ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4936/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

revizuentul Serviciul Public „Direcția Impozite și Taxe” Reșița a solicitat în

contradictoriu cu intimatele Curtea de Conturi a României și Camera de Conturi

Caraș-Severin anularea deciziei nr. 238 din 17 februarie 2011 pronunțată de

Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, în

dosarul nr. 364/115/2010, precum și a sentinței nr. 349 din 18 iunie 2010

pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal în același dosar, în condițiile în care aceste două

hotărâri judecătorești sunt contrare sentinței nr. 215 din 4 martie 2009

pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, secția de contencios administrativ și fiscal,

în dosarul nr. 2934/115/2008.

Cererea de revizuire

a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

În motivarea căii

extraordinare de atac, revizuentul a susținut, în esență, faptul că în cauză

sunt întrunite condițiile impuse de textul legal anterior individualizat,

întrucât cele două sentințe aflate în discuție sunt definitive și irevocabile.

Pe de altă parte,

există identitate de părți, deoarece, prin sentința nr. 215 din 4 martie 2009,

s-a constatat legalitatea acordării drepturilor salariale prevăzute în

Contractul Colectiv de Muncă nr. 3424 din 25 octombrie 2006 pentru salariații

din cadrul Serviciului Public „Direcția Comunitară de Evidență a Persoanelor”,

iar prin cele două hotărâri judecătorești contestate s-a constatat că este

nelegală acordarea acelorași drepturi salariale, stabilite în Contractul

Colectiv de Muncă mai sus arătat, deși ambele servicii fac parte din aparatul

de specialitate al Primarului Municipiului Reșița.

De asemenea, există

identitate de obiect în cele două cereri de chemare în judecată, chiar dacă ele

au fost formulate în mod diferit; important este faptul că scopul urmărit de

părți este același.

Mai precis, în ambele

acțiuni deduse judecății, s-a pus în discuție legalitatea acordării drepturilor

salariale prevăzute în Contractul Colectiv de Muncă nr. 3424 din 25 octombrie 2006

pentru salariații aceleiași autorități publice locale.

În plus, revizuentul

a precizat faptul că este îndeplinită și condiția ca hotărârile contradictorii

să fie pronunțate în dosare diferite.

La data de 18 mai 2011,

revizuentul a depus la dosar o completare la cererea introductivă de instanță

(filele 86-90), prin care a adus la cunoștința instanței faptul că pe rolul secției

contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, se

află înregistrat dosarul nr. 364/115/2010 având ca obiect o cerere de revizuire

identică cu cea din prezentul dosar, având stabilit termen de judecată la data 03

iunie 2011, astfel încât se impune conexarea lor, această neregularitate

intervenind datorită modului în care a fost transmisă cererea.

La termenul din 13

septembrie 2011, față de împrejurarea că dosarul nr. 364/115/2010 aflat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal,

având ca obiect aceeași cerere de revizuire, a fost soluționat, instanța a pus

în vedere revizuentului să precizeze în ce măsură își menține prezenta cerere

de revizuire, acordând un termen de judecată în acest sens.

Analizând actele de

la dosar, Înalta Curte, reține că revizuentul a înregistrat pe rolul Înaltei Curți

de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, două cereri

de revizuire, identice, formulate împotriva deciziei nr. 238 din 17 februarie 2011

a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ce

formează obiectul dosarelor nr. 364/115/2010 și nr. 2390/1/2011.

Dosarul înregistrat

sub nr. 364/115/2010 a fost soluționat irevocabil prin Decizia nr. 4328 din 23

septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal, în sensul respingerii cererii de revizuire, acest

dosar fiind, de altfel, atașat la prezentul dosar nr. 2390/1/2011.

Față de împrejurarea

că prin Decizia nr. 4328 din 23 septembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea de

revizuire formulată împotriva deciziei nr. 238 din 17 februarie 2011 a Curții

de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal (ce formează

obiectul prezentei cereri de revizuire), reținând și faptul că revizuentul nu a

precizat în ce măsură își menține cererea de revizuire, rezultă că aceasta a

rămas fără obiect.

În consecință, în

raport de considerentele expuse, cererea de revizuire urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de

revizuire formulată de Serviciul Public „Direcția Impozite și Taxe” Reșița

împotriva deciziei nr. 238 din 17 februarie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 octombrie 2011.