ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 986/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamanta M.M.I., în nume propriu și pentru reclamantul M.A. a chemat în judecată Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând anularea actelor administrative ale pârâtului din 8 martie 2012 și din 5 aprilie 2012; obligarea pârâtului să soluționeze cererile prin rezoluție motivată sub numărul dosarului penal, sub control judiciar al instanței penale, nu prin acte administrative; obligarea pârâtului să înregistreze sub un număr penal, plângerea din 3 mai 2012 pentru a fi supusă controlului judiciar al instanțelor penale, nu controlului judiciar al instanțelor de contencios administrativ.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare pentru termenul de judecată din data 20 iunie 2012, invocând excepția inadmisibilității. Prin sentința nr. 4147 din 20 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, instanța a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea reclamanților ca inadmisibilă. Instanța de fond a reținut că nu este și nici nu poate fi vorba despre un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri sau de emitere a unui act administrativ, deoarece nici unul din actele de cercetare dintr-o cauză penală nu sunt acte administrative conform definiției de la art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar pentru atacarea actelor de procedură penală este prevăzută o procedură specială, fiind exceptată aplicarea Legii nr. 554/2004 chiar și în cazul actelor care ar avea caracter administrativ conform art. 5 din actul normativ menționat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții M.A. și M.M.I. În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, cererile pentru exercitarea recursului împotriva hotărârilor prin care s-a respins cererea ca inadmisibilă, se timbrează cu 4 RON, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs. Recurenții din prezenta cauză au achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 RON și timbrul judiciar de 0,15 RON, însă conform dispozițiilor legale anterior menționate, taxa judiciară de timbru datorată era în cuantum de 4 RON.

Cum dovada completării taxei judiciare de timbru nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor legale sus menționate, iar recurenții nu și-au îndeplinit această obligație legală nici ulterior, deși au fost citați cu mențiunea timbrării, devin aplicabile dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul cărora recursul va fi anulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de M.M.I. și de M.A. prin reprezentant M.M.I. împotriva sentinței nr. 4147 din 20 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 februarie 2014.