ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2787/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2787/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal reclamantul C.L. a chemat în judecată pe pârâții

Penitenciarul Colibași și Administrația Națională a Penitenciarelor, solicitând

ca prin hotărâre ce se va pronunța să se dispună anularea fișei de evaluare a

performantelor individuale ale funcționarilor publici pentru perioada 01

decembrie 2006-01 decembrie 2007, prin care i s-a acordat calificativul

„satisfăcător", ca fiind netemeinică, a procesului-verbal din 19 mai 2008

emis de Administrația Națională a Penitenciarelor prin care Comisia numită prin

decizia din 05 mai 2008, procedând la analizarea contestației formulată

împotriva evaluării anuale și a calificativului acordat, a modificat nota

finală a evaluării, stabilind calificativul „bun", ca fiind nelegal și

netemeinic; modificarea calificativului acordat pentru perioada de evaluare 01

decembrie 2006-01 decembrie 2007, din „bun" în ,foarte bun", pe baza

probelor ce vor fi administrate, iar in subsidiar, dacă se va aprecia ca

modificarea calificativului nu poate fi dispusa de către instanță, reclamantul

a solicitat obligarea comisiei de specialitate din cadrul Administrației

Națională a Penitenciarelor să procedeze la modificarea calificativului.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că are calitatea de funcționar public cu statut special, îndeplinind

funcția de șef secție deținere interioară la P.R.M.S. Colibasi, fiind încadrat în

această unitate din anul 1995, iar pe parcursul desfășurării activității profesionale,

a obținut calificativele „bun" și „foarte bun", desfășurându-și activitatea

in subordinea mai multor șefi ierarhici și directori de penitenciar, iar în cariera

sa a înregistrat o permanență ascensiune.

Din anul 1998 ocupă funcția

de comandant de secție, iar in perioada evaluată a coordonat activitatea desfășurată

în secțiile cu regim de maximă siguranță și regim închis, având un efectiv cuprins

între 300 și 400 de deținuți, cu mult peste efectivul prevăzut de art. 2 al deciziei

Administrația Națională a Penitenciarelor din 2007.

A mai arătat că, pe parcursul

perioadei evaluate, nu a primit nici o atenționare sau sugestie din partea funcționarului

public care a făcut evaluarea, astfel încât apreciază că punctajele acordate sunt

expresia unor tensiuni de ordin personal preexistente, de care acesta nu a reușit

sa se detașeze pentru întocmi o fișă de evaluare obiectivă.

A mai susținut reclamantul

că acordarea calificativului „satisfăcător", în urma unei evaluări care nu

a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale, nu poate avea la baza criterii

obiective și în nici un caz nu este în concordanță și nu reflectă diligentele reclamantului

în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.

Reclamantul a arătat că

a formulat contestație împotriva rezultatului evaluării performantelor profesionale

individuale pentru perioada 01 decembrie 2006-01 decembrie 2007, iar Comisia din

cadrul Administrației Națională a Penitenciarelor care a soluționat contestația

a modificat o singura notă, cea acordată la obiectivul „loialitatea și atașamentul

fata de instituție", din cadrul criteriului de evaluare privind responsabilitatea.

A considerat că, soluționarea

contestației s-a realizat într-o manieră arbitrară total lipsită de transparență

și obiectivitate, comisia nu a solicitat nici un fel de date sau relații cu privire

la activitatea sa.

Pârâtul Penitenciarul

Colibași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată

arătând că fișa de evaluare a performantelor profesionale individuale, încheiată

la data de 14 decembrie 2007, prin care i-a fost acordat acestuia pentru perioada

evaluată 01 decembrie 2006-01 decembrie 2007, calificativul „satisfăcător",

nu mai există, astfel încât cererea de chemare în judecată în ce privește Penitenciarul

Colibași, a rămas fără obiect, deoarece la data de 15 mai 2008, organul ierarhic

superior, Administrația Naționala a Penitenciarelor, a schimbat calificativul acordat

de către Penitenciarul Colibași, modificând unele punctaje și a stabilit calificativul

„Bun”.

Pe fondul cauzei a solicitat

instanței să aibă în vedere că sancțiunea cu „mustrare scrisă,, aplicata reclamantului

prin decizia din 05 septembrie 2007 emisa de directorul general adjunct al Administrației

Naționale al Penitenciarelor , a fost anulată la data de 30 martie 2008, prin decizia

directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, astfel încât,

anterior deciziei finale a comisiei care a soluționat contestația împotriva rezultatului

evaluării performanțelor profesionale individuale pentru perioada 01 decembrie 2006-01

decembrie 2007, s-a schimbat calificativul la data de 15 mai 2008.

