ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 580/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 580/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe

Prin sentința nr. 111

din 10 martie 2011, Curtea de Apel Suceava – secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta P.M., în

contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, a anulat

procesul-verbal de soluționare a contestației privind rezultatul evaluării

performanțelor activității profesionale a reclamantei din 18 martie 2010,

întocmit de comisia de soluționare a contestațiilor numită prin Decizia zilnică

pe unitate din 4 martie 2010, și a obligat comisia la emiterea unui nou proces

verbal de soluționare a contestației. Prin aceeași sentință au fost respinse

excepțiile de netimbrare și de inadmisibilitate, invocate de pârâtă.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Cu

privire la excepții.

Acțiunea

este scutită de plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 15 lit. a) din

Legea nr. 146/1997, care se referă la orice drepturi ce decurg din raporturi de

muncă iar raporturile de serviciu, cum este cel vizat de acțiunea reclamantei,

sunt raporturi de muncă; din acest punct de vedere orice litigii ce decurg din

raporturile de serviciu sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.

Acțiunea este

admisibilă, deoarece reclamanta nu pretinde instanței modificarea

calificativului acordat în urma evaluării performanțelor profesionale și, deci,

nu se poate spune că instanța se substituie autorității publice competente și

că, prin aceasta, depășește atribuțiile puterii judecătorești.

Pe

fondul cauzei.

În

considerarea calității de funcționar public, reclamanta este supusă evaluării

anuale a activității profesionale de către conducătorii de compartimente din

Administrația Națională a Penitenciarelor și din unitățile subordonate, conform

art. 23 – art. 25 din Secțiunea a 4-a, denumită „Evaluarea activității

profesionale a funcționarilor publici cu statut special din sistemul

administrației penitenciare” din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor

publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor.

Evaluarea

activității profesionale a funcționarilor publici cu statut special din

sistemul administrației penitenciare se face pe baza criteriilor de evaluare

elaborate de Administrația Națională a Penitenciarelor și aprobate prin Ordinul

nr. 2792/C/2004 pentru aprobarea Criteriilor privind evaluarea performanțelor

activității profesionale a funcționarilor publici din sistemul administrației

penitenciare, precum și a magistraților detașați în sistemul penitenciar emis

de Ministerul Justiției.

Pentru

perioada 1 decembrie 2008 – 1 decembrie 2009, performanțele profesionale

individuale ale reclamantei au fost evaluate de directorul Penitenciarului

Botoșani, calificativul final acordat ca rezultat al raportării criteriilor de

performanță la gradul de îndeplinire a obiectivelor individuale fiind de

„foarte bun”, corespunzător notei finale de 3,83. Procedura și calificativul

acordat nu au făcut obiectul criticilor reclamantei.

Conform art.

14 din Ordinul nr. 2792/C/2004 a M.J., fișa de evaluare a fost înaintată

funcționarului public ierarhic superior evaluatorului, în calitate de

contrasemnatar, care a modificat calificativul acordat în „bun” și nota finală

la 3,40. Contrasemnatarul a reținut că activitatea reclamantei a prezentat

„deficiențe la lucrările de investiții, hrănirea persoanelor private de

libertate și execuția bugetară”.

Prevalându-se

de dispozițiile art. 16 din ordinul sus menționat, reclamanta a formulat

contestație împotriva rezultatului evaluării.

În

cuprinsul contestației reclamanta a argumentat pe fiecare criteriu de

performanță de ce consideră nejustificat calificativul acordat de

contrasemnatar.

Astfel,

face referire și la deficiențele obținute în fișa de evaluare, justificându-și

activitățile legate de lucrările de investiții, hrănirea persoanelor private de

libertate și execuția bugetară.

Pentru soluționarea

contestației a fost numită, prin Decizia Zilnică pe Unitate din 4 martie 2010,

Comisia prevăzută de art. 17 din Ordinul nr. 2792/C/2004.

În urma analizării

contestației, această comisie a hotărât menținerea punctajelor și

calificativelor finale acordate.

Analizând cuprinsul

acestei hotărâri, denumită proces verbal de soluționare a contestației, prima

instanță a reținut că se nu face nici un fel de referire la apărările

contestatoarei, fiind relevate deficiențe pe care nici contrasemnatarul nu le-a

avut în vedere la scăderea calificativului.

Aceste deficiențe se

referă la: nerespectarea prevederilor legale privind inventarierea anuală a

patrimoniului, deficiențe în organizarea și conducerea evidenței

financiar-contabile, neefectuarea reevaluării unor active fixe corporale

înregistrate în patrimoniul statului, încheierea unui act adițional la un

contract de achiziție publică lucrări în derulare, neverificarea documentelor

de eligibilitate ale cesionarului.

S-a apreciat astfel

că această modalitate de soluționare a contestației, pe lângă faptul că nu

justifică soluția de menținere a punctajului și calificativului acordat de

către contrasemnatar, are menirea de a se substitui contrasemnatarului și de a

prezenta deficiențe în activitatea reclamantei care nici nu au fost avute în

vedere la schimbarea calificativului.

