ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 580/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Soluția primei instanțe Prin sentința nr. 111 din 10 martie 2011, Curtea de Apel Suceava – secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta P.M., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, a anulat procesul-verbal de soluționare a contestației privind rezultatul evaluării performanțelor activității profesionale a reclamantei din 18 martie 2010, întocmit de comisia de soluționare a contestațiilor numită prin Decizia zilnică pe unitate din 4 martie 2010, și a obligat comisia la emiterea unui nou proces verbal de soluționare a contestației.

Prin aceeași sentință au fost respinse excepțiile de netimbrare și de inadmisibilitate, invocate de pârâtă. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele: Cu privire la excepții. Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, în temeiul art. 15 lit. a) din Legea nr. 146/1997, care se referă la orice drepturi ce decurg din raporturi de muncă iar raporturile de serviciu, cum este cel vizat de acțiunea reclamantei, sunt raporturi de muncă; din acest punct de vedere orice litigii ce decurg din raporturile de serviciu sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru. Acțiunea este admisibilă, deoarece reclamanta nu pretinde instanței modificarea calificativului acordat în urma evaluării performanțelor profesionale și, deci, nu se poate spune că instanța se substituie autorității publice competente și că, prin aceasta, depășește atribuțiile puterii judecătorești.

Pe fondul cauzei. În considerarea calității de funcționar public, reclamanta este supusă evaluării anuale a activității profesionale de către conducătorii de compartimente din Administrația Națională a Penitenciarelor și din unitățile subordonate, conform art. 23 – art. 25 din Secțiunea a 4-a, denumită „Evaluarea activității profesionale a funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare” din Legea nr. 293/2004 privind Statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor.

Evaluarea activității profesionale a funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare se face pe baza criteriilor de evaluare elaborate de Administrația Națională a Penitenciarelor și aprobate prin Ordinul nr. 2792/C/2004 pentru aprobarea Criteriilor privind evaluarea performanțelor activității profesionale a funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare, precum și a magistraților detașați în sistemul penitenciar emis de Ministerul Justiției. Pentru perioada 1 decembrie 2008 – 1 decembrie 2009, performanțele profesionale individuale ale reclamantei au fost evaluate de directorul Penitenciarului Botoșani, calificativul final acordat ca rezultat al raportării criteriilor de performanță la gradul de îndeplinire a obiectivelor individuale fiind de „foarte bun”, corespunzător notei finale de 3,83.

Procedura și calificativul acordat nu au făcut obiectul criticilor reclamantei. Conform art. 14 din Ordinul nr. 2792/C/2004 a M.J., fișa de evaluare a fost înaintată funcționarului public ierarhic superior evaluatorului, în calitate de contrasemnatar, care a modificat calificativul acordat în „bun” și nota finală la 3,40. Contrasemnatarul a reținut că activitatea reclamantei a prezentat „deficiențe la lucrările de investiții, hrănirea persoanelor private de libertate și execuția bugetară”. Prevalându-se de dispozițiile art. 16 din ordinul sus menționat, reclamanta a formulat contestație împotriva rezultatului evaluării. În cuprinsul contestației reclamanta a argumentat pe fiecare criteriu de performanță de ce consideră nejustificat calificativul acordat de contrasemnatar.

Astfel, face referire și la deficiențele obținute în fișa de evaluare, justificându-și activitățile legate de lucrările de investiții, hrănirea persoanelor private de libertate și execuția bugetară. Pentru soluționarea contestației a fost numită, prin Decizia Zilnică pe Unitate din 4 martie 2010, Comisia prevăzută de art. 17 din Ordinul nr. 2792/C/2004. În urma analizării contestației, această comisie a hotărât menținerea punctajelor și calificativelor finale acordate. Analizând cuprinsul acestei hotărâri, denumită proces verbal de soluționare a contestației, prima instanță a reținut că se nu face nici un fel de referire la apărările contestatoarei, fiind relevate deficiențe pe care nici contrasemnatarul nu le-a avut în vedere la scăderea calificativului.

Aceste deficiențe se referă la: nerespectarea prevederilor legale privind inventarierea anuală a patrimoniului, deficiențe în organizarea și conducerea evidenței financiar-contabile, neefectuarea reevaluării unor active fixe corporale înregistrate în patrimoniul statului, încheierea unui act adițional la un contract de achiziție publică lucrări în derulare, neverificarea documentelor de eligibilitate ale cesionarului. S-a apreciat astfel că această modalitate de soluționare a contestației, pe lângă faptul că nu justifică soluția de menținere a punctajului și calificativului acordat de către contrasemnatar, are menirea de a se substitui contrasemnatarului și de a prezenta deficiențe în activitatea reclamantei care nici nu au fost avute în vedere la schimbarea calificativului.

