ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3265/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Tribunalului Botoșani la data de 14 august 2008,

reclamanta

SC A.P. SRL.

a chemat în judecată

pe pârâții SC E.R.G.S. SRL și B.G.A., solicitând instanței, în principal, să

pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare părți sociale,

iar, în subsidiar, să dispună rezoluțiunea antecontractului de cesiune de părți

sociale, încheiat la data de 16 ianuarie 2008 și a actului adițional nr. 1 din 17

ianuarie 2008, repunerea părților în situația anterioară, cu obligarea

pârâților la restituirea avansului de 30.000 Euro și la plata sumei de 60.000 Euro,

cu titlu de daune interese, conform clauzei penale stabilită prin antecontract,

precizând ulterior că a învestit instanța cu două cereri alternative, respectiv

obligarea pârâților să-și execute obligația în natură sau desființarea

convenției și acordarea de daune interese.

Prin întâmpinările

formulate în cauză pârâții au invocat lipsa îndeplinirii procedurii prealabile

conform art. 720

1

C. proc. civ., apreciind că față de dispozițiile

art. 109 C. proc. civ. acțiunea este inadmisibilă.

Pe calea cererii

reconvenționale pârâtul B.G.A. a solicitat, în principal, rezoluțiunea

antecontractului cesiune părți sociale nr. 50/2008 și a actului adițional nr. 1/2008

cu păstrarea avansului de 30.000 Euro, cu titlu de daune interese, iar, în

subsidiar, determinarea prețului părților sociale ce au făcut obiectul

antecontractului și obligarea reclamantei – pârâte la încheierea contractului

la prețul astfel stabilit.

Prin încheierea

interlocutorie, pronunțată la data de 1 octombrie 2009 (fila 149), tribunalul a

luat act de renunțarea reclamantei la judecata cererii având ca obiect

pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare; a

respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor

art. 720

1

C. proc. civ. și, ca neîntemeiată, excepția prematurității

formulării cererii de rezoluțiune contract, cu repunerea în situația anterioară

și daune interese, cu care a rămas învestită.

În motivarea acestei

hotărâri prima instanță a reținut că renunțarea reclamantei la judecata cererii

având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare-cumpărare

reprezintă manifestarea de voință a reclamantei; că excepția de

neconstituționalitate invocată nu are legătură cu cauza, iar cererile formulate

de reclamantă nu reprezintă „cereri evaluabile în bani” în sensul art. 720

1

C. proc. civ., nefiind supuse procedurii prealabile obligatorii prevăzută de

acest text legal.

Prin sentința nr. 1335,

pronunțată la data de 23 decembrie 2009, Secția comercială, contencios

administrativ și fiscal a Tribunalului Botoșani a admis,

în parte, cererea principală precizată, a dispus repunerea

părților în situația anterioară, a obligat pe pârâți, în solidar, să restituie

reclamantei avansul încasat de la aceasta în cuantum de 30.000 Euro, calculat

în lei la data plății efective și să-i plătească suma de 60.000 Euro, cu titlu

de daune interese, calculată în lei la data plății efective și suma de 7.000

lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel,

tribunalul a reținut că între părți s-a încheiat la data de 16 ianuarie 2008 o

promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare în formă scrisă, prin care

reclamanta, promitentă cumpărătoare, s-a obligat să cumpere de la pârâți toate

părțile sociale ale SC E.R.G.S. SEL și fondul de comerț la prețul de 150.000

lei, promisiune completată și modificată la data de 17 ianuarie 2008 printr-un

act adițional, convenția urmând a fi perfectată în condițiile promise, după

verificarea îndeplinirii unor obligații de clarificare a situației juridice a

terenurilor concesionate/arendate, aflate în exploatarea societății cesionare,

de plată a datoriilor și de achiziționare a restului de părți sociale de la

asociații terți față de convenție.

Prima instanță a

apreciat că reclamanta și-a îndeplinit obligația de plată a avansului până la

data de 21 ianuarie 2008 și că nu s-a probat îndeplinirea vreunei obligații

asumată prin promisiune de către pârâți, fiind astfel îndeplinită condiția

rezolutorie invocată de reclamantă, dând eficiență clauzei prevăzută la art. 4.1,

prin care părțile au anticipat paguba și despăgubirea corespunzătoare în caz de

neexecutare a promisiunii.

Secția comercială,

contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Suceava a admis, în parte,

apelurile declarate de pârâți împotriva sentinței tribunalului pe care a

schimbat-o, în sensul că a obligat pe pârâți să plătească reclamantei suma

totală de 60.000 Euro, calculată în monedă națională la cursul B.N.R. din ziua

plății – din care 30.000 Euro reprezintă avans și 30.000 Euro reprezintă daune

interese – și suma de 4.667 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, păstrând

restul dispozițiilor sentinței apelate.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel, raportându-se la critica greșitei

soluționări a excepției prematurității introducerii acțiunii, a reținut că,

chiar dacă în cauză nu sunt îndeplinite condițiile ce țin de conciliere,

apelanții – pârâți nu au dovedit vătămarea, în lipsa căreia nu există nulitate,

apreciind ca fiind neîntemeiate și criticile referitoare la soluționarea

excepției lipsei de interes a reclamantei și a cererii de recuzare, ca și cele

privind nepronunțarea instanței asupra probatoriilor și nelegala citare a

pârâtului pentru termenul din data de 17 decembrie 2009, precizând că, pe

fondul cauzei, își însușește situația de fapt și aprecierile făcute de prima

instanță asupra cererii reconvenționale, găsind însă întemeiat motivul privind

modul în care această instanță a interpretat clauza penală cuprinsă în

antecontract la art. 4.1, în conformitate cu care dublul avansului de 30.000 Euro

este 60.000 Euro și nu 90.000 Euro, cum greșit a reținut.

