ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3444/2010

Asupra recursului

penal de față; constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 655/PI din 2

decembrie 2009 a Tribunalului Timiș, pronunțată în Dosar nr. 3560/30/2009, în

baza art. 3 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, art. 16 din Legea nr. 143/2000,

art. 74 lit. a), c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat

inculpatul H.A., la 3(trei) ani închisoare.

În baza art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, art. 16 din Legea nr. 143/2000, art. 74 lit. a), c)

C. pen., art. 76 lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la 6(șase)

luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea, aceea de 3(trei) ani închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultantă de 3(trei) ani

închisoare, aplicată inculpatului, sub supraveghere, pe durata termenului de

încercare de 5(cinci) ani conform art. 86

2

C. pen.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii de 24 ore de la 21 mai

2008.

A fost atrasă atenția

inculpatului asupra dispoz. art. 86

4

, 86

5

C. pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen., s-a dispus ca pe durata termenului de încercare inculpatul

să se supună următoarelor măsuri de supraveghere prev. de art. 86

3

alin. (1), lit. a), b), c), d) C. pen.: să se prezinte la datele ce vor fi

fixate de către/și la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare

socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Timiș (lit. a)); să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea (lit. b)); să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă (lit. c)); să comunice informații de

natură a putea fi controlate mijloacele de subzistență (lit. d)).

În baza art. 86

3

alin. (2) C. pen., s-a dispus a se comunica Serviciului de protecție a

victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Timiș,

desemnat cu supravegherea, datele menționate la lit. b), c), d).

A fost aplicată

inculpatului, conform art. 71 alin. (1), (2) C. pen., interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) (cu excepția dreptului de a alege), b) C.

pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei

principale s-a suspendat și executare pedepsei accesorii aplicată conform art.

71 alin. (1), (2) C. pen.

În baza art. 53 pct.

1 lit. a) C. pen., art. 65 alin. (2), (3) C. pen., art. 3 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) (cu excepția

dreptului de a alege), b) C. pen., pe o durată de 2(doi) ani, conform art. 66

C. pen.

În baza art. 118 lit.

f) C. pen., art. 17 din Legea nr. 143/2000, art. 18 din Legea nr. 143/2000 s-a

dispus confiscarea și distrugerea drogurilor ridicate cu ocazia cercetărilor,

rămase în urma analizelor de laborator (24,6 grame de cocaină), cu păstrarea de

contraprobe.

Pentru a se pronunța

astfel, tribunalul, a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. -

Biroul Teritorial Timiș cu nr. 91/D/P/2008 din data de 2 iunie 2009,

înregistrat sub număr unic de Dosar 3560/30/2009 la data de 5 iunie 2009, la

Tribunalul Timiș, a fost trimis în judecată inculpatul H.A., pentru săvârșirea

infracțiunilor de trafic de droguri de risc și mare risc, trafic internațional

de droguri de risc și mare risc și deținere de droguri de risc și mare risc

pentru consum, fapte prev. și ped. de art. 2 alin. (1), (2) art. 3 alin. (1),

(2) art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000; s-a reținut în fapt, în sarcina

inculpatului că în data de 14 mai 2008, acesta împreună cu numitul D.P.P.,

ambii din Timișoara, s-au întâlnit și au convenit ca inculpatul să se deplaseze

în Olanda, de unde să aducă cocaină pentru consum; ulterior în 20 mai 2008

inculpatul s-a întors în țară și a fost găsit în apropierea autogării din Arad,

având asupra sa cantitatea de 25 grame cocaină pe care a declarat că a

cumpărat-o din Amsterdam.

La dosar s-a atașat

Dosarul de U.P nr. 91/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta curte de

Casație și Justiție D.I.I.C.O.T. Biroul Teritorial Timiș, a fost audiat

inculpatul.

Din analiza actelor

și lucrărilor de la dosar, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

În data de 14 mai

2008, inculpatul H.A., împreună cu numitul D.P.P., ambii din Timișoara, s-au

întâlnit și au convenit ca inculpatul să se deplaseze în Olanda, de unde să

aducă cocaină pentru consum; în timpul discuțiilor, numitul D.P.P. s-a angajat

să procure banii necesari achiziționării drogurilor apoi, la data de 15 mai

2008, inculpatul H.A. a părăsit țara cu un autocar și s-a deplasat în orașul

Amsterdam din Olanda, unde s-a cazat la un hotel. Conform înțelegerii

menționate, la data de 16 mai 2008, D.P.P. i-a trimis inculpatului H.A., prin

agenția B. din str. G.L. din municipiul Timișoara, suma de 1000 euro, pe care

cel din urmă a folosit-o la achiziționarea cantității de 25 grame de cocaină,

la prețul de 800 euro. După cumpărarea drogurilor, inculpatul, l-a contactat

telefonic pe D.P.P., căruia i-a spus că poate să-i aducă 25 grame de cocaină la

prețul de 70 de euro/gram, solicitând ca pe lângă cei 1000 euro primiți prin

sistemul bancar, să mai fie plătit cu suma de 750 euro. D.P.P. a fost de acord

cu propunerea și i-a cerut inculpatului să aducă stupefiantele în țară.