La data de 16

februarie 2009 pârâtul Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată

formulată de reclamant.

Prin sentința civilă

nr. 1582 din 30 martie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.L.,

în contradictoriu cu pârâții Penitenciarul Colibași și Administrația Națională a

Penitenciarelor, a anulat fișa de evaluare întocmită reclamantului pentru perioada

01 decembrie 2006-01 decembrie 2007 și procesul-verbal din 19 mai 2008 și a obligat

pârâtul Penitenciarul Colibași sa procedeze la evaluarea performanțelor profesionale

ale reclamantului în perioada 01 decembrie 2006-01 decembrie 2007 conform Ordinului

Ministerului Justiției nr. 2792/C/2004.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele: - Nici în fișa de evaluare din perioada

01 decembrie 2006-01 decembrie 2007, prin care i s-a acordat reclamantului calificativul

„satisfăcător", și nici în procesul-verbal din 19 mai 2008 emis de Administrația

Națională a Penitenciarelor prin care Comisia de contestații, a modificat nota finala

a evaluării, stabilind calificativul „Bun", nu se menționează motivul pentru

care, spre deosebire de cei doi ani anteriori, reclamantul nu mai putea să primească

calificativul „foarte bun". În Fișa de evaluare se arată că se recomandă ca

ofițerul să depună eforturi susținute pentru încadrarea în standardele de performanță

necesare atingerii obiectivelor și scopurilor prevăzute în postului pentru funcția

pe care o ocupă, fără a se arăta că reclamantul nu ar fi realizat anumite indici

de performanță stabiliți anterior și care sunt acei indici din Fișa postului pe

care nu i-ar fi atins.

Comisia de contestații

a apreciat că se impune modificarea notei finale a evaluării, prin stabilirea calificativului

„Bun", urmare a acordării la obiectivul „loialitate și atașament față de instituție"

nota „3", cu consecința modificării notei la criteriul de evaluare „responsabilitate",

fără să arate ce a determinat această modificare de calificativ;

Pârâtul a arătat că la

acordarea calificativului „satisfăcător" au fost; avute în vedere și alte aspecte

legate de activitatea desfășurată de reclamant în perioada evaluată, aspecte care

au fost relevate și în adresa din 13 mai 2008, întocmită de către evaluator și comunicată

comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor.

Potrivit Fișei de evaluare

contestate, Comisia de evaluare a stabilit o Notă finală a evaluării de „2,50",

la criteriul de evaluare privind performanțele profesionale reclamantul a obținut

calificativul „1,5", iar nota „1", este justificată de existența abaterilor

disciplinare din rândul deținuților redate în cuprinsul adresei, iar la criteriul

„ gradul de îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, ordinelor și misiunilor"

reclamantul a primit de asemenea, nota "1", reținându-se că din cele 27

de percheziții organizate în cadrul secției a participat doar la o singură percheziție,

în data de 24 august 2007, rezultând o slabă implicare a ofițerului în acest gen

de activități;

Deși obiectivele individuale

trebuie să fie cuantificabile, Comisia de evaluare nu a indicat la câte asemenea

percheziții trebuia să participe reclamantul, în calitate șef secție de deținere

interioară, pentru a-și îndeplini acest obiectiv.

Din probele dosarului

rezultă că în ceea ce privește evenimentele reținute în fișa de evaluare nu s-au

arătat rezultatele cercetării acestor fapte și nu există la dosarul cauzei concluziile

în ceea ce privește dovada că aceste abateri au fost săvârșite din vina reclamantului

ca urmare a neexecutării obligațiilor de serviciu.

Reclamantul a făcut dovada

că unele dintre persoanele private de libertate, menționate în adresă, nu se aflau

cazate la datele respective în secția a II-a coordonată de reclamant, iar unele

dintre incidente s-au produs în afara programului de lucru sau când reclamantul

se afla în concediu de odihnă, iar deținutul B.S., la data producerii evenimentului,

era cazat la camera și nu în secțiile coordonate de reclamant;

- S-a mai reținut de prima

instanță, că neîndeplinirea unor obligații de serviciu ar fi trebuit să atragă răspunderea

disciplinară a reclamantului, or, a persoanelor din subordine, or, în speță, nu

există nici o dovadă că reclamantul a fost sancționat disciplinar;

De asemenea, evaluatorul

nu a ținut cont de faptul că la momentul evaluării, sancțiunea disciplinară „mustrare

scrisa" fusese contestată de către reclamant, iar prin decizia din 20 martie

2008 a directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor, sancțiunea

a fost anulată, întrucât sancțiunea fusese aplicată nelegal.

