ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 16/2014

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.

Procedura în fața primei instanțe

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, reclamantul P.I. a formulat, în

contradictoriu cu pârâtul Secretariatul General al Camerei Deputaților,

contestație în anulare împotriva Sentinței civile nr. 3072 din 12 noiembrie

2008, pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VIII a de

contencios administrativ și fiscal, solicitând anularea Sentinței civile nr.

3072 din 12 noiembrie 2008 și în rejudecare, disjungerea capătului de cerere

privind pensia de serviciu și declinarea soluționării acestuia în favoarea

Tribunalului București, secția VIII - conflicte de muncă și asigurări sociale.

2.

Hotărârea instanței de fond

Prin

Sentința civilă nr. 4408 din 29 iunie 2012, Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins contestația în anulare

formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâtul Secretariatul

General al Camerei Deputaților, ca tardiv formulată.

Pentru

a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut ca fiind incidente în

cauză dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.

Astfel,

contestația în anulare împotriva Sentinței civile nr. 3072 din 12 noiembrie

2008 putea fi făcută în 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință

de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas

irevocabilă.

Sub

acest aspect, Curtea a observat că sentința civilă în discuție a devenit

irevocabilă la 6 octombrie 2009, ca efect al respingerii recursului declarat de

reclamant împotriva sentinței, conform Deciziei civile nr. 4068/2009,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Cum

cererea a fost formulată la data de 23 noiembrie 2010 (fiind expediată

instanței prin serviciul poștal), Curtea a constatat că a fost depășit termenul

limită impus de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., respectiv un an

de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile criticate, astfel că a

respins contestația în anulare ca tardiv formulată.

3.

Calea de atac exercitată

Împotriva

acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamantul

P.I. a declarat recurs, fără a structura motivele de nelegalitate ale sentinței

și criticile invocate.

În

motivarea căii de atac formulate, recurentul descrie demersurile efectuate și

litigiile desfășurate în vederea valorificării drepturile sale privind pensia

de serviciu și redă dispozițiile legale pe care le consideră ca fiind incidente

în cauză.

Recurentul

solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea Sentinței civile

nr. 4408 pronunțată de Curtea de Apel București și înlăturarea excepției

tardivității ca fiind vădit nefondată, câtă vreme contestația în anulare

întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute în mod expres și limitativ de

dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 2 și art. 319 alin. (2) teza I C. proc.

civ..

4.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

cauza în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate de

recurent, precum și de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art.

304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat

pentru considerentele expuse în continuare.

După

cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, prin Sentința

civilă nr. 4408 din 29 iunie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 11534/2/2010* de

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

fost respinsă ca tardiv formulată contestația în anulare împotriva Sentinței

civile nr. 3072 din 12 noiembrie 2008 pronunțată în Dosarul nr. 4222/2/2008 de

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În

motivarea soluției de respingere ca tardiv formulată a contestației în anulare,

instanța de fond a reținut că, în cauză, devin aplicabile dispozițiile art. 319

alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., întrucât contestația în anulare a fost

formulată la data de 23 noiembrie 2010 (fiind expediată instanței prin

serviciul poștal), iar Sentința civilă nr. 3072 din 12 noiembrie 2008 a devenit

irevocabilă la data de 6 octombrie 2009, ca efect al respingerii recursului

conform Deciziei civile nr. 4068/6 octombrie 2009, fiind formulată peste

termenul de un an de la data rămânerii irevocabile a sentinței civile

criticate.

Înalta

Curte apreciază că, în mod legal, Curtea de apel a reținut că Sentința civilă

nr. 3072 din 12 noiembrie 2008 face parte din categoria hotărârilor care nu se

aduc la îndeplinire pe cale de executare silită prevăzute de art. 319 alin. (2)

C. proc. civ., fapt pentru care contestația în anulare împotriva Sentinței

civile nr. 3072 din 12 noiembrie 2008 putea fi făcută în 15 zile de la data

când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de

la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

Examinând

actele și lucrările dosarului, Înalta Curte remarcă faptul că, în cauză,

recurentul a luat cunoștință de Sentința civilă nr. 3072 din 12 noiembrie 2008

când a declarat recurs împotriva acestei hotărâri judecătorești, înregistrat la

data de 11 februarie 2009 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - iar

Sentința civilă nr. 3072 din 12 noiembrie 2008 a rămas irevocabilă la data de 6

octombrie 2009 ca efect al respingerii recursului declarat împotriva Sentinței

civile nr. 3072 din 12 noiembrie 2008, conform Deciziei civile nr. 4068/2009

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, fapt pentru care promovarea contestației în anulare la

data de 23 noiembrie 2010 apare ca fiind realizată cu încălcarea evidentă a

termenului reglementat prin dispozițiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C.

proc. civ.

Totodată,

Înalta Curte reține că soluția admiterii excepției tardivității formulării contestației

în anulare, menținută de instanța de control judiciar, face de prisos

examinarea celorlalte cereri și susțineri ale recurentului, formulate în

prezenta cale de atac.

Pentru

considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentința recurată nu este

afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul

dispozițiilor art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., astfel încât, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a din același Cod, coroborat cu art. 20

alin. (3) din Legea nr. 5544/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va

respinge recursul formulat de reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de P.I. împotriva Sentinței civile nr. 4408 din 29 iunie 2012

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 9 ianuarie 2014.

Procesat

de GGC - GV