ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2496/2012

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. .4557 din 16 noiembrie 2010, Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 4557

din 16 noiembrie 2010 a admis excepția puterii de lucru judecat și a respins

acțiunea formulată de reclamant pe acest temei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a

reținut, în esență, că sunt nefondate capetele de cerere privind obligarea

pârâților la plata unor despăgubiri în considerarea faptului că ordinele

atacate sunt nelegale, având în vedere că reclamantul a renunțat a judecarea

capătul de cerere privind anularea acestor ordine și nici nu s-a constatat

existența vreunei alte hotărâri prin care aceste ordine să fi fost anulate.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs P.I.,

criticând sentința pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

Prin Decizia nr. 386 din 26 ianuarie 2012, Înalta Curte

de Casație și Justiție a respins recursul declarat de P.I. împotriva Sentinței

civile nr. 4557 din 16 noiembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut,

în esență, că în mod corect instanța de fond a respins acțiunea pentru putere

de lucru judecat, având în vedere că prin Sentința civilă nr. 3072 din 12

noiembrie 2008, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantului având

ca obiect refuzul pârâtului de a-i soluționa cererea privind reverificarea

modului de stabilire a cuantumului pensiei de serviciu și emiterea unei noi

adeverințe care să menționeze vechimea de 5 ani și 6 luni și indemnizația

legală cu 7 salarii brute lunare, iar prin Decizia nr. 4068 din 6 octombrie 2009

a înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins ca nefondat, recursul

formulat împotriva sentinței de mai sus.

Prin cererea înregistrată pe rolul înaltei Curți de

Casație și Justiție la data de 11 februarie 2012, reclamantul P.I. a solicitat

revizuirea acestei decizii pentru motivele prevăzute de art. 21 alin. (2) din

Legea nr. 554/2004.

În motivarea a cererii de revizuire, s-a arătat în

esență, că în cauză a fost încălcat principiul priorității dreptului comunitar,

reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din

Constituția României, republicată.

II. Considerentele înaltei Curți asupra cererii de

revizuire

Analizând temeiurile de fapt și de drept invocate de

revizuent, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte reține că

aceasta este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare pentru

considerentele în continuare arătate.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de

retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motive expres

și limitativ prevăzute, prevederile legale care o reglementează fiind de

strictă interpretare.

În sensul acestor prevederi legale, pot forma obiectul

revizuirii hotărârile definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum

și cele date de instanța de recurs, atunci când evocă fondul.

Cererea de revizuire se judecă potrivit dispozițiilor

prevăzute pentru cererea de chemare în judecată, dezbaterile fiind limitate

însă la admisibilitatea revizuirii, potrivit dispozițiilor art. 326 pct. (3) C.

proc. civ.

Din expunerea motivelor prezentei cereri de revizuire,

se observă că aceasta a fost formulată exclusiv în temeiul art. 21 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004.

Or, prin Legea nr. 299 din 21 decembrie 2011 publicată

în M. Of. Partea I, nr. 916 din 22 decembrie 2011, dispozițiile art. 21 alin.

(2) din Legea nr. 554/2004, modificată, au fost abrogate, cererea de revizuire

nemaiputând fi examinată prin prisma acestui motiv.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 326 alin.

(3) C. proc. civ. se va respinge cererea de față ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de P.I.

împotriva Deciziei nr. 386 din 26 ianuarie 2012 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 mai 2012.