ÎCCJ, Secția penală

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de

față;

În baza

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința

penală nr. 287 din 02 februarie 2010, Judecătoria

Botoșani, a

dispus în temeiul art. 26 alin. (5) din Legea 275/2006 rap.

la art. 42 C. proc. pen. declinarea

competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria

Botoșani a reținut următoarele:

La data de 18

iunie 2009 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe

plângerea

formulată în temeiul Legii nr. 275/2006 de către petentul

G.F.N.,

împotriva încheierii nr. 291 din 09 iunie 2009 a

judecătorului delegat din cadrul Penitenciarului Botoșani

cu

motivarea că în mod eronat i s-a

schimbat modul de executare al

pedepsei

din regim închis în regim de maximă siguranță.

Instanța a procedat la citarea

petentului din Penitenciarul

Botoșani, însă

s-a primit comunicarea că, la data de 26 iunie 2009

petentul a fost

transferat la Penitenciarul Giurgiu, având afaceri judiciare pe rolul

Tribunalului București. Deși s-a procedat la

formularea

cererilor de transfer, petentul nu a putut fi prezentat în instanță decât la

termenul din 07 ianuarie 2010, atunci când a fost

audiat, precizându-și

plângerea.

Ulterior, petentul a fost din nou

transferat la Penitenciarul Giurgiu pentru afaceri judiciare, astfel încât,

având în vedere

necesitatea judecării cu

celeritate a cauzei, dată fiind natura acestei

cauze, respectiv schimbarea regimului de executare al pedepsei din

unul mai ușor în unul mai greu, imposibilitatea

transferării petentului

din Penitenciarul Giurgiu, unde se afla la acel

moment, în

Penitenciarul Botoșani,

neputându-se astfel asigura judecarea cauzei

într-un termen rezonabil, procesul trenând mai multe termene pentru

lipsa petentului, instanța a considerat că, este

necesar pronunțarea

unei soluții într-un termen cât mai scurt, astfel

încât se impune declinarea competenței de soluționare a cauzei, în temeiul art.

26

alin. (5) din Legea 275/2006 rap. la art.

42 C. proc. pen., în favoarea

instanței în raza căreia se află locul de

deținere, respectiv Judecătoria Giurgiu.

Prin sentința penală nr.1018 din 06

septembrie 2010,

pronunțată de Judecătoria

Giurgiu, s-a dispus In temeiul art. 75 alin. (5) din Legea nr. 275/2006

coroborat cu art. 42 C. proc. pen. declinarea

competenței de soluționare

a cauzei în favoarea Judecătoriei

Botoșani

privind pe condamnatul G.F.N.

Prin încheierea

de ședință din data de 03 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul nr.

7662/193/2009 al Judecătoriei Giurgiu, s-a dispus completarea dispozitivului

sentinței penale nr. 1018 din 06

septembrie 2010, în sensul că, în baza art. 43 alin. (1)

și alin. (3) C. proc. pen.

constată ivit conflictul negativ de competență și

dispune sesizarea Înaltei Curți de

Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut următoarele:

La 30 martie 2009 s-a înregistrat pe

rolul Judecătoriei

Giurgiu contestația

formulată de către petentul G.F.

împotriva încheierii nr. 291 a

judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la

Penitenciarul Botoșani.

Prin sentința penală nr. 287 din 02

februarie 2009 a Judecătoriei Botoșani s-a dispus declinarea competenței de

soluționare a cauzei

în favoarea

Judecătoriei Giurgiu, reținându-se în motivarea acestei

hotărâri că dată

fiind imposibilitatea transferării petentului din

penitenciarul Giurgiu în penitenciarul Botoșani nu se poate asigura

judecarea

cauzei într-un termen rezonabil.

La termenul de judecată din data de 06

septembrie 2010 instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței

teritoriale a judecătoriei Giurgiu.

Analizând actele și lucrările

dosarului instanța a reținut următoarele:

Din punct de vedere teritorial,

competența de a soluționa

plângerile

formulate de către persoanele condamnate împotriva

încheierilor

pronunțate de către judecătorii delegați pentru

executarea pedepselor privative de libertate aparține instanțelor în a

căror

circumscripție se află penitenciarul unde a fost delegat judecătorul ce a

pronunțat încheierea contestată.

