ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 231/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 73/F-Cont din 16

aprilie 2010, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

reclamanta SC S.D. SNC Slatina, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național

al Audiovizualului, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 178 din 19

ianuarie 2010 emisă de pârât.

Pentru a hotăra astfel, instanța de

fond a reținut că prin decizia nr. 178 din 19 ianuarie 2010, pârâtul Consiliul

Național al Audiovizualului a dispus sancționarea reclamantei SC S.D. SNC

Slatina, în calitate de distribuitor de servicii, cu amendă în cuantum de

10.000 lei pentru încălcarea prevederilor art. 74 alin. (3) și art. 82 alin. (1)

din Legea audiovizualului nr. 504/2002.

Astfel, la data de 22 decembrie 2009,

în urma controlului efectuat de inspectorii teritoriali ai C.N.A. s-a reținut

în sarcina reclamantei faptul că, în rețeaua de comunicații aparținând

reclamantei se retransmiteau, în plus, iată de oferta de servicii aprobată de

C.N.A. următoarele programe: Acasă TV, Sport Ro, GSPTV, Digi Sport, Kanal D,

Antena 3, Bl TV, Favorit TV, Național TV, N 24, Discovery Channel, Cartoon

Network, Taraf TV, Mynele TV, Speranța TV, DD TV, Kiss TV, UTV, Euforia Life

Style TV, Antena 2, HBO și OTV, iar TVRM, deși înscris în oferta de servicii

aprobată de Consiliu, nu era transmis.

De asemenea, nu erau retransmise

programele: TVR Cultural, TVR 3, TVR Info și TV 5, conform art. 82 alin. (3)

din lege.

Instanța a reținut că dispozițiile

invocate în decizia de sancționare prevăd că distribuitorii de servicii pot

modifica structura ofertei de servicii, de programe retransmise, numai cu

avizul C.N.A.

Pârâtul C.N.A a reținut lipsa

avizului în acest sens, aplicând amenda minimă potrivit art. 90 alin. (2) din

lege.

Reclamanta a susținut că a solicitat

expres pârâtului eliberarea avizului de retransmisie cu noua structură, dar

acesta nu i-a fost eliberat, însă această apărare a fost înlăturată de prima

instanță, cu motivarea că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă a

comunicării către pârât a cererii formulată de reclamantă în acest sens la data

de 03 decembrie 2009, pentru a se putea vorbi despre obligația Consiliului de a

răspunde în condițiile art. 74 din Legea nr. 504/2002, după analizarea cererii.

Chiar și în condițiile în care s-ar

fi răspuns la o asemenea cerere, s-ar fi impus formularea unei cereri de

obligare a autorității pârâte să acorde avizul în baza cererii, a apreciat

instanța.

Cum nu s-a formulat însă o sesizare

în acest sens, s-a reținut faptul că reclamanta nu putea retransmite conform

noii structuri programele în discuție, decât numai după lămurirea situației.

De asemenea, nici aspectul invocat

în cerere, relativ la respectarea prevederilor art. 15 din Legii nr. 504/2002

nu a fost reținut, deoarece din înscrisurile depuse la dosar, în speță, extras

proces verbal al ședinței din 19 ianuarie 2010, a reieșit că ședința s-a

desfășurat cu participarea a 9 membri, iar potrivit textului de lege, în îndeplinirea

funcțiilor și a atribuțiilor ce îi revin potrivit prezentei legi, Consiliul

emite decizii, instrucțiuni și recomandări, în prezența a cel puțin 8 membri și

cu votul a cel puțin 6 membri.

Cu privire la posibila analizare a

gravității faptei săvârșite, în vederea aplicării avertismentului de către

instanță, deși completarea Legii nr. 504/2002 cu O.G. nr. 2/2001 se face numai

în temeiul art.94 din lege pentru contravențiile constatate de Autoritatea

Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații, s-a constatat că

în cazul dat, reclamanta a retransmis în plus, fără aviz, multe programe și a

continuat retransmiterea știind că nu deține avizul, fără a sesiza nicio

autoritate în acest sens.

Ca atare, s-a reținut că sancțiunea

aplicată la nivelul minim din art. 90 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 este

justificată, individualizarea realizată de autoritatea pârâtă fiind corectă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen, motivat, reclamantul pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Motivele de recurs invocate conform

art. 304

1

C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii.

Se arată în motivele de recurs

următoarele două aspecte de nelegalitate.

Primul vizează faptul că instanța de

fond nu a luat în considerare faptul că programele retransmise în plus, care au

fost reținute în decizia de sancționare ca nefiind incluse în avizul de

retransmitere au o rată de vizionare scăzută.

Al doilea aspect privește faptul că

s-a încercat de recurentă obținerea avizului, dar între timp a intervenit

controlul C.N.A. și a fost aplicată amenda.

La dosar, intimatul-pârât a formulat

întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat, în

raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză sentința

atacată fiind dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 504/2002.

Primul aspect de nelegalitate nu

poate fi reținut de Curte. Faptul că unele programe au o rată de vizionare scăzută,

nu exonerează pe recurentă de obligația de a deține acordul prealabil al C.N.A.

pentru retransmiterea unor programe conform art. 74 alin. (2) din Legea nr. 504/2002.

Al doilea aspect de nelegalitate nu

este întemeiat deoarece controlul C.N.A. a intervenit după săvârșirea faptei

iar recurenta avea obligația de a solicita acordul înainte de a introduce în

avizul de retransmitere programele pe care urmează să le retransmită.

Intimatul-pârât a aplicat corect

dispozițiile art. 90 alin. (2) din Legea nr. 504/ 2002 având în vedere natura

și gravitatea faptei săvârșite care constituie contravenție conform art. 74

alin. (3) și art. 82 alin. (1) din Legea nr. 504/2002.

Față de cele expuse mai sus, Curtea

în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., va respinge recursul ca

nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de

fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC S.D. SNC

Slatina împotriva sentinței nr. 73/F-Cont din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel

Pitești, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18

ianuarie 2011.