Pe lângă faptul că nu

răspunde apărărilor din contestație, Comisia și-a extins competențele

determinate de ordinul care îi reglementează atribuțiile.

Pe de altă

parte,prima instanță a considerat că această modalitate de soluționare lipsește

instanța de contencios administrativ de posibilitatea verificării legalității

fișei de evaluare, în speță a schimbării calificativului de către

contrasemnatar, atât prin raportare la criteriile de evaluare stabilite de

Ordinul nr. 2792/C/2004, cât și prin raportare la actele administrative cu

forță juridică superioară în executarea cărora a fost întocmită.

Concluzionează

instanța de fond că aceste aspecte, vizând procedura evaluării, pot fi

soluționate numai prin reluarea procedurii de rezolvare a contestației și

analiza deficiențelor reținute de contrasemnatar în funcție de apărările

funcționarului public evaluat.

2.

Motivele de recurs înfățișate de recurenta-pârâtă

Împotriva

acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs

pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor (Administrația Națională a

Penitenciarelor).

Invocând

ca temei legal al căii de atac exercitate, prevederile art. 304 pct. 4, 9 și

ale art. 304

1

C. proc. civ., recurenta Administrația Națională a

Penitenciarelor a susținut, cu prioritate, că instanța de judecată și-a depășit

atribuțiile puterii judecătorești prin anularea fișei de evaluare, un atare

proces de evaluare profesională fiind atributul exclusiv al evaluatorului.

În

acest sens s-a arătat că este și dispoziția legiuitorului potrivit cu care

numai actul prin care se soluționează contestația la calificativul de evaluare

este supus controlului de legalitate de către instanțele judecătorești, cu

referire la prevederile O.M.J. nr. 2792/C/2004 (art. 1 și 6 din Anexa 1 la

ordin, art. 8 alin. (1) și art. 14).

S-a

mai arătat că în procedura de evaluare descrisă în actul normativ, în detaliu,

nu se arată că evaluatorul trebuie să-și motiveze notele pe care le acordă

fiecărui obiectiv prevăzut în formularul tipizat, astfel că instanța de fond în

mod nelegal a reținut nemotivarea actului.

În

contextul prezentării procedurii de evaluare și al contestației formulate de

reclamantă împotriva calificativului acordat în urma contrasemnării fișei de

evaluare, respinsă astfel cum rezultă din procesul verbal din 18 martie 2010,

recurenta a mai arătat că în mod justificat Comisia de Contestație a reținut

ineficiența activității manageriale a reclamantei, raportat la atribuțiile

conferite prin fișa postului. În opinia recurentei astfel de constatări nu pot

fi cenzurate de instanța de judecată.

3.

Întâmpinarea reclamantei-intimate

Intimata-reclamantă

a depus întâmpinare față de motivele de recurs ale recurentei Administrația

Națională a Penitenciarelor și, în esență, reluând situația de fapt, a susținut

că hotărârea comisiei de soluționare a contestației nu a fost suficient de

obiectivă și corectă deoarece nu au fost avute în vedere obiectivele

individuale de evaluare a activității stabilite la începutul anului 2009,

pentru considerentele pe larg înfățișate și în întâmpinare.

4.

Soluția și considerentele instanței de recurs

Recursul

este fondat și urmează a fi admis, în sensul și pentru considerentele în

continuare arătate.

Examinând

sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la

prevederile legale incidente din materia supusă verificării dar și la probele

administrate, Înalta Curte reține că sunt întemeiate criticile

recurentului-pârât subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare

și interpretare a legii.

Astfel,

deși în mod just s-a reținut de către judecătorul fondului că acțiunea de față

este admisibilă, raportat la obiectul său și în considerarea precizărilor de

acțiune depuse de intimată (fila 11 dosar curte de apel), Înalta Curte

apreciază că prima instanță în mod nelegal a reținut că hotărârea pronunțată de

Comisia prevăzută de art. 17 din Ordinul nr. 2792/C/2004, numită prin Decizia

zilnică pe unitate nr. 44 din 4 martie 2010, pentru soluționarea contestației

formulate în temeiul art. 16 din același ordin, împotriva rezultatului

evaluării, a fost întocmită deficitar, astfel că nu este posibilă verificarea

de legalitate exercitată pe cale judecătorească.

Judecătorul

fondului și-a argumentat soluția de admitere a cererii reclamantei în sensul

anulării procesului verbal atacat, cu obligarea la reluarea procedurii de

rezolvare a contestației și de analiză a deficiențelor reținute în sarcina

reclamantei, pe lipsa de motivare a actului, constând în lipsa unor răspunsuri

la apărările formulate în contestație, și pe aprecierea, în sensul că

respectiva comisie și-a extins competențele determinate de ordinul ce-i

reglementează atribuțiile.

