ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 922/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul I.F. a

chemat în judecată pe pârâții Z.G.T. și pe Președintele Curții de Apel

București pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate refuzul

nejustificat al judecătorului delegat din P.R.M.S. Giurgiu, Z.G.T., de a

soluționa petiția din data de 5 mai 2010 și să se dispună anularea deciziei de

numire în funcție a aceluiași pârât, emisă de pârâtul Președintele Curții de

Apel București.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că nu îi este imputabil faptul de a fi bolnav

cronic și implicit faptul de a nu fi scos la muncă, astfel că solicită să i se

calculeze câștigul prin muncă ce l-ar fi dobândit, sau obligarea pârâtului

Z.G.T. de a efectua acest calcul.

În drept, reclamantul

a invocat dispozițiile art. 21 din Constituția Romanei și ale O.G. nr. 51/2008.

Instanța, din oficiu,

a pus în discuție excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului pentru

lipsa procedurii prealabile pe capătul 2 de cerere, având ca obiect anularea

deciziei de numire a judecătorului delegat la Penitenciarul Giurgiu și excepția

inadmisibilității pe calea contenciosului administrativ a capătului 1 de

cerere.

Prin Sentința civilă

nr. 1622 din 2 martie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a admis excepțiile de inadmisibilitate invocate din

oficiu și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantul I.F.,

deținut în Penitenciarul Giurgiu, în contradictoriu cu pârâții Z.G.T.,

judecător delegat la Judecătoria Giurgiu și Curtea de Apel București, prin

Președinte.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că nu se poate

stabili că măsurile luate de judecătorul delegat pot fi contestate pe calea

contenciosului administrativ și că ar fi aplicabile dispozițiile O.G. nr.

27/2002; că atâta timp cât Legea nr. 275/2006 prevede o altă modalitate de

atacare a actelor judecătorului delegat și acestea țin în special de procedura

penală și de legea executării pedepselor, atunci se aplică legea specială,

conform dispozițiilor art. 5 alin. (2) din legea nr. 554/2004 și, ca urmare,

este inadmisibilă atât solicitarea reclamantului de obligare a judecătorului

delegat de a efectua calculul câștigului în muncă de care ar fi beneficiat

reclamantul dacă nu ar fi fost bolnav cronic, cât și efectuarea calculului de

către instanță.

Astfel, instanța de

fond a reținut că, față de prevederile art. 75 - 77 din Legea nr. 275/2006 și

ale Codului penal, calculul solicitat de către reclamant se face în procedura

privind liberarea condiționată, procedură reglementată tot de actele normative

mai sus indicate.

Cu privire la capătul

de cerere privind anularea deciziei de numire în funcție a judecătorului

delegat, instanța a reținut că reclamantul nu a efectuat procedura prealabilă

prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

nedepunând nici o dovadă în acest sens și arătând, la interpelarea curții, că

nu a efectuat demersurile prevăzute de acest articol, astfel că acest capăt de

cerere este inadmisibil.

În consecință,

instanța de fond a admis excepțiile de inadmisibilitate și a respins acțiunea

reclamantului ca inadmisibilă, în baza dispozițiilor art. 5 alin. (2), (7) din

Legea nr. 554/2004 și ale Legii nr. 275/2006 și Codului de procedură penală.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs reclamantul I.F., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea

recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 - 9 C. proc.

civ., recurentul arată că motivarea hotărârii apare ca străină de natura

pricinii, de vreme ce a formulat plângerea în termen legal, chiar dacă nu a

redactat-o personal, că în speță nu pot fi aplicabile dispozițiile Legii nr.

275/2006 atâta timp cât nu este vorba de acte de dispoziție ale Administrației

Naționale a Penitenciarelor, ci de răspunderea civilă delictuală a

funcționarului public denumit judecător delegat, că se aplică dispozițiile art.

99 din Legea nr. 303/2004 privind răspunderea magistratului, pentru faptul de a

nu soluționa cauzele în termenul imperativ prevăzut de lege.