Potrivit dispozițiilor art. 74 din

Legea nr. 275/2006 privind

executarea

pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în

cursul procesului penal, legiuitorul a reglementat

procedura cu privire la plângerea împotriva hotărârii comisiei de disciplină,

prevăzând în

mod concret competența

judecătorului delegat pentru executarea

pedepselor, modul în care acesta

soluționează plângerea, felului actului procedural prin care soluționează

plângerea, soluțiile ce le

poate pronunța,

controlul judiciar asupra actului procedural dispus de către judecătorul

delegat pentru executarea pedepselor, și anume pe

calea contestației pe care persoana condamnată o

poate introduce la

judecătoria în a

cărei circumscripție se află penitenciarul, procedura

judecării

acesteia, efectele plângerii și contestației, precum și

caracterul definitiv al hotărârii pronunțate de judecătorie.

Astfel,

dispozițiile art. 74 din Legea nr. 275/2006 prevăd că:

„(1) împotriva

hotărârii comisiei de disciplină, prin care a fost

aplicată o

sancțiune disciplinară, persoana condamnată poate face

plângere la judecătorul delegat pentru

executarea pedepselor

privative de libertate,

în termen de 3 zile de la comunicarea hotărârii.

(2)

Persoana

condamnată este ascultată la locul de deținere,

în mod obligatoriu, la

judecarea plângerii.

(3)

Judecătorul

delegat pentru executarea pedepselor privative

de libertate poate proceda la ascultarea oricărei alte persoane, în

vederea

aflării adevărului.

(4)

Judecătorul

delegat pentru executarea pedepselor privative

de libertate soluționează

plângerea, prin încheiere motivată, în

termen

de 3 zile de la primirea acesteia, pronunțând una dintre

următoarele

soluții:

a)

admite

plângerea și dispune anularea, revocarea sau modificarea sancțiunii

disciplinare aplicate de comisia de disciplină

din penitenciar;

b)

respinge

plângerea, dacă aceasta este nefondată.

(5) Î

mpotriva

încheierii judecătorului delegat pentru executarea

pedepselor privative de libertate

persoana condamnată poate

introduce

contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află

penitenciarul, în termen de 3 zile de la

comunicarea încheierii.

(6) Contestația

se judecă potrivit dispozițiilor art. 460 alin. (2) – (5)

C. proc. pen.,

care se aplică în mod corespunzător.

(7)

Plângerea formulată conform alin. (1)

și contestația introdusă potrivit alin. (5) nu suspendă executarea sancțiunilor

disciplinare, cu excepția celei prevăzute

în art. 71 alin. (1) lit. f).

(8)

Hotărârea

judecătoriei este definitivă."

Așadar, potrivit

acestor dispoziții legale, s-a instituit un control

asupra hotărârii comisiei de

disciplină a penitenciarului unde

condamnatul

își execută pedeapsa, mai întâi, pe calea plângerii, la

judecătorul

delegat pentru executarea pedepselor privative, iar

ulterior, împotriva încheierii judecătorului delegat care a soluționat

plângerea,

pe calea contestației la judecătoria în a cărei

circumscripție se află penitenciarul, acest din urmă control fiind unul

judiciar, la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul.

Așa cum s-a menționat și în încheierea

nr. 1606/2009 pronunțată de I.C.C.J., secția penală, „rațiunea legiuitorului în

reglementarea plângerii împotriva hotărârii comisiei de disciplină a

fost aceea de a se realiza un control unitar, în

cele două modalități

menționate,

dând posibilitatea unei continuități a verificării asupra

modului în care comisia de disciplină a

penitenciarului a constatat

comiterea

vreunei abateri disciplinare a condamnatului în timpul

executării pedepsei, așa cum acestea sunt

prevăzute în art. 70 din Legea nr. 275/2006 și corespunzător acesteia i s-a

aplicai una din

sancțiunile statuate în art. 71 din aceeași lege."

Astfel, atât din perspectiva tehnicii

de reglementare a

competenței instanței,

cât și pe calea interpretării sistematice a dispozițiilor alin. (5), în raport

cu cele de la alin. (1) și (4) ale art. 74

din Legea nr. 275/2006,

rezultă că a fost stabilită o competență

teritorială

exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripție se află

penitenciarul, în care condamnatul execută

pedeapsa și în timpul

căreia a comis vreuna din abaterile disciplinare

constatate prin hotărâre de comisia de disciplină a acelui penitenciar,

hotărâre

împotriva căreia a formulat

plângere la judecătorul delegat pentru

executarea pedepselor, iar

împotriva încheierii acestuia din urmă a

formulat

contestație la judecătoria din circumscripția aceluiași

penitenciar.

Dacă voința legiuitorului

ar fi fost alta decât cea care rezultă din

modul în care a reglementat dispozițiile art. 74 din

Legea nr.

