ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1427/2012

Prin Sentința civilă

nr. 3533 din 18 mai  2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de revizuentul A.D., în contradictoriu cu intimatul Secretariatul

General al Camerei Deputaților.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:

Prin Sentința civilă

nr. 2334 din 2 iunie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamant ca

inadmisibilă, iar prin Decizia nr. 652 din 9 februarie 2010, Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins

recursul reclamantului formulat împotriva acestei sentințe.

Arată instanța că

art. 322 C. proc. civ., prevede că revizuirea unei hotărâri rămase definitive

în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere în cazurile enumerate

expres la punctele 1-10 ale acestui articol.

Sentința civilă nr.

2334 din 2 iunie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 1504/2/2009, prin care

instanța de fond a respins acțiunea reclamantului ca inadmisibilă este o

hotărâre care nu evocă fondul litigiului,întrucât cauza a fost soluționată prin

această hotărâre conf. art. 137 C. proc. civ., pe cale de excepție fără a se

cerceta fondul litigiului.

În fine, instanța a

mai constatat că Sentința civilă nr. 2334/2009 este o hotărâre care a rămas

definitivă prin neapelare (în contencios administrativ neexistând calea

apelului) prin faptul că aceasta nu evocă fondul nu poate forma obiectul

revizuirii.

Împotriva Sentinței

civile nr. 3533 din 18 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs A.D., invocând

dispozițiile motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 6, 7, 8 și 9 C.proc. civ.

și dispozițiile art. 304

1

C.proc. civ.

Prin criticile din

recurs, recurentul solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și

trimiterea cauzei la Curtea de apel în vederea cercetării legalității Ordinelor

nr. 886 din 28 septembrie 2001, nr. 907 din 1 octombrie 2001, nr. 481 din 30

septembrie 2003, nr. 39 din 31 ianuarie 2006, nr. 421 din 5 septembrie 2006,

nr. 1108 din 10 noiembrie 2006, nr. 63 din 2 februarie 2007, nr. 314 din 10

aprilie 2007 și nr. 257 din 28 februarie 2008 emise de secretarul general al

Camerei Deputaților, susținând că aceste acte au fost emise cu încălcarea

dispozițiilor Legii nr. 115/1999, Legii nr. 78/2000, Legii nr. 161/2003 și ale

Hotărârii Camerei Deputaților nr. 18/1997 privind structura organizatorică a

Camerei Deputaților, Hotărârii Biroului Permanent al Camerei Deputaților nr. 21

din 5 noiembrie 1997 privind Regulamentul de organizare și funcționare a

Secretariatului General al Camerei Deputaților, Hotărârii Biroului Permanent al

Camerei Deputaților nr. 4 din 8 mai 2000 privind controlul financiar-preventiv

propriu și Hotărârii Biroului Permanent al Camerei Deputaților nr. 1038 din 30

septembrie 1998 pentru aprobarea statului de funcții al Secretariatului General

al Camerei Deputaților începând cu data de 1 octombrie 1998.

Recurentul susține că

sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cerem de revizuire în sensul

dispozițiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. întrucât sunt înscrisuri

doveditoare descoperite după pronunțarea hotărârii atacate și care existau la

data pronunțării hotărârii, și anume Ordinele secretarului general al Camerei

Deputaților nr. 886 din 28 septembrie 2001, nr. 907 din 1 octombrie 2001, nr.

481 din 30 septembrie 2003, nr. 39 din 31 ianuarie 2006, nr. 421 din 5

septembrie 2006, nr. 1108 din 10 noiembrie 2006, nr. 63 din 2 februarie 2007,

nr. 314 din 10 aprilie 2007 și nr. 257 din 28 februarie 2008 privind

actualizarea salariului de bază brut lunar înscris în statul de funcții al

instituției. În privința acestor înscrisuri recurentul arată că aceste

înscrisuri au fost reținute de Direcția de Salarizare și Direcția Resurse Umane

și Serviciul Juridic, compartimente din structura organizatorică a Camerei

Deputaților, că aceste înscrisuri ar fi trebuit să fie prezentate de partea

adversă și că au un caracter determinant.

Totodată, recurentul

susține că instanța de revizuire nu a examinat înscrisurile doveditoare depuse

la dosar și, în continuare, expunând aspectele referitoare la stabilirea

drepturilor salariale și la nelegalitatea actelor administrative enumerate mai

sus.

Examinând cauza, prin

prisma motivelor de recurs invocate de recurent, Înalta Curte constată că

recursul este nefondat

Din examinarea

lucrărilor din dosar precum și din expunerea rezumativă reiese că recurentul

A.D. a promovat recurs împotriva Sentinței civile nr. 3533 din 18 mai 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de

revizuentul A.D., în contradictoriu cu intimatul Secretariatul General al

Camerei Deputaților, cu motivarea că hotărârea atacată cu revizuire este o

hotărâre judecătorească ce nu evocă fondul cauzei nefiind îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 322 C. proc. civ. conform cărora se poate cere

„revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin

neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când

evocă fondul".

Pornind de la

dispozițiile cuprinse în art. 322 C. proc. civ., hotărârea ce formează obiectul

prezentului recurs este o legală și temeinică, întrucât, într-adevăr, hotărârea

judecătorească atacată cu revizuire - respectiv Sentința civilă nr. 2334 din 2

iunie 2009 a Curții de Apel București - este o hotărâre judecătorească ce nu

evocă fondul cauzei, întrucât prin sentința respectivă a fost respinsă, ca

inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de A.D. în

contradictoriu cu Secretariatul General al Camerei Deputaților.

Astfel fiind,

întrucât cererea de revizuire era inadmisibilă pentru neîndeplinirea condiției

referitoare la evocarea fondului, prevăzută de art. 322 C.proc. civ., era de

prisos ca instanța învestită cu cererea de revizuire să realizeze o analizată

în concret a susținerilor referitoare la nelegalitatea înscrisurilor invocate

de recurent, astfel că aceste susțineri nu vor face obiectul analizei nici în

prezenta cale de atac.

Pentru toate

considerentele arătate, constatând că în cauză nu există motive care să atragă

modificarea sau casarea hotărârii recurate, în conformitate cu prevederile art.

312 alin. (1) C.proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de revizuentul A.D. împotriva Sentinței civile nr. 3533 din 18 mai 2011 a

Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 martie 2012.

Procesat de GGC - DG