ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4835/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

înregistrată la data de 20 decembrie 2010 la Tribunalul Suceava, secția civilă,

reclamantul C.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Președinția României,

Guvernul României, Senatul României, Camera Deputaților și Statul român prin

Ministerul Finanțelor Publice ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să

se dispună să se înființeze o nouă instituție numită Statul Român, care să aibă

în administrare toate proprietățile publice din România, iar reclamantul să fie

numit în funcția de președinte al Statului Român și al proprietăților publice

din România, să i se acorde bunuri cu titlu gratuit pentru exercitarea acestei

funcții și să dea împuternicire și ordin organelor de executare să pună în

executare sentința ce se va pronunța.

În motivare

reclamantul a arătat că a dobândit în urma testamentului în formă mistică lăsat

de Ș.M. ("Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a

noastră, ci a urmașilor voștri ș-a urmașilor urmașilor voștri în veacul

vecilor") proprietățile publice din Moldova. Întrucât Ș.M. a fost rudă cu

V.Ț., rezultă că reclamantul este urmașul și acestui domnitor, solicitând și

proprietățile publice din Țara Românească. Deoarece Ș.M. și V.Ț. se trag din

Ardeal, a arătat că revendică și proprietățile publice din Ardeal. Cu privire

la proprietățile publice din Republica Moldova și Ucraina reclamantul a arătat

că le solicită în măsura în care acest lucru este posibil.

Prin Sentința civilă

nr. 734 din 5 aprilie 2011 Tribunalul Suceava, secția civilă, a respins

acțiunea ca inadmisibilă și în baza art. 108 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc.

civ. a amendat reclamantul cu amendă judiciară în cuantum de 500 RON.

Pentru a pronunța

această sentință instanța a reținut că, față de petitul acțiunii, reclamantul a

săvârșit un act de abuz procedural.

Prin Decizia nr. 63

din 5 iulie 2011 Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant

împotriva Sentinței nr. 734 din 5 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul

Suceava, secția civilă, reținând că în mod corect instanța de fond a constatat

din actele dosarului că reclamantul și-a folosit abuziv drepturile procedurale.

Împotriva acestei

decizii reclamantul a declarat recurs, arătând în esență că, dacă nu i s-a

cerut de către instanță să completeze sau să modifice acțiunea, aceasta este

admisibilă. Cu privire la valoarea obiectului acțiunii a arătat că nu poate

face o estimare aproximativă. Cu privire la amenda judiciară a arătat că în mod

greșit instanța a reținut că reclamantul ar fi de rea-credință.

În drept a invocat

dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. precum și alte dispoziții

din acest cod precum și din Constituția României, C. civ., Legea nr. 8/1996

precum și alte acte normative.

La termenul azi,

Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului, dat fiind că susținerile

recurentului din motivarea căii de atac nu pot fi încadrate în cazurile de

modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., reținând cauza spre

soluționare pe acest aspect.

Față de excepția invocată

din oficiu, Înalta Curte apreciază că este întemeiată și o va admite ca atare,

pentru următoarele considerente:

Conform art. 306

alin. (1) și (3) C. proc. civ., neîncadrarea motivelor de recurs în vreunul

dintre cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., conduce la nulitatea

recursului.

În cauză, chiar dacă

recurentul a invocat explicit art. 304 pct. 5, pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C.

proc. civ., se constată că susținerile formulate, nu se încadrează în aceste

ipoteze și nici nu este posibilă încadrarea lor în vreuna dintre celelalte

situații de nelegalitate din art. 304, care atrag modificarea ori casarea

deciziei date în apel.

Astfel, art. 304 pct.

5 C. proc. civ. dispune: "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat

formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.

(2)".

Acest text vizează

două ipoteze distincte de nulitate: nesocotirea formelor legale și întocmirea

actului de procedură de către un funcționar necompetent. În ambele cazuri

nulitatea nu operează în mod automat, ci numai în măsura în care i s-a produs

părții o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod.

Față de conținutul

articolului citat, se constată că este invocat formal, deoarece nicio critică

enunțată în cererea de recurs nu poate fi încadrată în acest text de lege.

Enumerarea făcută de

recurentul-reclamant a unor articole C. proc. civ. și redarea parțială a

conținutului lor nu poate fi considerată a fi o critică a deciziei recurate, cu

atât mai mult cu cât acesta nu a indicat concret care este vătămarea ce i s-a

produs și care nu poate fi înlăturată în alt mod.

Împrejurarea că

instanța de apel a pronunțat o hotărâre prin care a respins apelul

reclamantului nu înseamnă că acesta a fost prejudiciat printr-o neregularitate

procedurală, el fiind, de fapt, nemulțumit de soluția pronunțată și nu ca efect

al unei neregularități procedurale vizând hotărârea.

În ce privește art.

304 pct. 7 C. proc. civ.: "Când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se

sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura

pricinii", acest motiv vizează nemotivarea hotărârii judecătorești.

Ipotezele în care se poate ajunge la o nemotivare în sensul articolului evocat

sunt diferite, respectiv contrarietatea flagrantă dintre dispozitiv și

considerente cum ar fi admiterea acțiunii prin dispozitiv și justificarea în

considerente a soluției de respingere ceea ce în mod vădit nu se reține în

speță.

În ce privește art.

304 pct. 8 C. proc. civ. acesta dispune: "când instanța, interpretând

greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit

și vădit neîndoielnic al acestuia".

Prin acest motiv de

recurs se urmărește desființarea hotărârii judecătorești, atunci când a fost

greșit interpretat actul juridic dedus judecății, în acele împrejurări în care

o atare interpretare a determinat schimbarea naturii actului juridic sau a

înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, fiind alterată în mod

substanțial natura sa.

Or, în speță,

instanța a menținut soluția instanței de fond, reanalizând actele și lucrările

dosarului, analiză care a condus la aceeași soluție cu cea a instanței de fond,

ceea ce nu înseamnă o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății în

înțelesul redat al conținutului art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

Art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. prevede că reprezintă un motiv de nelegalitate situația în care:

"hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii".

Față de conținutul

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., analizând cererea de recurs, se constată că prin

criticile formulate recurentul invocă o serie de dispoziții legale din

Constituția României, C. proc. civ., C. civ. și din alte acte normative, ceea

ce este insuficient pentru a atrage incidența acestui articol.

În consecință Înalta

Curte constată că susținerile recurentului nu reprezintă critici de

nelegalitate a deciziei atacate, ci enumerarea de articole din diverse

dispoziții legale fără incidență în cauză, motiv pentru care, se apreciază că

nu este posibilă încadrarea lor în vreunul din cazurile de modificare sau

casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., prin raportare la decizia recurată.

Potrivit art. 306

alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul

legal, cu excepția cazurilor prevăzute de alin. (2) al aceluiași text,

respectiv, când există motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu

de instanța de recurs, ceea ce în speță nu este cazul.

Alin. (3) al

aceluiași articol dispune: "Indicarea greșită a motivelor de recurs nu

atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea

lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304".

Or, în urma analizei

amplului memoriu de recurs nu s-au găsit critici încadrabile în motivele

prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și în aceste condiții, operează sancțiunea

nulității recursului reglementată de art. 306 alin. (1) C. proc. civ. în

consecință, Înalta Curte va constata nul recursul, admițând excepția cu acest

obiect, invocată din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul

declarat de reclamantul C.C. împotriva Deciziei nr. 63 din 5 iulie 2011 a

Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 iunie 2012.

Procesat de GGC - AA