ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3086/2011

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1205 din 29 noiembrie

2010 Tribunalul Argeș a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe petentii

D.E.M. și D.A.M., în contradictoriu cu intimata D.G.F.P. Argeș, în favoarea Curții

de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

soluție tribunalul a reținut că petenții D.E.M. și D.A.M., au chemat în judecată

pe intimata D.G.F.P. Argeș, solicitând suspendarea executării deciziei de impunere

nr. 32457/2010 și respectiv 32458/2010.

Prin actele contestate

s-a stabilit în sarcina lor, în mod nelegal, T.V.A. suplimentar de 296.295 RON și

majorări de întârziere de 216.428 RON.

În conformitate cu

art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 republicată, litigiile privind

impozite și taxe mai mari de 500.000 RON se soluționează de secțiile de contencios

administrativ și fiscal ale Curților de Apel, astfel că în baza art. 158, art. 159

C. proc. civ. Tribunalul a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă

nr. 174/F-CONT Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios administrativ

și fiscal, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului

Argeș, secția civilă, Complet specializat în contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

soluție, Curtea de Apel Pitești a reținut că față de dispozițiile art. 10 alin.

(1) teza I din Legea nr. 554/2004-R, în conformitate cu care litigiile având ca

obiect anularea actelor administrativ fiscale care privesc taxe, impozite și contribuții,

cu o valoare de sub 500.000 RON, sunt date în competența Tribunalelor - Complet

specializat în contencios administrativ-fiscal.

Astfel, analizând cuantumul

sumei reținute prin decizia de impunere din 15 aprilie 2010 emisă pe numele reclamantului,

s-a constată că aceasta este de 256.362 RON, deci sub pragul valoric prevăzut de

textul susmenționat, împrejurare ce atrage competența de soluționare a cererii -

în primă instanță - de către Tribunal și nu de către Curtea de Apel.

Constatând existența conflictului

negativ de competență, Curtea de Apel Pitești a sesizat Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării

acestuia, în temeiul prevederilor art. 20 și urm. din C. proc. civ.

Înalta Curte, soluționând

conflictul negativ de competență conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ.,

va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului

Argeș, secția civilă, Complet specializat contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această

soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ

este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca

fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ

competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți

este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea,

după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea

în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare

la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care

reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este

actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică

în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând

sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a

instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile

art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: „Litigiile privind actele

administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum

și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora de până la 500.000 RON se soluționează în fond de către tribunalele

administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate

de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000

RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale

Curților de Apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Deci, art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios

administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., făcând o

dublă distincție pentru stabilirea competenței instanțelor de contencios administrativ:

în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează

obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, pe de o parte,

se distinge între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale)

și acte administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii

ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Curților

de Apel).

Pe de altă parte, legea

distinge între actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții,

datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 RON (litigii

ce sunt date în competența Tribunalelor administrativ-fiscale) și acte administrative

care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii

ale acestora mai mari de 500.000 RON (litigii ce sunt date în competența secțiilor

de contencios administrativ și fiscal ale Curților de Apel).

Astfel fiind, având în

vedere faptul că actele contestate în prezenta cauză sunt acte administrativ fiscale

precum și faptul că în cazul litigiilor având ca obiect astfel de acte competența

de soluționare a cauzei se stabilește, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, în raport cu criteriul valoric, iar nu în raport cu criteriul rangului

central sau local al organului fiscal emitent, întrucât cuantumul sumei ce formează

obiectul actelor contestate este sub 500.000 RON competența de soluționare în fond

a litigiului aparține Tribunalului Argeș.

În consecință, având în

vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin.

(3) și (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei,

în primă instanță, în favoarea Tribunalului Argeș, secția civilă, Complet specializat

în contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe D.E.M., D.A.M. și D.G.F.P. Argeș în favoarea

Tribunalului Argeș, secția civilă, Complet specializat în contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 26 mai 2011.