S-a reținut și faptul

că reclamantului nu i s-au stabilit obiective individuale care să corespundă cerințelor

prevăzute la art. 5 alin. (2) din Ordinul Ministerului Justiției nr. 2792/2004,

care să fie specifice activităților prevăzute în fișa postului, deși separate de

Fișa postului, să fie cuantificabile, adică să aibă o formă concretă de realizare,

prevăzute cu termene de realizare și realiste, în sensul să poată fi duse la îndeplinire

în termenele de realizare prevăzute și cu resursele alocate.

În final, instanța de

fond, a apreciat că nu s-a făcut de către Comisia de soluționare a contestațiilor

o analiză punctuală a contestației reclamantului și a argumentelor invocate de acesta,

din conținutul procesului-verbal din 19 mai 2008 nerezultând care din aceste argumente

au fost avute în vedere, neexistând nici o motivare în ceea ce privește înlăturarea

celorlalte, și de ce argumentele avute în vedere au putut influența doar obiectivul

" loialitate și atașament față de instituție" la criteriul de evaluare

" responsabilitate", în condițiile în care, aspectul luat în considerare

a influențat, potrivit Comisiei de evaluare și criteriul nr. l " performanțele

profesionale".

A concluzionat Curtea

de Apel București, în sensul că, prin modul în care a fost soluționată contestația

reclamantul a fost vătămat în drepturile sale legate de derularea procedurii de

evaluare.

Împotriva acestei sentințe

au declarat recurs pârâții Penitenciarul Colibași și Administrația Națională a Penitenciarelor

- Ministerul Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor. Pârâții Ministerul

Justiției - Administrația Națională a Penitenciarelor și Penitenciarul Colibași

au criticat sentința civilă pentru netemeinicie și nelegalitate în esență pentru

următoarele motive:

- Soluționarea contestației

de către Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Administrația Națională

a Penitenciarelor - a fost făcută în mod obiectiv și corect, în raport cu întregul

material probator, cu punctul de vedere al directorului penitenciarului cu privire

la evaluarea reclamantului precum și obiectivele stabilite în baza atribuțiilor

prevăzute în fișa postului.

- Instanța de fond a apreciat

în mod greșit că odată cu modificarea notei la criteriul de evaluare „responsabilitate”

Comisia de soluționare a contestației ar fi trebuit să revoce întreaga fișă de evaluare

sau a tuturor calificativelor acordate și la celelalte criterii.

Se arată de recurentul

Penitenciarul Colibași că o asemenea posibilitate , contravine dispozițiilor

art. 16-17 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2792/C/2004 care stabilește în

mod clar, procedura de soluționare a contestației.

- Consideră aceeași recurentă

că nu era obligată comisia să menționeze motivul pentru care spre deosebire de cei

doi ani anteriori, reclamantul nu mai putea să primească calificativul „foarte bine”

și de asemenea instanța a apreciat greșit faptul că „comisia” nu a indicat la câte

asemenea percheziții trebuia să participe reclamantul… această constatare excede

prevederilor Ordinului Ministrului Justiției nr. 2792/C/2004.

- De asemenea se arată

că în mod greșit a reținut instanța de fond că sancțiunea disciplinară cu „mustrare

scrisă” a fost anulată întrucât - reclamantul nu a făcut cerere de suspendare a

actului reprezentat de decizia de sancționare iar aceasta produce atunci efecte.

- În mod nejustificat

instanța de fond a constatat că reclamantul a fost vătămat în drepturile sale privind

derularea procedurii de evaluare prin modul în care a fost soluționată contestația.

- S-a mai arătat că testul

privind verificarea cunoștințelor teoretice a fost apreciat greșit ca excedând perioadei

evaluate, fiind vorba despre cunoașterea legislației execuțional penale și a ordinelor

și instrucțiunilor - instrumente de lucru.

În drept, cererile de

recurs se întemeiază pe prevederile art. 304 pct. 7,9 și art. 304

1

C.

proc. civ..

Reclamantul C.L. a formulat

întâmpinare și a invocat nulitatea recursului Agenției Naționale a Funcționarilor

Publici ca nemotivat conform art. 306 C. proc. civ..

De asemenea reclamantul

C.L. a solicitat respingerea recursului Penitenciarului Colibași ca nefondat, arătând

că instanța de fond s-a raportat la dispozițiile Ordinului Ministrului Justiției

nr. 2792/C/2004 și la probele administrate în cauză.

- În ceea ce privește

excepția nulității cererii de recurs a recurentei Administrația Națională a Penitenciarelor

- în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) C. proc. civ., pusă în discuția

părților în conformitate cu art. 137 C. proc. civ., va fi respinsă Înalta Curte

considerând că se poate încadra în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ..

