ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 427/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 15 decembrie 2008, reclamanta SC D.G. SRL Bacău a solicitat, ca în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Bacău și Activitatea de Inspecție Fiscală Bacău , să se dispună anularea deciziei de impunere nr. 262 din 30 aprilie 2008 și a deciziei nr. 287 din 30 iunie 2008, prin care au fost stabilite obligații fiscale suplimentare în sumă de 547.394 lei. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prin raportul de inspecție fiscală nr. 1585 din 30 aprilie 2008 s-a reținut neîntemeiat că în perioada supusă controlului a înregistrat un număr de 134 de intrări de deșeuri metalice reciclabile fără documente legale de proveniență și din acest considerent, pârâtele nu i-au acordat dreptul la deducere pentru cheltuielile ocazionate de achiziționarea deșeurilor respective.

Reclamanta a considerat că soluția adoptată de organul fiscal este greșită, întrucât s-a dovedit că pentru toate deșeurile metalice au fost operațiuni de vânzare – cumpărare, conform adeverințelor de primire și de plată întocmite în condițiile prevăzute de lege. Curtea de Apel Bacău, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 51 din 22 aprilie 2010, prin care a admis acțiunea și a anulat decizia de impunere nr. 262 din 30 aprilie 2008 întocmită de Activitatea de Inspecție Fiscală Bacău și decizia nr. 287 din 30 iunie 2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Bacău – Biroul de soluționare a contestațiilor.

Instanța de fond a constatat nelegalitatea deciziilor administrative contestate, reținând pe baza înscrisurilor depuse și a concluziilor expertizei contabile efectuate că, adeverințele de primire și plată pe baza cărora reclamanta a achiziționat deșeurile metalice reciclabile sunt conforme dispozițiilor legale care reglementează emiterea lor, astfel că acestea reprezintă documente justificative pentru care pârâtele au refuzat în mod nejustificat recunoașterea dreptului la deducere la stabilirea impozitului pe profit. Pentru documentele reprezentând adeverințe de primire și plată s-a considerat că au fost respectate prevederile art. 6 alin. (5) din O.U.G.

nr. 16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile și din acest motiv, au fost anulate ca nelegale deciziile prin care nu au fost admise la deducere cheltuielile efectuate de reclamantă pentru achiziționarea deșeurilor metalice reciclabile pe baza unor documente care conțin toate mențiunile impuse de lege la data efectuării operațiunii. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Bacău, în nume propriu și în numele Activității de Inspecție Fiscală Bacău, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată. În motivarea recursului s-a susținut că instanța de fond a anulat greșit deciziile de recalculare a impozitului pe profit la o bază impozabilă în care au fost incluse și cheltuielile nedeductibile fiscal, reprezentând achiziții de deșeuri industriabile reciclabile – metale neferoase.

Recurentele au arătat că instanța de fond a avut în vedere numai aparența de legalitate a adeverințelor de predare – primire depuse de societatea intimată, fără însă a observa că acestea nu sunt conforme prevederilor imperative cuprinse în art. 21 alin. (4) lit. f) din Legea nr. 571/2003 și nu pot conferi dreptul de deducere la calculul impozitului pe profit. În cazul intimatei, s-a învederat că nu s-a dovedit proveniența legală a deșeurilor achiziționate întrucât, urmare demersurilor efectuate pentru identificarea celor trei furnizori, persoane fizice, organele de poliție din municipiile Roman și Pașcani au comunicat că nu au fost identificate persoane cu datele de identificare menționate în adeverințele prezentate cu ocazia controlului.

De asemenea, s-a arătat că, în perioada supusă verificării (octombrie 2005-iunie 2007), societatea intimată a achiziționat materiale neferoase, deși era autorizată doar pentru achiziționarea metalelor feroase, iar în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 16/2001, această activitate a fost interzisă până la 31 decembrie 2007, fapt pentru care a și fost sancționată contravențional. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente: În baza sesizării făcute de Garda Financiară Bacău cu adresa nr. 404653 din 30 octombrie 2007 Activitatea de Inspecție Fiscală Bacău a efectuat o verificare fiscală la SC D.G.

SRL Bacău și a constatat că un număr de 134 de adeverințe de primire și plată eliberate de trei furnizori persoane fizice nu îndeplinesc condiția de document justificativ de proveniență care să stea la baza înregistrării în evidența contabilă și a stabilit diferența de impozit pe profit rezultată din nededucerea cheltuielilor generate de achiziționarea deșeurilor metalice. În perioada supusă verificării (octombrie 2005 – iunie 2007) , societatea intimată a desfășurat activitate de colectare a deșeurilor metalice neferoase (aluminiu, cupru, bronz) de la persoane fizice, deși autorizarea i-a fost acordată de Prefectul Județului Bacău prin autorizațiile nr. 374 din 18 noiembrie 2005 și nr. 134 din 14 mai 2007 numai pentru activitatea de colectare de deșeuri metalice feroase.

