ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4835/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20 decembrie 2010 la Tribunalul Suceava, secția civilă, reclamantul C.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Președinția României, Guvernul României, Senatul României, Camera Deputaților și Statul român prin Ministerul Finanțelor Publice ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună să se înființeze o nouă instituție numită Statul Român, care să aibă în administrare toate proprietățile publice din România, iar reclamantul să fie numit în funcția de președinte al Statului Român și al proprietăților publice din România, să i se acorde bunuri cu titlu gratuit pentru exercitarea acestei funcții și să dea împuternicire și ordin organelor de executare să pună în executare sentința ce se va pronunța.

În motivare reclamantul a arătat că a dobândit în urma testamentului în formă mistică lăsat de Ș.M. ("Moldova n-a fost a strămoșilor mei, n-a fost a mea și nu e a noastră, ci a urmașilor voștri ș-a urmașilor urmașilor voștri în veacul vecilor") proprietățile publice din Moldova. Întrucât Ș.M. a fost rudă cu V.Ț., rezultă că reclamantul este urmașul și acestui domnitor, solicitând și proprietățile publice din Țara Românească. Deoarece Ș.M. și V.Ț. se trag din Ardeal, a arătat că revendică și proprietățile publice din Ardeal. Cu privire la proprietățile publice din Republica Moldova și Ucraina reclamantul a arătat că le solicită în măsura în care acest lucru este posibil. Prin Sentința civilă nr. 734 din 5 aprilie 2011 Tribunalul Suceava, secția civilă, a respins acțiunea ca inadmisibilă și în baza art. 108 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc.

civ. a amendat reclamantul cu amendă judiciară în cuantum de 500 RON. Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că, față de petitul acțiunii, reclamantul a săvârșit un act de abuz procedural. Prin Decizia nr. 63 din 5 iulie 2011 Curtea de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva Sentinței nr. 734 din 5 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Suceava, secția civilă, reținând că în mod corect instanța de fond a constatat din actele dosarului că reclamantul și-a folosit abuziv drepturile procedurale. Împotriva acestei decizii reclamantul a declarat recurs, arătând în esență că, dacă nu i s-a cerut de către instanță să completeze sau să modifice acțiunea, aceasta este admisibilă.

Cu privire la valoarea obiectului acțiunii a arătat că nu poate face o estimare aproximativă. Cu privire la amenda judiciară a arătat că în mod greșit instanța a reținut că reclamantul ar fi de rea-credință. În drept a invocat dispozițiile art. 304 pct. 5, 7, 8 și 9 C. proc. civ. precum și alte dispoziții din acest cod precum și din Constituția României, C. civ., Legea nr. 8/1996 precum și alte acte normative. La termenul azi, Înalta Curte a invocat excepția nulității recursului, dat fiind că susținerile recurentului din motivarea căii de atac nu pot fi încadrate în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., reținând cauza spre soluționare pe acest aspect. Față de excepția invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că este întemeiată și o va admite ca atare, pentru următoarele considerente: Conform art. 306 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., neîncadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., conduce la nulitatea recursului. În cauză, chiar dacă recurentul a invocat explicit art. 304 pct. 5, pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., se constată că susținerile formulate, nu se încadrează în aceste ipoteze și nici nu este posibilă încadrarea lor în vreuna dintre celelalte situații de nelegalitate din art. 304, care atrag modificarea ori casarea deciziei date în apel. Astfel, art. 304 pct. 5 C. proc. civ. dispune: "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2)". Acest text vizează două ipoteze distincte de nulitate: nesocotirea formelor legale și întocmirea actului de procedură de către un funcționar necompetent.

În ambele cazuri nulitatea nu operează în mod automat, ci numai în măsura în care i s-a produs părții o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt mod. Față de conținutul articolului citat, se constată că este invocat formal, deoarece nicio critică enunțată în cererea de recurs nu poate fi încadrată în acest text de lege. Enumerarea făcută de recurentul-reclamant a unor articole C. proc. civ. și redarea parțială a conținutului lor nu poate fi considerată a fi o critică a deciziei recurate, cu atât mai mult cu cât acesta nu a indicat concret care este vătămarea ce i s-a produs și care nu poate fi înlăturată în alt mod. Împrejurarea că instanța de apel a pronunțat o hotărâre prin care a respins apelul reclamantului nu înseamnă că acesta a fost prejudiciat printr-o neregularitate procedurală, el fiind, de fapt, nemulțumit de soluția pronunțată și nu ca efect al unei neregularități procedurale vizând hotărârea.

În ce privește art. 304 pct. 7 C. proc. civ.: "Când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii", acest motiv vizează nemotivarea hotărârii judecătorești. Ipotezele în care se poate ajunge la o nemotivare în sensul articolului evocat sunt diferite, respectiv contrarietatea flagrantă dintre dispozitiv și considerente cum ar fi admiterea acțiunii prin dispozitiv și justificarea în considerente a soluției de respingere ceea ce în mod vădit nu se reține în speță. În ce privește art. 304 pct. 8 C. proc. civ.

acesta dispune: "când instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia". Prin acest motiv de recurs se urmărește desființarea hotărârii judecătorești, atunci când a fost greșit interpretat actul juridic dedus judecății, în acele împrejurări în care o atare interpretare a determinat schimbarea naturii actului juridic sau a înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, fiind alterată în mod substanțial natura sa. Or, în speță, instanța a menținut soluția instanței de fond, reanalizând actele și lucrările dosarului, analiză care a condus la aceeași soluție cu cea a instanței de fond, ceea ce nu înseamnă o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății în înțelesul redat al conținutului art. 304 pct. 8 C. proc.

civ. Art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prevede că reprezintă un motiv de nelegalitate situația în care: "hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii". Față de conținutul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., analizând cererea de recurs, se constată că prin criticile formulate recurentul invocă o serie de dispoziții legale din Constituția României, C. proc. civ., C. civ. și din alte acte normative, ceea ce este insuficient pentru a atrage incidența acestui articol. În consecință Înalta Curte constată că susținerile recurentului nu reprezintă critici de nelegalitate a deciziei atacate, ci enumerarea de articole din diverse dispoziții legale fără incidență în cauză, motiv pentru care, se apreciază că nu este posibilă încadrarea lor în vreunul din cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 C. proc.

civ., prin raportare la decizia recurată. Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute de alin. (2) al aceluiași text, respectiv, când există motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanța de recurs, ceea ce în speță nu este cazul. Alin. (3) al aceluiași articol dispune: "Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304". Or, în urma analizei amplului memoriu de recurs nu s-au găsit critici încadrabile în motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. și în aceste condiții, operează sancțiunea nulității recursului reglementată de art. 306 alin. (1) C. proc.

civ. în consecință, Înalta Curte va constata nul recursul, admițând excepția cu acest obiect, invocată din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva Deciziei nr. 63 din 5 iulie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2012. Procesat de GGC - AA