ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei de față; În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 287 din 02 februarie 2010, Judecătoria Botoșani, a dispus în temeiul art. 26 alin. (5) din Legea 275/2006 rap. la art. 42 C. proc. pen. declinarea competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Botoșani a reținut următoarele: La data de 18 iunie 2009 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe plângerea formulată în temeiul Legii nr. 275/2006 de către petentul G.F.N., împotriva încheierii nr. 291 din 09 iunie 2009 a judecătorului delegat din cadrul Penitenciarului Botoșani cu motivarea că în mod eronat i s-a schimbat modul de executare al pedepsei din regim închis în regim de maximă siguranță.

Instanța a procedat la citarea petentului din Penitenciarul Botoșani, însă s-a primit comunicarea că, la data de 26 iunie 2009 petentul a fost transferat la Penitenciarul Giurgiu, având afaceri judiciare pe rolul Tribunalului București. Deși s-a procedat la formularea cererilor de transfer, petentul nu a putut fi prezentat în instanță decât la termenul din 07 ianuarie 2010, atunci când a fost audiat, precizându-și plângerea.

Ulterior, petentul a fost din nou transferat la Penitenciarul Giurgiu pentru afaceri judiciare, astfel încât, având în vedere necesitatea judecării cu celeritate a cauzei, dată fiind natura acestei cauze, respectiv schimbarea regimului de executare al pedepsei din unul mai ușor în unul mai greu, imposibilitatea transferării petentului din Penitenciarul Giurgiu, unde se afla la acel moment, în Penitenciarul Botoșani, neputându-se astfel asigura judecarea cauzei într-un termen rezonabil, procesul trenând mai multe termene pentru lipsa petentului, instanța a considerat că, este necesar pronunțarea unei soluții într-un termen cât mai scurt, astfel încât se impune declinarea competenței de soluționare a cauzei, în temeiul art. 26 alin. (5) din Legea 275/2006 rap.

la art. 42 C. proc. pen., în favoarea instanței în raza căreia se află locul de deținere, respectiv Judecătoria Giurgiu. Prin sentința penală nr.1018 din 06 septembrie 2010, pronunțată de Judecătoria Giurgiu, s-a dispus In temeiul art. 75 alin. (5) din Legea nr. 275/2006 coroborat cu art. 42 C. proc. pen. declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Botoșani privind pe condamnatul G.F.N. Prin încheierea de ședință din data de 03 noiembrie 2010, pronunțată în dosarul nr. 7662/193/2009 al Judecătoriei Giurgiu, s-a dispus completarea dispozitivului sentinței penale nr. 1018 din 06 septembrie 2010, în sensul că, în baza art. 43 alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen. constată ivit conflictul negativ de competență și dispune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: La 30 martie 2009 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Giurgiu contestația formulată de către petentul G.F. împotriva încheierii nr. 291 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul Botoșani. Prin sentința penală nr. 287 din 02 februarie 2009 a Judecătoriei Botoșani s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Giurgiu, reținându-se în motivarea acestei hotărâri că dată fiind imposibilitatea transferării petentului din penitenciarul Giurgiu în penitenciarul Botoșani nu se poate asigura judecarea cauzei într-un termen rezonabil. La termenul de judecată din data de 06 septembrie 2010 instanța din oficiu a invocat excepția necompetenței teritoriale a judecătoriei Giurgiu.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele: Din punct de vedere teritorial, competența de a soluționa plângerile formulate de către persoanele condamnate împotriva încheierilor pronunțate de către judecătorii delegați pentru executarea pedepselor privative de libertate aparține instanțelor în a căror circumscripție se află penitenciarul unde a fost delegat judecătorul ce a pronunțat încheierea contestată.

