ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4772/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: P.I. a formulat, în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților, cerere de revizuire a Sentinței civile nr. 4557, pronunțată în Dosarul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal nr. 10151/2/2010 la data de 16 noiembrie 2010, solicitând admiterea acesteia și modificarea în tot a acestei sentințe, în sensul înlăturării „excepției autorității de lucru judecat”, iar, pe fondul cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată. Intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității.

Prin Sentința civilă nr. 6905 din 21 noiembrie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul P.I., în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al Camerei Deputaților. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că Sentința civilă nr. 4557/2010 a fost recurată de către revizuentul-reclamant P.I., recursul fiind înregistrat la data de 4 mai 2011 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub același număr, cu prim termen de soluționare stabilit pentru data de 26 ianuarie 2012. În aceste condiții, Curtea de Apel a constatat că cererea de revizuire vizează o sentință care nu a devenit încă irevocabilă, astfel încât demersul judiciar al revizuentului prin care a demarat această fază procesuală a căii extraordinare de atac a revizuirii apare ca inadmisibil, dincolo de temeiurile de fapt și de drept invocate.

S-a mai reținut că prin consacrarea în cuprinsul Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 a dreptului de a cere revizuirea unei hotărâri pronunțate cu nesocotirea principiului priorității dreptului comunitar, s-a conferit eficacitate prevederii constituționale menționate, instituindu-se o modalitate concretă de asigurare a aducerii la îndeplinire a obligațiilor pe care statul român și le-a asumat prin actul de aderare la Uniunea Europeană, inclusiv în ceea ce privește menținerea unității și stabilității ordinii normative europene. Împotriva sentinței 6905/2011, reclamantul P.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului se arată că în mod eronat, a considerat instanța de fond, faptul că revizuirea vizează o sentință care nu a devenit încă irevocabilă.

Din examinarea temeinică, a textului art. 322 și art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., coroborat cu textul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Legea Contenciosului Administrativ, rezultă faptul că, "(..) revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita, atât împotriva hotărârilor definitive cât și a celor irevocabile …”. Or, Sentința civilă nr. 4557 este o hotărâre definitivă. Recurentul consideră că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304, pct. 5, pct. 6, pct. 7, pct. 8, pct. 9 și art. 304 1 instanța de fond, nu a manifestat" rolul activ, în aflarea adevărului ", C. proc. civ.

Se mai susține că se impunea respingerea excepției, ca vădit nefondată, cu atât mai mult cu cât, în cazul acțiunilor de revizuire, formulate în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, Legea Contenciosului Administrativ le sunt aplicabile dispozițiile art. 322, alin. (1) teza I și, nicidecum cele ale tezei II, conform căreia "(..) condiția evocării fondului este prevăzută în mod expres și limitativ, doar în ceea ce privesc deciziile pronunțate în recurs, hotărârilor irevocabile ..". Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă, se pot formula mai multe căi de atac împotriva hotărârilor judecătorești, și anume, apelul, recursul, contestația în anulare, revizuirea și recursul în interesul legii. Recursul este reglementat în Codul de procedură civilă în Titlul V - Capitolul I, respectiv art. 299 - 316. Conform dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ. hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului.

În raport cu dispozițiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilității și al faptelor pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a respins cererea de revizuire. Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanța de recurs, legiuitorul a impus condiția ca această instanță să fi evocat fondul ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reținută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, față de cea care fusese aleasă până în acel moment.

O astfel de situație nu se întâlnește însă și atunci când cererea de revizuire vizează o hotărâre care nu a devenit încă irevocabilă. În cauza de față a fost formulată cerere de revizuire împotriva Sentinței civile nr. 4557 din 16 noiembrie 2010 pronunțată în Dosarul nr. 10151/2/2010, sentință prin care s-a respins acțiunea reclamantului P.I. pentru putere de lucru judecat, sentință atacată cu recurs pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, Secția de Contencios Administrativ, cu termen la data de 26 ianuarie 2012. Cererea de revizuire care formează obiectul Dosarului nr. 4302/2/2011 a fost formulat prin prisma prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, prin care s-a adăugat un motiv de revizuire la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, vizând pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar.

Sentința civilă nr. 4557 din 16 noiembrie 2010 a devenit definitivă și irevocabilă ulterior pronunțării Sentinței civile nr. 6905 din 21 noiembrie 2011, prin Decizia civilă nr. 386 din 26 ianuarie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 10151/2/2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal respingând recursul, ca nefondat. Înalta Curte constată că instanța de fond, motivat și argumentat a reținut că în cauză nu este incident nici motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, republicată, constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunțarea hotărârilor rămase definitive și irevocabile prin încălcarea principiului priorității dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.

Revizuirea prevăzută de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este tot o cale extraordinară de atac, ca și cea prevăzută de art. 322 C. proc. civ., numai că motivul pentru care se solicită revizuirea este diferit de cel prevăzut de Codul de procedură civilă și are menirea de a asigura respectarea principiului priorității normelor dreptului comunitar, față de norma internă, principiu care are și o consacrare constituțională în art. 148 alin. (2) din Constituția României, republicată, de către instanțele de contencios administrativ. Instituirea căii de atac a revizuirii în art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 constituie o modalitate prin care legiuitorul, măcar în materia contenciosului administrativ, a prevăzut un mijloc procedural prin care să se poată verifica modul în care instanțele naționale respectă principiul priorității dreptului comunitar și deci, protejarea intereselor persoanelor care ar putea fi lezate prin încălcări ale dreptului comunitar.

Prin urmare, revizuirea prevăzută de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 ar putea fi admisă numai dacă s-ar constata încălcări ale normelor de drept comunitar de către instanța de recurs. Dar în cauza de față nu ne aflăm în această ipoteză, acest nou motiv de revizuire fiind aplicabil hotărârilor care au rămas irevocabile. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.I. împotriva Sentinței civile nr. 6905 din 21 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2012. Procesat de GGC - LM