Potrivit

art. 17 din Ordinul nr. 2792/C din 8 octombrie 2004 emis de Ministerul

Justiției pentru aprobarea Criteriilor privind evaluarea performanțelor

activității profesionale a funcționarilor publici din sistemul administrației

penitenciare, aplicabil în cauză, soluționarea contestațiilor formulate de cei

nemulțumiți de rezultatul evaluării, cum este și cazul reclamantei-intimate, se

efectuează de o comisie formată din 3 membri, stabilită prin dispoziție zilnică

de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.

În

cuprinsul aceluiași articol 17 se prevede, la alin. (3), că se consemnează

într-un proces verbal concluziile comisiei care adoptă una dintre cele 3

posibile soluții menționate, respectiv, „se mențin punctajele și calificativele

acordate”, sau „se modifică punctajele la unele subcriterii, cu menținerea

calificativului aprobat”, fie „se modifică unele punctaje și se stabilește

calificativul”.

Examinând

conținutul procesului-verbal de soluționare a contestației privind rezultatul

evaluării performanțelor activității profesionale a funcționarului public cu

statut special al reclamantei-intimate – subcomisar de penitenciare, P.M.,

Înalta Curte reține, contrar celor stabilite de prima instanță, că acesta nu

este afectat de viciile menționate, de natură a-i antrena nelegalitatea.

În

lipsa unui format prestabilit de norma legală sus-citată, se constată că

procesul-verbal contestat în temeiul art. 18 din același ordin 2792/C din 8

octombrie 2008, indică fără echivoc, că au fost analizate atât aspectele

prezentate în contestație cât și documentele puse la dispoziție, cu precizarea că

s-au solicitat și de către comisia de soluționare a contestațiilor, clarificări

privind activitatea desfășurată de intimata-reclamantă.

Desigur

că motivarea oricărui act administrativ nu este numai o cerință impusă de legea

română, ca o garanție contra arbitrariului administrației publice, astfel în

mod constant a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție în jurisprudența sa,

dar și o condiție evidențiată la nivel comunitar. S-a apreciat și din această

perspectivă că motivarea actului îndeplinește în primul rând o funcție de

transparență, pentru a se putea verifica dacă actul este sau nu întemeiat, dar permite

totodată exercitarea controlului de legalitate de către instanța de judecată.

Raportat

la considerațiunile teoretice expuse, Înalta Curte apreciază că procesul verbal

contestat nu este nici nemotivat și nici nu reflectă depășirea competențelor

comisiei legal investite cu soluționarea contestației reclamantei, câtă vreme,

hotărârea adoptată, de asemenea în concordanță cu prevederile legale sus-citate,

respectiv aceea de a se menține punctajele și calificativele acordate este

argumentată pe o serie de elemente, expres enunțate.

Astfel,

în cuprinsul actului se fac referiri, în reținerea și constatarea ineficienței

activității manageriale și a atribuțiilor ce revin intimatei-reclamante

potrivit fișei postului, la constatări exprese cuprinse în actele de control

întocmite de Curtea de Conturi – Camera de Conturi Botoșani (e.g. deficiențe în

organizare și conducerea evidenței financiar contabile a bunurilor ce

alcătuiesc domeniul public al statului, ce a avut drept consecință

înregistrarea eronată în contabilitate a unor terenuri, abateri în legătură cu

neefectuarea reevaluării unor active fixe corporale) ca și la semnarea unor

documente determinate, vizând obiectivul de investiții „Pavilion vorbitor –

vizite – popotă”.

Or,

aceste constatări se subsumează tocmai aspectelor generic menționate de

contrasemnatarul fișei de evaluare (fila 11 verso dosar fond) vizând

deficiențele constatate la lucrările de investiții, hrănirea persoanelor

privative de libertate, execuție bugetară.

Raportat

la cele mai sus arătate, Înalta Curte reține așadar că sunt întemeiate

criticile recurentei Administrația Națională a Penitenciarelor în sensul că nu

pot fi reținute, ca aspecte de nelegalitate ale actului atacat, nici

nemotivarea acestuia și nici depășirea cadrului de examinare, conform celor

semnalate și în fișa de evaluare, după cum s-a arătat.

Drept

urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., reținând temeinicia

motivelor de recurs subsumate art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va

admite recursul de față și pe temeiul legal indicat va modifica sentința primei

instanțe în sensul respingerii acțiunii precizate a reclamantei ca

neîntemeiată, argumentele instanței de control judiciar fiind de natură a

demonstra că nu se impune reluarea procedurii de soluționare a contestației, cu

consecința emiterii unui nou proces verbal de soluționare, câtă vreme actul

atacat în prezenta cauză nu este afectat de viciile de nelegalitate reținute în

hotărârea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva

sentinței nr. 111 din 10 martie 2011 a Curții de Apel Suceava – secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta

P.M.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 7 februarie 2012.