ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3265/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 14 august 2008, reclamanta SC A.P. SRL. a chemat în judecată pe pârâții SC E.R.G.S. SRL și B.G.A., solicitând instanței, în principal, să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare părți sociale, iar, în subsidiar, să dispună rezoluțiunea antecontractului de cesiune de părți sociale, încheiat la data de 16 ianuarie 2008 și a actului adițional nr. 1 din 17 ianuarie 2008, repunerea părților în situația anterioară, cu obligarea pârâților la restituirea avansului de 30.000 Euro și la plata sumei de 60.000 Euro, cu titlu de daune interese, conform clauzei penale stabilită prin antecontract, precizând ulterior că a învestit instanța cu două cereri alternative, respectiv obligarea pârâților să-și execute obligația în natură sau desființarea convenției și acordarea de daune interese.

Prin întâmpinările formulate în cauză pârâții au invocat lipsa îndeplinirii procedurii prealabile conform art. 720 1 C. proc. civ., apreciind că față de dispozițiile art. 109 C. proc. civ. acțiunea este inadmisibilă. Pe calea cererii reconvenționale pârâtul B.G.A. a solicitat, în principal, rezoluțiunea antecontractului cesiune părți sociale nr. 50/2008 și a actului adițional nr. 1/2008 cu păstrarea avansului de 30.000 Euro, cu titlu de daune interese, iar, în subsidiar, determinarea prețului părților sociale ce au făcut obiectul antecontractului și obligarea reclamantei – pârâte la încheierea contractului la prețul astfel stabilit. Prin încheierea interlocutorie, pronunțată la data de 1 octombrie 2009 (fila 149), tribunalul a luat act de renunțarea reclamantei la judecata cererii având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare; a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 720 1 C. proc.

civ. și, ca neîntemeiată, excepția prematurității formulării cererii de rezoluțiune contract, cu repunerea în situația anterioară și daune interese, cu care a rămas învestită. În motivarea acestei hotărâri prima instanță a reținut că renunțarea reclamantei la judecata cererii având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare reprezintă manifestarea de voință a reclamantei; că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu cauza, iar cererile formulate de reclamantă nu reprezintă „cereri evaluabile în bani” în sensul art. 720 1 C. proc. civ., nefiind supuse procedurii prealabile obligatorii prevăzută de acest text legal.

Prin sentința nr. 1335, pronunțată la data de 23 decembrie 2009, Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Botoșani a admis, în parte, cererea principală precizată, a dispus repunerea părților în situația anterioară, a obligat pe pârâți, în solidar, să restituie reclamantei avansul încasat de la aceasta în cuantum de 30.000 Euro, calculat în lei la data plății efective și să-i plătească suma de 60.000 Euro, cu titlu de daune interese, calculată în lei la data plății efective și suma de 7.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Spre a hotărî astfel, tribunalul a reținut că între părți s-a încheiat la data de 16 ianuarie 2008 o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare în formă scrisă, prin care reclamanta, promitentă cumpărătoare, s-a obligat să cumpere de la pârâți toate părțile sociale ale SC E.R.G.S.

SEL și fondul de comerț la prețul de 150.000 lei, promisiune completată și modificată la data de 17 ianuarie 2008 printr-un act adițional, convenția urmând a fi perfectată în condițiile promise, după verificarea îndeplinirii unor obligații de clarificare a situației juridice a terenurilor concesionate/arendate, aflate în exploatarea societății cesionare, de plată a datoriilor și de achiziționare a restului de părți sociale de la asociații terți față de convenție. Prima instanță a apreciat că reclamanta și-a îndeplinit obligația de plată a avansului până la data de 21 ianuarie 2008 și că nu s-a probat îndeplinirea vreunei obligații asumată prin promisiune de către pârâți, fiind astfel îndeplinită condiția rezolutorie invocată de reclamantă, dând eficiență clauzei prevăzută la art. 4.1, prin care părțile au anticipat paguba și despăgubirea corespunzătoare în caz de neexecutare a promisiunii.

Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Suceava a admis, în parte, apelurile declarate de pârâți împotriva sentinței tribunalului pe care a schimbat-o, în sensul că a obligat pe pârâți să plătească reclamantei suma totală de 60.000 Euro, calculată în monedă națională la cursul B.N.R. din ziua plății – din care 30.000 Euro reprezintă avans și 30.000 Euro reprezintă daune interese – și suma de 4.667 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, păstrând restul dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel, raportându-se la critica greșitei soluționări a excepției prematurității introducerii acțiunii, a reținut că, chiar dacă în cauză nu sunt îndeplinite condițiile ce țin de conciliere, apelanții – pârâți nu au dovedit vătămarea, în lipsa căreia nu există nulitate, apreciind ca fiind neîntemeiate și criticile referitoare la soluționarea excepției lipsei de interes a reclamantei și a cererii de recuzare, ca și cele privind nepronunțarea instanței asupra probatoriilor și nelegala citare a pârâtului pentru termenul din data de 17 decembrie 2009, precizând că, pe fondul cauzei, își însușește situația de fapt și aprecierile făcute de prima instanță asupra cererii reconvenționale, găsind însă întemeiat motivul privind modul în care această instanță a interpretat clauza penală cuprinsă în antecontract la art. 4.1, în conformitate cu care dublul avansului de 30.000 Euro este 60.000 Euro și nu 90.000 Euro, cum greșit a reținut.

