ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5367/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 6 din 16 ianuarie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș a fost respinsă acțiunea formulată de SC B.S.M. SRL, SC R. SRL, SC R.A. SRL și SC T.G. SRL Târgu Mureș în contradictoriu cu Guvernul României. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantele au solicitat anularea prevederilor art. 15 alin. (3) fraza a II-a din H.G. nr. 251/ 1999 privind condițiile de autorizare, organizare și exploatare a jocurilor de noroc. Totodată, au solicitat obligarea pârâtului să emită norme de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza case de marcat electronice fiscale, referitor la înregistrarea operațiunilor efectuate în cazul aparatelor de jocuri electronice cu câștiguri, care funcționează fără acceptare de monede sau bancnote.

Instanța de fond a reținut că afirmarea existenței dreptului subiectiv sau al interesului legitim nu este sinonimă cu existența acestuia, iar în cauza dedusă judecății, reclamantele nu au făcut dovada faptului că sunt titulare ale vreunui drept subiectiv sau al unui interes legitim pe care îl consideră lezat prin dispozițiile atacate. De asemenea, instanța a reținut că reclamantele nu au făcut dovada vătămării produse prin emiterea actului atacat. Instanța a mai reținut că autoritatea judecătorească nu poate impune Guvernului României să interpreteze dispozițiile dintr-un act administrativ, interpretarea fiind în sarcina celor care aplică actul respectiv, precum nu poate obliga nici la emiterea normelor de aplicare a ordonanței arătate, întrucât inițiativa legislativă aparține autorităților și instituțiilor administrative în drept.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs societățile comerciale reclamante care, fără să se raporteze la unul dintre motivele de recurs prevăzute la art. 304-304 1 C. proc. civ., au criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență, următoarele critici: - în mod greșit a reținut instanța inexistența unui interes legitim, care s-a născut încă din momentul în care au îndeplinit condițiile legale să desfășoare o activitate de organizare și exploatare a jocurilor de noroc, interes care este afectat de dispozițiile art. 15 alin. (3) fraza a II-a din H.G. nr. 251/1998 prin aceea că instituie o cauză de răspundere pentru fapta altuia, nelegală în raport cu prevederile O.G.

nr. 69/1998; - în mod greșit a reținut instanța de fond că nu poate obliga autoritatea publică pârâtă să emită un act administrativ cu caracter normativ, din moment ce însuși legiuitorul a prevăzut, în mod expres la art. 15 din O.U.G. nr. 28/1999, că Guvernul va trebui ca, în termen de 60 de zile de la data publicării prezentei ordonanțe de urgență, să emită norme metodologice de aplicare. Recursul este nefondat pentru motivele care vor fi prezentate în continuare. 1. În ceea ce privește criticile referitoare la soluția dată primului capăt al acțiunii, care a vizuat anularea art. 15 alin. (3) fraza a II-a din H.G.

nr. 251/ 1999 privind condițiile de autorizare, organizare și exploatare a jocurilor de noroc; Într-adevăr, prin dispozițiile normative vizate, s-a prevăzut că „Întreaga responsabilitate în fața legii privind corecta desfășurare a activității de exploatare a aparaturii și a sălii de joc revine deținătorilor cu orice titlu ai acestei aparaturi, care au fost autorizate în condițiile prezentei hotărâri”, astfel că chiar dacă societățile comerciale recurente nu au făcut proba unui drept vătămat, ele justificau pe deplin existența unui interes legitim privat, în condițiile în care desfășurau activități în domeniul jocurilor de noroc. Dar, având în vedere că societățile comerciale justificau doar un interes legitim privat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, având doar posibilitatea de a pretinde o anumită conduită din partea Guvernului, precum și faptul că H.G.

nr. 251/1999 a fost abrogată prin H.G. nr. 870/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, instanța de recurs reține că soluția de respingere a acestui capăt de cerere este legală și temeinică. 2. În ceea ce privește criticile referitoare la soluția dată celui de-al doilea capăt al acțiunii, care a vizat obligarea Guvernului să emită norme de aplicare a O.U.G. nr. 28/1999 privind obligația agenților economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, instanța de recurs reține că aceste critici sunt neîntemeiate. Astfel, la data introducerii acțiunii – 3 decembrie 2008, era deja adoptată H.G. nr. 479/2003 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea O.U.G.

nr. 28/1999, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 319/12.05.2003, cel de-al doilea capăt al acțiunii fiind respins în mod legal și temeinic. În concluzie, având în vedere considerentele de mai sus, soluția instanței de fond este legală și temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge declarat de SC B.S.M. SRL Târgu Mureș, SC R. SRL Târgu Mureș, SC R.A. SRL Târgu Mureș și SC T.G. SRL Târgu Mureș împotriva sentinței civile nr. 6 din 16 ianuarie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios, administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2009.