Pe lângă faptul că nu răspunde apărărilor din contestație, Comisia și-a extins competențele determinate de ordinul care îi reglementează atribuțiile. Pe de altă parte,prima instanță a considerat că această modalitate de soluționare lipsește instanța de contencios administrativ de posibilitatea verificării legalității fișei de evaluare, în speță a schimbării calificativului de către contrasemnatar, atât prin raportare la criteriile de evaluare stabilite de Ordinul nr. 2792/C/2004, cât și prin raportare la actele administrative cu forță juridică superioară în executarea cărora a fost întocmită. Concluzionează instanța de fond că aceste aspecte, vizând procedura evaluării, pot fi soluționate numai prin reluarea procedurii de rezolvare a contestației și analiza deficiențelor reținute de contrasemnatar în funcție de apărările funcționarului public evaluat.

2. Motivele de recurs înfățișate de recurenta-pârâtă Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor (Administrația Națională a Penitenciarelor). Invocând ca temei legal al căii de atac exercitate, prevederile art. 304 pct. 4, 9 și ale art. 304 1 C. proc. civ., recurenta Administrația Națională a Penitenciarelor a susținut, cu prioritate, că instanța de judecată și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin anularea fișei de evaluare, un atare proces de evaluare profesională fiind atributul exclusiv al evaluatorului. În acest sens s-a arătat că este și dispoziția legiuitorului potrivit cu care numai actul prin care se soluționează contestația la calificativul de evaluare este supus controlului de legalitate de către instanțele judecătorești, cu referire la prevederile O.M.J.

nr. 2792/C/2004 (art. 1 și 6 din Anexa 1 la ordin, art. 8 alin. (1) și art. 14). S-a mai arătat că în procedura de evaluare descrisă în actul normativ, în detaliu, nu se arată că evaluatorul trebuie să-și motiveze notele pe care le acordă fiecărui obiectiv prevăzut în formularul tipizat, astfel că instanța de fond în mod nelegal a reținut nemotivarea actului. În contextul prezentării procedurii de evaluare și al contestației formulate de reclamantă împotriva calificativului acordat în urma contrasemnării fișei de evaluare, respinsă astfel cum rezultă din procesul verbal din 18 martie 2010, recurenta a mai arătat că în mod justificat Comisia de Contestație a reținut ineficiența activității manageriale a reclamantei, raportat la atribuțiile conferite prin fișa postului.

În opinia recurentei astfel de constatări nu pot fi cenzurate de instanța de judecată. 3. Întâmpinarea reclamantei-intimate Intimata-reclamantă a depus întâmpinare față de motivele de recurs ale recurentei Administrația Națională a Penitenciarelor și, în esență, reluând situația de fapt, a susținut că hotărârea comisiei de soluționare a contestației nu a fost suficient de obiectivă și corectă deoarece nu au fost avute în vedere obiectivele individuale de evaluare a activității stabilite la începutul anului 2009, pentru considerentele pe larg înfățișate și în întâmpinare. 4. Soluția și considerentele instanței de recurs Recursul este fondat și urmează a fi admis, în sensul și pentru considerentele în continuare arătate.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării dar și la probele administrate, Înalta Curte reține că sunt întemeiate criticile recurentului-pârât subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare și interpretare a legii.

Astfel, deși în mod just s-a reținut de către judecătorul fondului că acțiunea de față este admisibilă, raportat la obiectul său și în considerarea precizărilor de acțiune depuse de intimată (fila 11 dosar curte de apel), Înalta Curte apreciază că prima instanță în mod nelegal a reținut că hotărârea pronunțată de Comisia prevăzută de art. 17 din Ordinul nr. 2792/C/2004, numită prin Decizia zilnică pe unitate nr. 44 din 4 martie 2010, pentru soluționarea contestației formulate în temeiul art. 16 din același ordin, împotriva rezultatului evaluării, a fost întocmită deficitar, astfel că nu este posibilă verificarea de legalitate exercitată pe cale judecătorească.

Judecătorul fondului și-a argumentat soluția de admitere a cererii reclamantei în sensul anulării procesului verbal atacat, cu obligarea la reluarea procedurii de rezolvare a contestației și de analiză a deficiențelor reținute în sarcina reclamantei, pe lipsa de motivare a actului, constând în lipsa unor răspunsuri la apărările formulate în contestație, și pe aprecierea, în sensul că respectiva comisie și-a extins competențele determinate de ordinul ce-i reglementează atribuțiile.