La data de 20 mai

2008, inculpatul H.A. a intrat în țară cu un autocar și, deși avea biletul până

în Timișoara, aceasta a coborât în Autogara din municipiul Arad, de unde l-a

sunat pe numitul P.D.L., să îl transporte acasă; organele de cercetare penală

din cadrul B.C.C.O. Timișoara, s-au deplasat în municipiul Arad, unde în

apropierea autogării, l-au găsit pe inculpat fiind constatată fapta în

flagrant; la percheziția efectuată asupra acestuia s-a găsit cantitatea de 25

grame de cocaină (ascunsă într-un pachet de biscuiți), despre care a declarat

că a cumpărat-o din Amsterdam și urma să fie predată lui D.P.P.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Timișoara, criticând sentința

fondului ca fiind netemeinică și nelegală sub aspectul individualizării

pedepsei, respectiv al cuantumului urmare a reținerii circumstanțelor

atenuante, dar și cu privire la modalitatea de executare a suspendării sub

supraveghere, cu privire la care se susține că nu este de natură să-și atingă

scopul preventiv, educativ.

Prin Decizia penală

nr. 41/A din 15 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în baza

art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. s-a admis apelul declarat de Parchetul de

pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul

Teritorial Timișoara, s-a desființat, în parte, sentința penală apelată, numai

în ce privește modalitatea de executare a pedepsei și, rejudecând cauza, au

fost înlăturate dispozițiile privind suspendarea executării pedepsei sub

supraveghere și s-a dispus ca pedeapsa de 3 ani să fie executată în regim de

detenție. S-a dispus înlăturarea pedepselor accesorii prev. de art. 64 lit. a)

(cu excepția dreptului de a alege) și b) C. pen.

Au fost menținute

restul dispozițiilor sentinței și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 193

alin. (3) C. proc. pen.

S-a reținut de către

instanța de apel că, sub aspectul reținerii circumstanțelor atenuante, soluția

instanței de fond este temeinică și legală și se circumscrie criteriilor

generale de individualizare prevăzute de art. 72 și 52 C. pen.

Cât privește

modalitatea de executare a pedepsei, s-a apreciat că aceasta nu este de natură

să conducă la realizarea scopului pedepsei în raport cu persoana inculpatului

și fapta săvârșită.

Împotriva acestei

decizii, a declarat recurs inculpatul sub aspectul modalității de executare a

pedepsei de 3 ani ce i-a fost aplicată. Se susține că instanța de apel nu a

ținut cont de faptul că a colaborat cu organul de anchetă, că a recunoscut de

la început săvârșirea faptei și a avut discernământul diminuat.

Inculpatul a

subliniat că o pedeapsă cu executare ar compromite toate eforturile sale de

reabilitare.

Recursul este

nefondat pentru următoarele considerente:

Individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului sub aspectul cuantumului ei, a fost făcut cu

reținerea tuturor circumstanțelor personale ale inculpatului, inclusiv al

discernământului diminuat, a recunoașterii și a colaborării cu organele de

urmărire penală fapt ce a dus la aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, dar

și a dispozițiilor art. 74 lit. a) și 76 lit. d) C. proc. pen., respectiv

reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege.

Cât privește

modalitatea de executare a pedepsei prin aplicarea suspendării sub supraveghere

luată de prima instanță, instanța de apel a înlăturat-o în mod corect întrucât,

gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, aceea de trafic de

droguri, cantitatea de droguri ce a fost introdusă în țară de către inculpat

(25 gr), nu justifică o dublă individualizare a pedepsei, prin aplicarea

circumstanțelor atenuante, dar și a executării pedepsei prin suspendarea sub

supraveghere.

Trebuie, de asemenea,

reținut că nu numai gravitatea faptei justifică modalitatea de executare cu

privare de libertate a pedepsei, dar și proliferarea pe care astfel de

infracțiuni au înregistrat-o în societate ca și consecințele nefaste pe care le

generează și de aceea pedepsele ce se aplică trebuie să-și atingă pe de o parte

scopul coercitiv în vederea reeducării dar și al descurajării ca în viitor

astfel de fapte că mai fie săvârșite.

Prin urmare, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

lit. b) C. proc. pen. recursul declarat de inculpat va fi respins, ca nefondat.

Urmează ca inculpatul

să fie obligat la 500 RON cheltuieli judiciare statului din care 200 RON

onorariul apărătorului rămâne în sarcina Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul H.A. împotriva Deciziei penale nr.

41/A din 15 martie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 4 octombrie 2010.