Examinând cauza și

sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control

judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de

materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Capitolul IV al Legii

nr. 275/2006, denumit „Drepturile și obligațiile persoanelor aflate în

executarea pedepselor privative de libertate - Exercitarea drepturilor

persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate”, prevede la art. 38

faptul că „exercitarea drepturilor persoanelor condamnate la pedepse privative

de libertate nu poate fi îngrădită decât în limitele și în condițiile prevăzute

de Constituție și lege.

(2) Împotriva

măsurilor privitoare la exercitarea drepturilor prevăzute în prezentul capitol,

luate de către administrația penitenciarului, persoanele condamnate la pedepse

privative de libertate pot face plângere la judecătorul delegat pentru

executarea pedepselor privative de libertate, în termen de 10 zile de la data

când au luat cunoștință de măsura luată.

(3) Persoana

condamnată este ascultată, în mod obligatoriu, la locul de deținere, de

judecătorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate.

(4) Judecătorul

delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate poate proceda la

ascultarea oricărei alte persoane în vederea aflării adevărului.

(5) Judecătorul

delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate soluționează

plângerea, prin încheiere motivată, în termen de 10 zile de la primirea

acesteia și pronunță una dintre următoarele soluții:

a) admite plângerea

și dispune anularea, revocarea sau modificarea măsurii luate de către

administrația penitenciarului;

b) respinge

plângerea, dacă aceasta este nefondată.

(6) Încheierea

judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate se

comunică persoanei condamnate și administrației penitenciarului în termen de

două zile de la data pronunțării acesteia.

(7) Împotriva

încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de

libertate persoana condamnată și administrația penitenciarului pot introduce

contestație la judecătoria în a cărei circumscripție se află penitenciarul, în

termen de 5 zile de la comunicarea încheierii”.

Așa cum rezultă din

cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul solicită obligarea

primului pârât, Z.G.T., judecător delegat pe lângă Penitenciarul Giurgiu, să îi

soluționeze petiția din 5 mai 2010, respectiv să îi calculeze câștigul prin

muncă pe care l-ar fi dobândit în situația în care nu era bolnav cronic.

În mod corect

instanța de fond a reținut că Legea nr. 275/2006 reglementează atât modalitatea

de executare a pedepselor, cât și o altă procedură de a ataca actele

judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate,

precum și căile de atac împotriva măsurilor dispuse de judecătorul delegat,

respectiv plângeri și contestații la judecătoria în circumscripția căreia se

află penitenciarul.

Astfel, în acord cu

instanța de fond, Înalta Curte apreciază că atât timp cât Legea nr. 275/2006

prevede o altă modalitate de atacare a actelor judecătorului delegat și acestea

țin în special de procedura penală și de legea executării pedepselor, atunci se

aplică legea specială, conform dispozițiilor art. 5 alin. (2) din Legea nr.

554/2004.

Ca urmare, în mod

corect a apreciat instanța de fond că este inadmisibilă atât solicitarea

reclamantului de obligare a judecătorului delegat de a efectua calculul

câștigului în muncă de care ar fi beneficiat reclamantul dacă nu ar fi fost

bolnav cronic, cât și efectuarea calculului de către instanță.

Astfel, în raport de

prevederile art. 75 - 77 din Legea nr. 275/2006 și ale Codului penal, calculul

solicitat de către reclamant se face în procedura privind liberarea

condiționată, iar cererea privind liberarea condiționată se poate face direct

la instanță, astfel încât numai instanța de executare a pedepselor penale se

poate pronunța asupra solicitărilor reclamantului.

Înalta Curte

apreciază că este corectă soluția instanței de fond și în ceea ce privește

respingerea ca inadmisibil a capătului de cerere privind anularea deciziei de

numire în funcție a judecătorului delegat, deoarece reclamantul nu a efectuat

procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ, nedepunând nici o dovadă în acest sens și arătând

în mod expres că nu a efectuat demersurile prevăzute de acest articol.

Astfel fiind, Înalta

Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu

pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc.

civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de I.F. împotriva Sentinței civile nr. 1622 din 2 martie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2012.

Procesat de GGC - LM