Împotriva menționatei

decizii au declarat recurs, în termen legal, atât intimata – reclamantă, cât și

apelanții – pârâți.

Recurenta –

reclamantă nu a invocat temeiul de drept al cererii sale, arătând că va depune

motivele de recurs după motivarea deciziei atacate și nu a atașat acestei

cereri dovada achitării taxei de timbru, conform cerințelor art. 302

1

alin. (2) C. proc. civ.

Recurenții – pârâți

au invocat în susținerea recursului lor motivele prevăzute de art. 304 pct. 5,

pct. 7, pct. 8 și pct. 9 C. proc. civ., arătând în dezvoltarea acestora, în

esență, că instanța de apel a încălcat dreptul la apărare și la un proces

echitabil, garantate de art. 24 din Constituție și art. 6 alin. (1) din CEDO,

din perspectiva faptului că nu a analizat susținerile, apărările apelanților și

probele administrate în apel; că nu a motivat, conform exigențelor art. 261

pct. 5 C. proc. civ., înlăturarea criticilor privind neîndeplinirea de către

reclamantă a obligațiilor sale; că a interpretat greșit actul juridic dedus

judecății în ce privește obiectul, respectiv obligațiile contractuale asumate

de părți și că decizia atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii sub aspectul

modului de soluționare a excepției prematurității acțiunii principale, cu

referire la art. 109 alin. (2) și art. 720

1

C. proc. civ., față de

neîndeplinirea procedurii prealabile de conciliere de către reclamantă în

legătură cu pretențiile deduse judecății.

Cu toate că, în

considerarea prevederilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, recurenta –

reclamantă a fost legal citată cu mențiunea depunerii taxei judiciare de timbru

în cuantum de 2.080,5 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei, aceasta nu

s-a conformat dispozițiilor instanței, așa încât în temeiul art. 20 alin. (3)

din menționata lege privind taxele judiciare de timbru, văzând și prevederile

art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, Înalta Curte va

aplica cererii sale de recurs sancțiunea prevăzută de precitatele dispoziții

legale.

Examinând criticile

invocate de recurenții – pârâți, Înalta Curte constată a fi fondate cele

referitoare la încălcarea prevederilor art. 109 alin. (2) și art. 720

1

C. proc. civ. de către instanța de apel în soluționarea excepției

prematurității acțiunii principale, circumscrise motivului prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ., aspect ce face de prisos examinarea celorlalte motive pe

care aceștia le-au invocat în susținerea recursului.

Astfel, având în

vedere caracterul patrimonial al cererii principale deduse judecății,

dispozițiile imperative ale art. 720 C. proc. civ., care consacră o procedură

prealabilă de conciliere directă pentru „procesele și cererile în materie

comercială evaluabile în bani” în condițiile stabilite de acest text legal, se

constată că instanța de control judiciar, prin soluția dată excepției

prematurității, a încălcat, atât precitatele dispoziții legale, în lipsa

dovezilor care să ateste realizarea procedurii prealabile obligatorii în cauză

– deși admite, spre deosebire de prima instanță, că această procedură este

incidentă – cât și prevederile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în

conformitate cu care, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței

competente se poate face numai după îndeplinirea procedurii prealabile în

condițiile stabilite de acea lege.

Cum prevederile art. 720

1

C. proc. civ. sunt de ordine publică în ce privește obligativitatea parcurgerii

procedurii concilierii directe, nu se justifică argumentul instanței de apel

bazat pe nedovedirea vătămării pârâților, care au invocat prin întâmpinările

formulate în fața primei instanțe excepția prematurității cererii de chemare în

judecată pentru lipsa acestei proceduri obligatorii, instituită de legiuitor în

scopul degrevării activității instanțelor de judecată și al transpunerii în

practică a principiului celerității soluționării litigiilor comerciale.

Așa fiind, constatând

incidența motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în

temeiul art. 312 alin. (1) teza 1, alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., va

admite recursul formulat împotriva deciziei instanței de apel, pe care o va

modifica, în parte, va schimba sentința apelată, în parte, în sensul că va

admite excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâți, cu consecința

respingerii acțiunii, ca inadmisibilă, menținând restul dispozițiilor

deciziei, i

ar, în temeiul art. 274 alin. (1) C.

proc. civ., va obliga pe SC A.P. SRL

. Dumbrava Roșie

,

în culpă procesuală, să plătească recurenților – pârâți cheltuielile de

judecată efectuate în această cale de atac, astfel cum au solicitat și dovedit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

ca netimbrat recursul declarat de reclamanta SC A.P. SRL. DUMBRAVA ROȘIE împotriva

deciziei nr. 25 din 11 martie 2011 a Curții de Apel Suceava, secția comercială,

contencios administrativ și fiscal.

Admite

recursul declarat de pârâții B.G.A. și SC E.R.G.S. SRL BUCUREȘTI împotriva

aceleiași decizii, pe care o modifică, în parte, în sensul că schimbă, în

parte, sentința nr. 1335 din 23 decembrie 2009 a Tribunalului Botoșani, secția

comercială, contencios administrativ și fiscal.

Admite

excepția prematurității acțiunii invocată de pârâți și respinge acțiunea

principală, ca inadmisibilă.

Menține

restul dispozițiilor deciziei.

Obligă

recurenta reclamantă să plătească recurenților pârâți suma de 5.764 lei

cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

24 octombrie 2011.