Potrivit art. 17 din Ordinul nr. 2792/C din 8 octombrie 2004 emis de Ministerul Justiției pentru aprobarea Criteriilor privind evaluarea performanțelor activității profesionale a funcționarilor publici din sistemul administrației penitenciare, aplicabil în cauză, soluționarea contestațiilor formulate de cei nemulțumiți de rezultatul evaluării, cum este și cazul reclamantei-intimate, se efectuează de o comisie formată din 3 membri, stabilită prin dispoziție zilnică de către directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor. În cuprinsul aceluiași articol 17 se prevede, la alin. (3), că se consemnează într-un proces verbal concluziile comisiei care adoptă una dintre cele 3 posibile soluții menționate, respectiv, „se mențin punctajele și calificativele acordate”, sau „se modifică punctajele la unele subcriterii, cu menținerea calificativului aprobat”, fie „se modifică unele punctaje și se stabilește calificativul”.

Examinând conținutul procesului-verbal de soluționare a contestației privind rezultatul evaluării performanțelor activității profesionale a funcționarului public cu statut special al reclamantei-intimate – subcomisar de penitenciare, P.M., Înalta Curte reține, contrar celor stabilite de prima instanță, că acesta nu este afectat de viciile menționate, de natură a-i antrena nelegalitatea. În lipsa unui format prestabilit de norma legală sus-citată, se constată că procesul-verbal contestat în temeiul art. 18 din același ordin 2792/C din 8 octombrie 2008, indică fără echivoc, că au fost analizate atât aspectele prezentate în contestație cât și documentele puse la dispoziție, cu precizarea că s-au solicitat și de către comisia de soluționare a contestațiilor, clarificări privind activitatea desfășurată de intimata-reclamantă.

Desigur că motivarea oricărui act administrativ nu este numai o cerință impusă de legea română, ca o garanție contra arbitrariului administrației publice, astfel în mod constant a reținut Înalta Curte de Casație și Justiție în jurisprudența sa, dar și o condiție evidențiată la nivel comunitar. S-a apreciat și din această perspectivă că motivarea actului îndeplinește în primul rând o funcție de transparență, pentru a se putea verifica dacă actul este sau nu întemeiat, dar permite totodată exercitarea controlului de legalitate de către instanța de judecată.

Raportat la considerațiunile teoretice expuse, Înalta Curte apreciază că procesul verbal contestat nu este nici nemotivat și nici nu reflectă depășirea competențelor comisiei legal investite cu soluționarea contestației reclamantei, câtă vreme, hotărârea adoptată, de asemenea în concordanță cu prevederile legale sus-citate, respectiv aceea de a se menține punctajele și calificativele acordate este argumentată pe o serie de elemente, expres enunțate. Astfel, în cuprinsul actului se fac referiri, în reținerea și constatarea ineficienței activității manageriale și a atribuțiilor ce revin intimatei-reclamante potrivit fișei postului, la constatări exprese cuprinse în actele de control întocmite de Curtea de Conturi – Camera de Conturi Botoșani (e.g.

deficiențe în organizare și conducerea evidenței financiar contabile a bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al statului, ce a avut drept consecință înregistrarea eronată în contabilitate a unor terenuri, abateri în legătură cu neefectuarea reevaluării unor active fixe corporale) ca și la semnarea unor documente determinate, vizând obiectivul de investiții „Pavilion vorbitor – vizite – popotă”. Or, aceste constatări se subsumează tocmai aspectelor generic menționate de contrasemnatarul fișei de evaluare (fila 11 verso dosar fond) vizând deficiențele constatate la lucrările de investiții, hrănirea persoanelor privative de libertate, execuție bugetară.

Raportat la cele mai sus arătate, Înalta Curte reține așadar că sunt întemeiate criticile recurentei Administrația Națională a Penitenciarelor în sensul că nu pot fi reținute, ca aspecte de nelegalitate ale actului atacat, nici nemotivarea acestuia și nici depășirea cadrului de examinare, conform celor semnalate și în fișa de evaluare, după cum s-a arătat. Drept urmare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., reținând temeinicia motivelor de recurs subsumate art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul de față și pe temeiul legal indicat va modifica sentința primei instanțe în sensul respingerii acțiunii precizate a reclamantei ca neîntemeiată, argumentele instanței de control judiciar fiind de natură a demonstra că nu se impune reluarea procedurii de soluționare a contestației, cu consecința emiterii unui nou proces verbal de soluționare, câtă vreme actul atacat în prezenta cauză nu este afectat de viciile de nelegalitate reținute în hotărârea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva sentinței nr. 111 din 10 martie 2011 a Curții de Apel Suceava – secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta P.M. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 7 februarie 2012.