ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5367/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 6 din 16 ianuarie 2009 a Curții

de Apel Târgu Mureș a fost respinsă acțiunea formulată de SC B.S.M. SRL, SC R.

SRL, SC R.A. SRL și SC T.G. SRL Târgu Mureș în contradictoriu cu Guvernul României.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că reclamantele au solicitat anularea prevederilor

art. 15 alin. (3) fraza a II-a din H.G. nr. 251/ 1999 privind condițiile de autorizare,

organizare și exploatare a jocurilor de noroc. Totodată, au solicitat obligarea

pârâtului să emită norme de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația

agenților economici de a utiliza case de marcat electronice fiscale, referitor la

înregistrarea operațiunilor efectuate în cazul aparatelor de jocuri electronice

cu câștiguri, care funcționează fără acceptare de monede sau bancnote.

Instanța de fond a reținut

că afirmarea existenței dreptului subiectiv sau al interesului legitim nu este sinonimă

cu existența acestuia, iar în cauza dedusă judecății, reclamantele nu au făcut dovada

faptului că sunt titulare ale vreunui drept subiectiv sau al unui interes legitim

pe care îl consideră lezat prin dispozițiile atacate.

De asemenea, instanța

a reținut că reclamantele nu au făcut dovada vătămării produse prin emiterea actului

atacat.

Instanța a mai reținut

că autoritatea judecătorească nu poate impune Guvernului României să interpreteze

dispozițiile dintr-un act administrativ, interpretarea fiind în sarcina celor care

aplică actul respectiv, precum nu poate obliga nici la emiterea normelor de aplicare

a ordonanței arătate, întrucât inițiativa legislativă aparține autorităților și

instituțiilor administrative în drept.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs societățile comerciale reclamante care, fără să se raporteze

la unul dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304-304

1

C.

proc. civ., au criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie,

susținând, în esență, următoarele critici:

- în mod greșit a reținut

instanța inexistența unui interes legitim, care s-a născut încă din momentul în

care au îndeplinit condițiile legale să desfășoare o activitate de organizare și

exploatare a jocurilor de noroc, interes care este afectat de dispozițiile art.

15 alin. (3) fraza a II-a din H.G. nr. 251/1998 prin aceea că instituie o cauză

de răspundere pentru fapta altuia, nelegală în raport cu prevederile O.G. nr. 69/1998;

- în mod greșit a reținut

instanța de fond că nu poate obliga autoritatea publică pârâtă să emită un act administrativ

cu caracter normativ, din moment ce însuși legiuitorul a prevăzut, în mod expres

la art. 15 din O.U.G. nr. 28/1999, că Guvernul va trebui ca, în termen de 60 de

zile de la data publicării prezentei ordonanțe de urgență, să emită norme metodologice

de aplicare.

Recursul este nefondat

pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

criticile referitoare la soluția dată primului capăt al acțiunii, care a vizuat

anularea art. 15 alin. (3) fraza a II-a din H.G. nr. 251/ 1999 privind condițiile

de autorizare, organizare și exploatare a jocurilor de noroc;

Într-adevăr, prin dispozițiile

normative vizate, s-a prevăzut că „Întreaga responsabilitate în fața legii privind

corecta desfășurare a activității de exploatare a aparaturii și a sălii de joc revine

deținătorilor cu orice titlu ai acestei aparaturi, care au fost autorizate în condițiile

prezentei hotărâri”, astfel că chiar dacă societățile comerciale recurente nu au

făcut proba unui drept vătămat, ele justificau pe deplin existența unui interes

legitim privat, în condițiile în care desfășurau activități în domeniul jocurilor

de noroc.

Dar, având în vedere că

societățile comerciale justificau doar un interes legitim privat, în sensul

art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, având

doar posibilitatea de a pretinde o anumită conduită din partea Guvernului, precum

și faptul că H.G. nr. 251/1999 a fost abrogată prin H.G. nr. 870/2009 pentru aprobarea

Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea

jocurilor de noroc, instanța de recurs reține că soluția de respingere a acestui

capăt de cerere este legală și temeinică.

criticile referitoare la soluția dată celui de-al doilea capăt al acțiunii, care

a vizat obligarea Guvernului să emită norme de aplicare a O.U.G. nr. 28/1999 privind

obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale,

instanța de recurs reține că aceste critici sunt neîntemeiate.

Astfel, la data introducerii

acțiunii – 3 decembrie 2008, era deja adoptată H.G. nr. 479/2003 privind aprobarea

Normelor metodologice pentru aplicarea O.U.G. nr. 28/1999, publicată în M. Of. al

României, Partea I, nr. 319/12.05.2003, cel de-al doilea capăt al acțiunii fiind

respins în mod legal și temeinic.

În concluzie, având în

vedere considerentele de mai sus, soluția instanței de fond este legală și temeinică,

urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge declarat de SC

B.S.M. SRL Târgu Mureș, SC R. SRL Târgu Mureș, SC R.A. SRL Târgu Mureș și SC

T.G. SRL Târgu Mureș împotriva sentinței civile nr. 6 din 16 ianuarie 2009 a Curții

de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 noiembrie 2009.