Împotriva menționatei decizii au declarat recurs, în termen legal, atât intimata – reclamantă, cât și apelanții – pârâți. Recurenta – reclamantă nu a invocat temeiul de drept al cererii sale, arătând că va depune motivele de recurs după motivarea deciziei atacate și nu a atașat acestei cereri dovada achitării taxei de timbru, conform cerințelor art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ. Recurenții – pârâți au invocat în susținerea recursului lor motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., arătând în dezvoltarea acestora, în esență, că instanța de apel a încălcat dreptul la apărare și la un proces echitabil, garantate de art. 24 din Constituție și art. 6 alin. (1) din CEDO, din perspectiva faptului că nu a analizat susținerile, apărările apelanților și probele administrate în apel; că nu a motivat, conform exigențelor art. 261 pct. 5 C. proc.

civ., înlăturarea criticilor privind neîndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor sale; că a interpretat greșit actul juridic dedus judecății în ce privește obiectul, respectiv obligațiile contractuale asumate de părți și că decizia atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii sub aspectul modului de soluționare a excepției prematurității acțiunii principale, cu referire la art. 109 alin. (2) și art. 720 1 C. proc. civ., față de neîndeplinirea procedurii prealabile de conciliere de către reclamantă în legătură cu pretențiile deduse judecății.

Cu toate că, în considerarea prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, recurenta – reclamantă a fost legal citată cu mențiunea depunerii taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.080,5 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, așa încât în temeiul art. 20 alin. (3) din menționata lege privind taxele judiciare de timbru, văzând și prevederile art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, Înalta Curte va aplica cererii sale de recurs sancțiunea prevăzută de precitatele dispoziții legale. Examinând criticile invocate de recurenții – pârâți, Înalta Curte constată a fi fondate cele referitoare la încălcarea prevederilor art. 109 alin. (2) și art. 720 1 C. proc.

civ. de către instanța de apel în soluționarea excepției prematurității acțiunii principale, circumscrise motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., aspect ce face de prisos examinarea celorlalte motive pe care aceștia le-au invocat în susținerea recursului. Astfel, având în vedere caracterul patrimonial al cererii principale deduse judecății, dispozițiile imperative ale art. 720 C. proc. civ., care consacră o procedură prealabilă de conciliere directă pentru „procesele și cererile în materie comercială evaluabile în bani” în condițiile stabilite de acest text legal, se constată că instanța de control judiciar, prin soluția dată excepției prematurității, a încălcat, atât precitatele dispoziții legale, în lipsa dovezilor care să ateste realizarea procedurii prealabile obligatorii în cauză – deși admite, spre deosebire de prima instanță, că această procedură este incidentă – cât și prevederile art. 109 alin. (2) C. proc.

civ., în conformitate cu care, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile în condițiile stabilite de acea lege. Cum prevederile art. 720 1 C. proc. civ. sunt de ordine publică în ce privește obligativitatea parcurgerii procedurii concilierii directe, nu se justifică argumentul instanței de apel bazat pe nedovedirea vătămării pârâților, care au invocat prin întâmpinările formulate în fața primei instanțe excepția prematurității cererii de chemare în judecată pentru lipsa acestei proceduri obligatorii, instituită de legiuitor în scopul degrevării activității instanțelor de judecată și al transpunerii în practică a principiului celerității soluționării litigiilor comerciale.

Așa fiind, constatând incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 1, alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., va admite recursul formulat împotriva deciziei instanței de apel, pe care o va modifica, în parte, va schimba sentința apelată, în parte, în sensul că va admite excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâți, cu consecința respingerii acțiunii, ca inadmisibilă, menținând restul dispozițiilor deciziei, i ar, în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga pe SC A.P. SRL . Dumbrava Roșie , în culpă procesuală, să plătească recurenților – pârâți cheltuielile de judecată efectuate în această cale de atac, astfel cum au solicitat și dovedit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamanta SC A.P. SRL. DUMBRAVA ROȘIE împotriva deciziei nr. 25 din 11 martie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Admite recursul declarat de pârâții B.G.A. și SC E.R.G.S. SRL BUCUREȘTI împotriva aceleiași decizii, pe care o modifică, în parte, în sensul că schimbă, în parte, sentința nr. 1335 din 23 decembrie 2009 a Tribunalului Botoșani, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Admite excepția prematurității acțiunii invocată de pârâți și respinge acțiunea principală, ca inadmisibilă. Menține restul dispozițiilor deciziei. Obligă recurenta reclamantă să plătească recurenților pârâți suma de 5.764 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2011.