ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 986/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, reclamanta M.M.I., în nume propriu și pentru reclamantul M.A. a

chemat în judecată Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție, solicitând anularea actelor administrative ale pârâtului din 8 martie

2012 și din 5 aprilie 2012; obligarea pârâtului să soluționeze cererile prin rezoluție

motivată sub numărul dosarului penal, sub control judiciar al instanței penale,

nu prin acte administrative; obligarea pârâtului să înregistreze sub un număr penal,

plângerea din 3 mai 2012 pentru a fi supusă controlului judiciar al instanțelor

penale, nu controlului judiciar al instanțelor de contencios administrativ.

Ministerul Public, Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare pentru termenul

de judecată din data 20 iunie 2012, invocând excepția inadmisibilității.

Prin sentința nr. 4147

din 20 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, instanța a admis excepția inadmisibilității și a respins

acțiunea reclamanților ca inadmisibilă.

Instanța de fond a reținut

că nu este și nici nu poate fi vorba despre un refuz nejustificat de soluționare

a unei cereri sau de emitere a unui act administrativ, deoarece nici unul din actele

de cercetare dintr-o cauză penală nu sunt acte administrative conform definiției

de la art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar pentru atacarea actelor de procedură

penală este prevăzută o procedură specială, fiind exceptată aplicarea Legii nr.

554/2004 chiar și în cazul actelor care ar avea caracter administrativ conform

art. 5 din actul normativ menționat.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs reclamanții M.A. și M.M.I.

În conformitate cu prevederile

art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997

privind taxele

judiciare de timbru

și art. 3 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar,

aprobată prin Legea nr. 106/1995, cu modificările și completările ulterioare, cererile

pentru exercitarea recursului împotriva hotărârilor prin care s-a respins cererea

ca inadmisibilă, se timbrează cu 4 RON, dovada achitării acestora atașându-se, potrivit

art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs.

Recurenții din prezenta

cauză au achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 2 RON și timbrul judiciar

de 0,15 RON, însă conform dispozițiilor legale anterior menționate, taxa judiciară

de timbru datorată era în cuantum de 4 RON.

Cum dovada completării

taxei judiciare de timbru nu a fost atașată cererii de recurs, conform dispozițiilor

legale sus menționate, iar recurenții nu și-au îndeplinit această obligație legală

nici ulterior, deși au fost citați cu mențiunea timbrării, devin aplicabile dispozițiile

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și art. 9 din O.G. nr. 32/1995, în temeiul

cărora recursul va fi anulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat

de M.M.I. și de M.A. prin reprezentant M.M.I. împotriva sentinței nr. 4147 din 20

iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 februarie 2014.