curtea de Apel București, secția a VII-a de

contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative

de libertate de pe lângă Penitenciarul Giurgiu.

Pentru a pronunța

această soluție instanța de fond a reținut că potrivit art. 74 din Legea nr.

275/2006 "împotriva hotărârii comisiei de disciplină, prin care a fost

aplicată o sancțiune disciplinară, persoana condamnată poate face plângere la

judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în

termen de 3 zile de la comunicarea hotărârii."

Prin urmare legea

prevede o competență specială în materia sancționării disciplinare a

persoanelor aflate în executarea unei măsuri privative de libertate.

Așa fiind, în

privința competentei de soluționare a cauzei nu se aplică dispozițiile legii

contenciosului administrativ, care este lege generală în privința soluționării

litigiilor care au ca obiect anularea unor acte administrative, ci prevederile

legii speciale, nr. 275/2006.

Împotriva hotărârii

instanței de fond reclamantul C.D. a declarat recurs, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

Înainte de a examina

motivele de recurs invocate, în cauză, Înalta Curte examinând cu prioritate, în

conformitate cu dispozițiile art. 137 C. proc. civ., excepția invocată din

oficiu, constată că recursul este inadmisibil.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Potrivit art. 158 C.

proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 "dacă

instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de

atac, dosarul fiind trimis de îndată instanței competente sau, după caz, altui

organ cu activitate jurisdicțională competent".

Din interpretarea

logico-juridică a textului legal sus citat rezultă fără putință de tăgadă că

împotriva hotărârii de declinare a competenței nu se poate exercita nicio cale

de atac.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 158 C. proc.

civ. modificat prin Legea nr. 202/2010 coroborat cu art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.D. împotriva

Sentinței civile nr. 769 din 2 februarie 2011a Curții de Apel București, secția

a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 29 aprilie 2011.