ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 233/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2084

din 16 martie 2011, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a respins acțiunea precizată formulată de reclamantul G.I.C.,

în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice,

Senatul României și Camera Deputaților, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut că, în speță, reclamantul nu urmărește valorificarea unor

pretenții decurgând dintr-un raport de drept administrativ, cererea sa având,

în realitate, caracterul unei plângeri privind regimul de detenție căruia îi

este supus în executarea pedepsei privative de libertate și intrând sub

incidența unei legi speciale (Legea nr. 275/2006).

Potrivit art.

25 și art. 26 din această lege, împotriva modului de stabilire și, respectiv,

de schimbare a regimului de executare a pedepselor privative de libertate

persoana condamnată poate face plângere la judecătorul delegat care se pronunță

prin încheiere motivată.

Împotriva

încheierii judecătorului este prevăzută o cale de atac în justiție, respectiv, contestația

la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, contestație

care se judecă potrivit dispozițiilor

art. 460

alin. (2) – (5) C. proc. pen., hotărârea judecătoriei fiind definitivă.

Prin

urmare, instanța de fond a reținut că la dispoziția reclamantului se află căi

speciale de atac în justiție, altele decât acțiunea în contencios

administrativ, motiv pentru care, în baza art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

a respins acțiunea precizată ca inadmisibilă.

Împotriva hotărârii

pronunțate de prima instanță, a declarat recurs reclamantul G.I.C.

La termenul de

judecată, Înalta Curte a invocat, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. (1)

raportat la art. 303 alin. (1) excepția nulității recursului, pentru nemotivare

în termenul prevăzut de lege, dezbaterile fiind consemnate în practicaua

prezentei hotărâri.

Intimata-pârâtă

Camera Deputaților a formulat concluzii scrise, prin care a invocat excepția

nulității recursului pentru nemotivare în termen.

Regularitatea

promovării căii de atac

În temeiul art. 137 alin.

(1) C. proc. civ, aplicabil și în recurs, potrivit art. 316 coroborat cu art. 298

C. proc. civ, Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra excepției

nulității recursului, excepție de procedură care face de prisos cercetarea în

fond a pricinii.

Potrivit

dispozițiilor art. 303 alin. (1) C. proc. civ., „Recursul se va motiva prin

însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs”, care se socotește

de la comunicarea hotărârii atacate, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Art. 306 C. proc.

civ. prevede că:

(1) Recursul este nul

dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin.

(2).

(2) Motivele de

ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă

este obligată să le pună în dezbatere părților.”

Prin urmare, dacă

recursul nu a fost motivat prin declarația de recurs, motivele de casare

trebuie depuse obligatoriu în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

În speță, hotărârea

recurată a fost comunicată reclamantului la data de 29 aprilie 2011, iar

declarația de recurs s-a făcut la data de 04 mai 2011, recurentul precizând că,

motivele le va arăta în fața instanței”.

În raport de

dispozițiile art. 303 alin. (1) C. proc. civ, recurentul-reclamant avea

obligația procesuală de a motiva recursul în termen de 15 zile de la comunicare,

respectiv până la data de 16 mai 2011.

Cum dispoziția

imperativă a legii nu a fost îndeplinită și nu s-au ivit motive de ordine

publică care să fie puse în discuția părților, conform art. 306 alin. (2) C. proc.

civ, Înalta Curte va constata nulitatea recursului, în temeiul art. 306 alin. (1)

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea

recursului declarat de G.I.C. împotriva sentinței nr. 2084 din 16 martie 2011 a

Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 ianuarie 2012.