Pentru această faptă, intimata a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 25.000 lei în baza prevederilor art. 13 lit. b) din O.U.G. nr. 16/2001 prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor seria F nr. 001082 din 14 iunie 2007, care a fort executat prin plata amenzii, ca urmare a retragerii plângerii formulate de către contravenientă. De asemenea, din investigațiile efectuate de organele de control cu privire la realitatea operațiunilor economice ale intimatei a rezultat că nici una din cele trei persoane de la care ar fi fost achiziționate metalele neferoase nu a fost identificată, așa după cum rezultă din adresa nr. 222.705 din 13 august 2007 a Poliției municipiului Roman și din adresa nr. 1.411.301 din 16 august 2007 a Poliției municipiului Pașcani.

Această situație de fapt, reținută de organele de control pentru întocmirea deciziilor contestate în cauză, nu a fost analizată de instanța de fond și din acest motiv, s-a considerat greșit că înscrisurile prezentate de societatea intimată reprezintă documente justificative pentru care pot fi deduse fiscal cheltuielile ocazionate de achiziționarea deșeurilor metalice reciclabile. Concluzia instanței de fond este rezultatul aprecierii eronate a probelor și interpretării greșite a dispozițiilor art. 21 alin. (4) lit. f) din Legea nr. 571/2003, conform cărora cheltuielile înregistrate în contabilitate care nu au la bază un document justificativ care să facă dovada provenienței legale, a efectuării operațiunii potrivit normelor legale, nu sunt deductibile din punct de vedere fiscal.

Instanța de fond și-a argumentat greșit soluția de admitere a acțiunii pe concluziile unui raport de expertiză contabilă judiciară efectuat într-un dosar penal având ca obiect răspunderea juridică a administratorului societății comerciale și nu răspunderea fiscală a acesteia din urmă, ca persoană juridică și subiect de drept distinct în raporturile cu administrația fiscală pentru obligațiile datorate bugetului de stat. Pentru aceleași considerente, se constată că instanța de fond a reținut, fără temei și fără corespondent în materialul probator administrat, că adeverințele de primire și plată depuse de intimata – reclamantă sunt conforme reglementării speciale cuprinse de O.U.G. nr. 16/2001 privind gestionarea deșeurilor industriale reciclabile.

În art. 6 alin. (5) din acest act normativ se prevede că, agenții economici care colectează deșeuri industriale reciclabile de la persoane fizice sunt obligați să elibereze deținătorilor adeverința de primire și plată care va conține în mod obligatoriu următoarele elemente: a) denumirea agentului economic colector; b) datele de identificare a deținătorului: nume și prenume, actul de identitate, seria și numărul, codul numeric personal, domiciliul; c) deșeul reciclabil predat și definirea naturii acestuia; d) cantitatea, prețul, valoarea; e) proveniența deșeului, declarată de deținător pe propria răspundere; f) semnătura agentului colector și a persoanei fizice deținătoare. Deși completate, adeverințele de primire și plată întocmite de intimată în perioada octombrie 2005 – aprilie 2007 nu îndeplinesc condițiile legale pentru a constitui documente justificative, deoarece operațiunile evidențiate nu sunt reale și prezintă suspiciuni de fals și uz de fals.

În acest sens, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin decizia nr. V din 15 ianuarie 2007 cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (4) lit. f), art. 145 alin. (8) lit. a) și b) din Legea nr. 571/2003 și ale art. 6 alin. (2) din Legea nr. 82/1991, republicată și s-a stabilit că nu se poate diminua baza impozabilă la calculul impozitului pe profit în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii.

Apărarea intimatei că nu a avut cunoștință de situația de fapt reținută de organele de control cu privire la caracterul fictiv al datelor de identificare menționate pentru furnizorii persoane fizice nu poate fi primită, întrucât răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității unei societăți comerciale revine administratorului sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective, conform prevederilor art. 11 din Legea nr. 82/1991, republicată. În consecință, acțiunea formulată de intimata – reclamantă pentru anularea deciziei de impunere nr. 262 din 30 aprilie 2008 și a deciziei nr. 287 din 30 iunie 2008 cu privire la obligații fiscale în sumă de 547.394 lei nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și a fost greșit admisă prin hotărârea instanței de fond.

Pentru motivele care au fost expuse , în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite prezentul recurs și va modifica sentința atacată, în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta SC D.G. SRL Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Bacău - Activitatea de Inspecție Fiscală Bacău, împotriva sentinței civile nr. 51 din 22 aprilie 2010 a Curții de Apel Bacău, secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamantei SC D.G. SRL Bacău, ca neîntemeiată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 ianuarie 2011.