Potrivit dispozițiilor art. 74 din Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, legiuitorul a reglementat procedura cu privire la plângerea împotriva hotărârii comisiei de disciplină, prevăzând în mod concret competența judecătorului delegat pentru executarea pedepselor, modul în care acesta soluționează plângerea, felului actului procedural prin care soluționează plângerea, soluțiile ce le poate pronunța, controlul judiciar asupra actului procedural dispus de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, și anume pe calea contestației pe care persoana condamnată o poate introduce la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, procedura judecării acesteia, efectele plângerii și contestației, precum și caracterul definitiv al hotărârii pronunțate de judecătorie.

Astfel, dispozițiile art. 74 din Legea nr. 275/2006 prevăd că: „(1) împotriva hotărârii comisiei de disciplină, prin care a fost aplicată o sancțiune disciplinară, persoana condamnată poate face plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 3 zile de la comunicarea hotărârii. (2) Persoana condamnată este ascultată la locul de deținere, în mod obligatoriu, la judecarea plângerii. (3) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate poate proceda la ascultarea oricărei alte persoane, în vederea aflării adevărului.

(4) Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate soluționează plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 3 zile de la primirea acesteia, pronunțând una dintre următoarele soluții: a) admite plângerea și dispune anularea, revocarea sau modificarea sancțiunii disciplinare aplicate de comisia de disciplină din penitenciar; b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată. (5) Î mpotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii. (6) Contestația se judecă potrivit dispozițiilor art. 460 alin. (2) – (5) C. proc.

pen., care se aplică în mod corespunzător. (7) Plângerea formulată conform alin. (1) și contestația introdusă potrivit alin. (5) nu suspendă executarea sancțiunilor disciplinare, cu excepția celei prevăzute în art. 71 alin. (1) lit. f). (8) Hotărârea judecătoriei este definitivă." Așadar, potrivit acestor dispoziții legale, s-a instituit un control asupra hotărârii comisiei de disciplină a penitenciarului unde condamnatul își execută pedeapsa, mai întâi, pe calea plângerii, la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative, iar ulterior, împotriva încheierii judecătorului delegat care a soluționat plângerea, pe calea contestației la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, acest din urmă control fiind unul judiciar, la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul.

Așa cum s-a menționat și în încheierea nr. 1606/2009 pronunțată de I.C.C.J., secția penală, „rațiunea legiuitorului în reglementarea plângerii împotriva hotărârii comisiei de disciplină a fost aceea de a se realiza un control unitar, în cele două modalități menționate, dând posibilitatea unei continuități a verificării asupra modului în care comisia de disciplină a penitenciarului a constatat comiterea vreunei abateri disciplinare a condamnatului în timpul executării pedepsei, așa cum acestea sunt prevăzute în art. 70 din Legea nr. 275/2006 și corespunzător acesteia i s-a aplicai una din sancțiunile statuate în art. 71 din aceeași lege." Astfel, atât din perspectiva tehnicii de reglementare a competenței instanței, cât și pe calea interpretării sistematice a dispozițiilor alin. (5), în raport cu cele de la alin. (1) și (4) ale art. 74 din Legea nr. 275/2006, rezultă că a fost stabilită o competență teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în care condamnatul execută pedeapsa și în timpul căreia a comis vreuna din abaterile disciplinare constatate prin hotărâre de comisia de disciplină a acelui penitenciar, hotărâre împotriva căreia a formulat plângere la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, iar împotriva încheierii acestuia din urmă a formulat contestație la judecătoria din circumscripția aceluiași penitenciar.

Dacă voința legiuitorului ar fi fost alta decât cea care rezultă din modul în care a reglementat dispozițiile art. 74 din Legea nr. 275/2006, ar fi apelat în mod expres la stabilirea unei competențe alternative în cazul controlului judiciar al instanței, așa cum a procedat în cazul unor altor reglementări în materia executării pedepsei, însă, dimpotrivă, în cazul plângerii împotriva hotărârii comisiei de disciplină a stabilit competența teritorială exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în cadrul căruia condamnatul pe durata executării pedepsei a comis vreuna din abaterile disciplinare prevăzute în art. 70 din actul normativ menționat și a impus aplicarea vreuneia din sancțiunile statuate în art. 71 din aceeași lege.

