ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 16/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Procedura în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.I. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Camerei Deputaților, contestație în anulare împotriva Sentinței civile nr. 3072 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, solicitând anularea Sentinței civile nr. 3072 din 12 noiembrie 2008 și în rejudecare, disjungerea capătului de cerere privind pensia de serviciu și declinarea soluționării acestuia în favoarea Tribunalului București, secția VIII - conflicte de muncă și asigurări sociale.

2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 4408 din 29 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația în anulare formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Camerei Deputaților, ca tardiv formulată. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. Astfel, contestația în anulare împotriva Sentinței civile nr. 3072 din 12 noiembrie 2008 putea fi făcută în 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

Sub acest aspect, Curtea a observat că sentința civilă în discuție a devenit irevocabilă la 6 octombrie 2009, ca efect al respingerii recursului declarat de reclamant împotriva sentinței, conform Deciziei civile nr. 4068/2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Cum cererea a fost formulată la data de 23 noiembrie 2010 (fiind expediată instanței prin serviciul poștal), Curtea a constatat că a fost depășit termenul limită impus de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., respectiv un an de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile criticate, astfel că a respins contestația în anulare ca tardiv formulată. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamantul P.I.

a declarat recurs, fără a structura motivele de nelegalitate ale sentinței și criticile invocate. În motivarea căii de atac formulate, recurentul descrie demersurile efectuate și litigiile desfășurate în vederea valorificării drepturile sale privind pensia de serviciu și redă dispozițiile legale pe care le consideră ca fiind incidente în cauză. Recurentul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea Sentinței civile nr. 4408 pronunțată de Curtea de Apel București și înlăturarea excepției tardivității ca fiind vădit nefondată, câtă vreme contestația în anulare întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 și art. 319 alin. (2) teza I C. proc.

civ.. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de recurent, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare. După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, prin Sentința civilă nr. 4408 din 29 iunie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 11534/2/2010* de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca tardiv formulată contestația în anulare împotriva Sentinței civile nr. 3072 din 12 noiembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 4222/2/2008 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În motivarea soluției de respingere ca tardiv formulată a contestației în anulare, instanța de fond a reținut că, în cauză, devin aplicabile dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., întrucât contestația în anulare a fost formulată la data de 23 noiembrie 2010 (fiind expediată instanței prin serviciul poștal), iar Sentința civilă nr. 3072 din 12 noiembrie 2008 a devenit irevocabilă la data de 6 octombrie 2009, ca efect al respingerii recursului conform Deciziei civile nr. 4068/6 octombrie 2009, fiind formulată peste termenul de un an de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile criticate. Înalta Curte apreciază că, în mod legal, Curtea de apel a reținut că Sentința civilă nr. 3072 din 12 noiembrie 2008 face parte din categoria hotărârilor care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită prevăzute de art. 319 alin. (2) C. proc.

civ., fapt pentru care contestația în anulare împotriva Sentinței civile nr. 3072 din 12 noiembrie 2008 putea fi făcută în 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

Examinând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte remarcă faptul că, în cauză, recurentul a luat cunoștință de Sentința civilă nr. 3072 din 12 noiembrie 2008 când a declarat recurs împotriva acestei hotărâri judecătorești, înregistrat la data de 11 februarie 2009 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - iar Sentința civilă nr. 3072 din 12 noiembrie 2008 a rămas irevocabilă la data de 6 octombrie 2009 ca efect al respingerii recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 3072 din 12 noiembrie 2008, conform Deciziei civile nr. 4068/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, fapt pentru care promovarea contestației în anulare la data de 23 noiembrie 2010 apare ca fiind realizată cu încălcarea evidentă a termenului reglementat prin dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc.

civ. Totodată, Înalta Curte reține că soluția admiterii excepției tardivității formulării contestației în anulare, menținută de instanța de control judiciar, face de prisos examinarea celorlalte cereri și susțineri ale recurentului, formulate în prezenta cale de atac. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispozițiilor art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din același Cod, coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 5544/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.I. împotriva Sentinței civile nr. 4408 din 29 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2014. Procesat de GGC - GV