Analizând cererile de

recurs, normele legale incidente în cauză și prevederile art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că nu sunt fondate pentru motivele care vor fi

prezentate în ceea ce urmează:

- În ceea ce privește

susținerea că instanța a motivat în sensul că această Comisie de soluționare a contestației

- ar fi trebuit să revoce întreaga fișă de evaluare sau a tuturor calificativelor

acordate - o dată cu modificarea notei la criteriul de evaluare „responsabilitate”

- se reține că nu există o motivare în acest sens.

Instanța de fond a explicat

de ce nu este rămasă fără obiect acțiunea, întrucât chiar dacă Comisia de soluționare

a modificat nota finală a evaluării, nu a procedat la revocarea întregii fișe de

evaluare - pentru a considera că actul administrativ nu există iar acțiunea este

fără obiect.

În consecință nu sunt

încălcate prevederile art. 16.17 din Ordinul Ministrului Justiției nr. 2792/C/2004.

- În mod corect a reținut

instanța de fond că nu există nici o motivare de ce reclamantul nu a mai fost evaluat

cu calificativul „foarte bine” ca în cei doi ani și nici de ce a considerat Comisia

de Soluționare că reclamantul poate fi evaluat cu calificativul „bine” în loc de

„satisfăcător”.

Este pertinentă și corectă

reținerea instanței de fond în ceea ce privește aspectele relevate în adresa din

13 mai 2008, care a fost analizată prin raportare la obiectivele individuale și

criteriile de performanță la gradul de îndeplinire a obiectivelor, prevăzute de

art. 4, 5, 6 din Ordinul nr. 2792/C/2004.

Astfel, analizând criteriile

de performanță pe baza cărora se face evaluarea performanțelor (art. 6) - instanța

de fond a apreciat riguros că în raport de cerințele obiectivelor individuale Comisia

nu a indicat la câte anume percheziții organizate în cadrul secției reclamantul

trebuia să participe, nu s-au arătat împrejurările în care s-au săvârșit faptele

deținutului B.S. la data de 20 august 2007, cercetările efectuate și relația de

cauzalitate între aceste evenimente și neîndeplinirea obligațiilor de serviciu a

reclamantului-intimat, cu atât mai mult cu cât deținutul nu era cazat în secțiile

coordonate de reclamant la data producerii evenimentului.

Chestiunea motivării actului

administrativ reprezentat de fișa de evaluare din perspectiva arătată mai sus, este

importantă și are relevanță în privința posibilității aprecierii modului de exercitare

a puterii discreționare de către autoritățile administrative, care trebuie să justifice

una sau alta dintre soluțiile identificate și adoptate în funcție de circumstanțe

și care trebuie să fie în mod necesar proporțional cu scopul general al reglementării,

fără să afecteze drepturi și libertăți individuale.

-Înalta Curte constată

de asemenea ca fiind nefondat motivul privind „anularea sancțiunii cu mustrare scrisă”

- reținută de instanța de fond, deoarece la momentul evaluării, sancțiunea disciplinară

nu avea caracter definitiv, întrucât reclamantul formulase contestație împotriva

acesteia, iar la data soluționării contestației această sancțiune fusese anulată

prin decizia din 20 martie 2008 a directorului general al Administrației Naționale

a Penitenciarelor.

-De asemenea, în mod corect

s-a reținut de către instanța de fond că testul pentru verificarea cunoștințelor

efectuat în data de 3 decembrie 2007 nu este cuprins în perioada verificată 1 decembrie

2006-1 decembrie 2007.

- Referitor la anularea

fișei de evaluare de către instanța de fond, se apreciază că în conformitate cu

prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanța de contencios administrativ

poate ea însăși să dispună măsuri pentru recunoașterea dreptului sau a interesului

legitim vătămat, constând chiar în reformarea unei decizii administrative, fără

ca astfel de dispoziții să poată fi considerate imixtiuni în activitatea administrației

publice.

- Cât privește obligarea

pârâtului la cheltuieli de judecată, se constată că instanța fondului a făcut o

apreciere corectă a aplicabilității dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. în cauză.

Față de cele arătate mai

sus, se va respinge excepția nulității recursului Ministerul Justiției - Administrația

Națională a Penitenciarelor - și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1)

C. proc. civ., se vor respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului Administrației Naționale a Penitenciarelor .

Respinge recursurile declarate de Penitenciarul

Colibași și Administrația Națională a Penitenciarelor, împotriva sentinței civile

nr. 1582 din 30 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2011.