Mai mult, și din interpretarea gramaticală a dispozițiilor alin. (5) al art. 74 din Legea nr. 275/2006, prin folosirea formei articulate a substantivului penitenciar, respectiv „penitenciarul", rezultă că acesta nu poate fi decât penitenciarul unde condamnatul execută pedeapsa pe durata căreia a comis vreuna din abaterile disciplinare prevăzute de lege, constatată de comisie, hotărârea comisiei de disciplină a penitenciarului urmând a fi verificată, mai întâi pe calea plângerii exercitată de condamnat la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate a penitenciarului respectiv, iar ulterior, împotriva încheierii judecătorului delegat, pe calea contestației, ce poate fi exercitată de condamnat, la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul respectiv.

Or, în contextul concret al cauzei, a rezultat că a fost formulată contestație împotriva încheierii nr. 291 a Judecătorului Delegat pentru Executarea Pedepselor Privative de Libertate la Penitenciarul Botoșani, contestație înregistrată pe rolul judecătoriei Botoșani la data de 18 iunie 2009, așa cum a rezultat de pe rezoluția cererii scrise formulate de condamnat.

Împrejurarea că, ulterior formulării contestației, condamnatul a fost încarcerat în Penitenciarul Giurgiu, s-a apreciat că nu are nicio relevanță în raport cu conținutul dispozițiilor art. 74 alin. (5) din Legea nr. 275/2006, care reglementează o competență exclusivă a judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul, și anume aceea unde pe timpul executării pedepsei a fost constatată abaterea disciplinară de către comisia de disciplină a penitenciarului, atacată pe calea plângerii la judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate, iar împotriva încheierii pronunțate de acesta din urmă, a fost formulată contestație la judecătoria din a cărei circumscripție se află penitenciarul.

Or, în contextul cauzei, în raport cu dispoziția legală mai sus menționată și față de obiectul cererii formulate de condamnatul G.F.N., competența de soluționare a contestației s-a constatat că revine Judecătoriei Botoșani, instanță exclusiv competentă teritorial, în soluționarea contestației în condițiile prevăzute de lege. La data de 09 noiembrie 2010 sub nr. 9173/1/2010, a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, prezenta cauză. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând actele dosarului, constată că în cauză, competentă cu soluționarea cauzei este instanța Judecătoriei Botoșani, pentru considerentele ce se vor arăta.

Așadar, Înalta Curte de Casație și Justiție, constată că, potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (8) din Legea nr. 275/2006, împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate persoana condamnată poate introduce contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în termen de 3 zile de la comunicarea încheierii. Totodată, coroborând acest text cu celelalte dispoziții cuprinse în art. 26 - care reglementează procedura schimbării regimului de executare a pedepselor privative de libertate -, rezultă că cererea de contestație se adresează judecătoriei în a cărei circumscripție se află penitenciarul în care se află persoana condamnată - care este ascultată, în care funcționează comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor, precum și judecătorul delegat.

În cauză, toată această procedură prevăzută în art. 26 din Legea nr. 275/2006 a fost derulată în Penitenciarul Botoșani, unde se afla persoana condamnată, încheierea contestată este dată de judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul Botoșani, astfel că este competentă să soluționeze contestația Judecătoria Botoșani, neavând relevanță împrejurarea că, ulterior, condamnatul a fost transferat în alt loc de deținere. În consecință, Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 43 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 29 pct. 5 lit. a) din același cod, va stabili competența de soluționare a contestației formulată de condamnatul G.F.N.

în favoarea Judecătoriei Botoșani, instanță căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe condamnatul G.F.N. în favoarea Judecătoriei Botoșani, instanță căreia îi va trimite dosarul. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 02 martie 2011.