275/2006, ar fi apelat în mod

expres la stabilirea unei competențe

alternative în cazul controlului

judiciar al instanței, așa cum a procedat în cazul unor altor reglementări în

materia executării pedepsei, însă, dimpotrivă, în cazul plângerii împotriva

hotărârii

comisiei de disciplină a stabilit

competența teritorială exclusivă a

judecătoriei

în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în cadrul

căruia condamnatul pe durata executării pedepsei

a comis vreuna din

abaterile

disciplinare prevăzute în art. 70 din actul normativ menționat

și a impus aplicarea vreuneia din sancțiunile

statuate în art. 71 din

aceeași lege.

Mai mult, și din

interpretarea gramaticală a dispozițiilor alin. (5) al art. 74 din Legea nr.

275/2006, prin folosirea formei articulate a

substantivului penitenciar,

respectiv „penitenciarul", rezultă că acesta nu poate fi decât

penitenciarul unde condamnatul execută pedeapsa

pe durata căreia a comis vreuna din

abaterile disciplinare prevăzute

de lege, constatată de comisie, hotărârea comisiei de

disciplină a

penitenciarului urmând a fi verificată, mai întâi pe calea plângerii

exercitată de condamnat la judecătorul delegat pentru executarea

pedepselor privative de libertate a

penitenciarului respectiv, iar ulterior, împotriva încheierii judecătorului

delegat, pe calea

contestației, ce poate fi

exercitată de condamnat, la judecătoria în a

cărei circumscripție se

află penitenciarul respectiv.

Or, în contextul

concret al cauzei, a rezultat că a fost formulată contestație împotriva

încheierii nr. 291 a Judecătorului Delegat pentru

Executarea Pedepselor Privative de

Libertate la Penitenciarul Botoșani, contestație înregistrată pe rolul

judecătoriei Botoșani la

data de 18 iunie

2009, așa cum a rezultat de pe rezoluția cererii scrise

formulate de

condamnat.

Împrejurarea că,

ulterior formulării contestației, condamnatul a

fost încarcerat în Penitenciarul

Giurgiu, s-a apreciat că nu are nicio

relevanță în raport cu conținutul dispozițiilor art. 74

alin. (5) din Legea

nr.

275/2006, care reglementează o competență exclusivă a

judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul, și anume

aceea unde pe timpul executării pedepsei a fost

constatată abaterea

disciplinară de

către comisia de disciplină a penitenciarului, atacată pe calea plângerii la judecătorul

delegat pentru executarea

pedepselor

privative de libertate, iar împotriva încheierii pronunțate

de acesta din urmă, a fost formulată contestație

la judecătoria din a

cărei circumscripție se află penitenciarul.

Or, în contextul

cauzei, în raport cu dispoziția legală mai sus menționată și față de obiectul

cererii formulate de condamnatul

G.F.N., competența de soluționare a

contestației s-a

constatat că revine Judecătoriei Botoșani, instanță

exclusiv competentă teritorial, în

soluționarea contestației în condițiile prevăzute de lege.

La data de 09 noiembrie 2010 sub nr.

9173/1/2010, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția penală, prezenta cauză.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, examinând actele dosarului,

constată că în cauză, competentă cu soluționarea cauzei

este

instanța Judecătoriei Botoșani, pentru

considerentele ce se vor arăta.

Așadar, Înalta Curte

de Casație și Justiție, constată că, potrivit

dispozițiilor art. 26 alin. (8) din Legea nr. 275/2006,

împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor

privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria

în a cărei circumscripție se află

penitenciarul,

în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii.

Totodată,

coroborând acest text cu celelalte dispoziții cuprinse

în art. 26 - care

reglementează procedura schimbării regimului de

executare a pedepselor privative de

libertate -, rezultă că cererea de

contestație se adresează judecătoriei în a cărei

circumscripție se află

penitenciarul

în care se află persoana condamnată - care este ascultată, în care funcționează

comisia pentru individualizarea

regimului

de executare a pedepselor, precum și judecătorul delegat.

În cauză, toată această procedură

prevăzută în art. 26 din

Legea nr. 275/2006

a fost derulată în Penitenciarul Botoșani, unde se

afla persoana

condamnată, încheierea contestată este dată de judecătorul delegat pentru

executarea pedepselor privative de

libertate

la Penitenciarul Botoșani, astfel că este competentă să soluționeze contestația

Judecătoria Botoșani, neavând relevanță

împrejurarea că, ulterior, condamnatul a fost transferat în alt loc de

deținere.

În consecință,

Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

în baza art. 43

alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 29 pct. 5 lit. a) din

același cod, va stabili competența de

soluționare a contestației formulată de condamnatul G.F.N. în favoarea

Judecătoriei Botoșani, instanță căreia i se va

trimite dosarul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei privind pe

condamnatul G.F.N. în favoarea

Judecătoriei

Botoșani,

instanță căreia îi va trimite dosarul.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei,

se va suporta din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 02 martie 2011.