ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1574/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 124/F din 10 iunie 2011, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins atât excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor din cadrul Ministerului Apărării Naționale, cât și acțiunea formulată de reclamantul S.D., în contradictoriu cu Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor reprezentantă de Ministerul Apărării Naționale și U.M. Brașov, având ca obiect anularea deciziei de imputare emisă de U.M. Brașov și a deciziei emisă de Comisia de jurisdicție a imputațiilor. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că: Comisia de jurisdicție a imputațiilor are calitate procesuală pasivă din moment ce obiectul acțiunii este cel precizat.

Cu privire la fondul cauzei, reclamantul S.D. a fost numit în funcția de profesor militar (și șef comisie didactică) la data de 01 martie 2010, la catedra managementul resurselor de apărare din Departamentul Regional de Studii pentru Managementul Resurselor de Apărare - Brașov, structură subordonată Universității Naționale de Apărare Carol I, iar în urma unui control intern la nivelul U.M., privind „stabilirea și plata drepturilor bănești cuvenite personalului”, s-a procedat la cercetarea administrativă a reclamantului. S-a mai arătat în considerentele sentinței că prin procesul-verbal încheiat la data de 06 octombrie 2010, s-a concluzionat că în U.M. Brașov, în cadrul compartimentului financiar, în perioada martie – mai 2010, a fost produsă o pagubă în valoare totală de 1.832 lei prin acordarea de drepturi bănești necuvenite funcției de „Profesor militar (și șef comisie didactică)” deținută de către lt.

colonel S.D., paguba fiind produsă pe fondul schimbării legislației care reglementează acest aspect, respectiv modificarea anexei nr. 1 din Ordinul nr. MS5 din 15 mai 2008 cu prevederile Anexei nr. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 0154/2010. S-a constatat că, potrivit anexei IV la Legea – cadru nr. 330/2009, cadrele militare în activitate care, îndeplinesc funcții de comandă prevăzute de statele de organizare, beneficiază lunar de o indemnizație de comandă, însă, în cauză nu s-a contestat faptul exprimat oficial de autoritatea superioară privind nemenționarea în statul de organizare a unității militare, a funcției de profesor militar (și șef comisie didactică) printre funcțiile de comandă. Prin urmare, instanța a apreciat, că, în mod corect, s-a stabilit în cercetarea administrativă, că s-a produs o pagubă unității militare prin plata către reclamant a unei îndemnizații de comandă care nu se putea acorda pentru funcția deținută de reclamant.

Având în vedere că dispozițiile art. 20 din Ordonanța de Guvern nr. 121/1998 legală nu impun condiția stabilirii unei vinovății în sarcina militarului, instanța de fond a apreciat că actele atacate sunt la adăpost de orice critică, iar răspunderea materială a reclamantului a fost stabilită cu respectarea art. 24 din Ordonanța de Guvern nr. 121/1998, întrucât paguba a fost constatată în mai puțin de 1 an de la data procedurii ei. Referitor la cererea privind recunoașterea drepturilor cuvenite, aferente funcției de „șef comisie didactică, Curtea de apel a constatat, pe de o parte, că funcția reclamantului este profesor militar, iar pe de altă parte că nu s-a făcut dovadă că în statul de organizare al unității militare este prevăzută funcția de șef comisie didactică și cu atât mai mult că ar fi funcție de conducere.

Împotriva susmenționatei a declarat recurs reclamantul S.D. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., iar în motivarea ei s-a arătat, în esență, că în mod greșit, instanța de fond nu a reținut nelegalitatea deciziei de imputare în condițiile în care contrar art. 25 alin. (6) din O.G. nr. 121/28 august 1998 privind răspunderea materială a militarilor și pct. 6 din Instrucțiunile privind răspunderea materială a militarilor și salariaților civili din Ministerul Apărării Naționale (aprobate prin Ordinul M.A.P.N. nr. M5/1999 nu s-a probat de către emitentul deciziei temeinicia și legalitatea măsurii dispuse. Și decizia administrativ jurisdicțională nr. 141-CJ (S) 12-2010 din 10 februarie 2011 apare ca nelegală, procedându-se la menținerea deciziei de imputare fără a i se permite reclamantului accesul la documentele care au stat la baza acesteia.

S-a mai arătat că potrivit Legii nr. 330/2009 anexa IV art. 8, funcțiile pentru care se acordă indemnizația de comandă sunt prevăzute în statele de organizare, cu avizul structurii financiar contabile centrale, iar mărimea concretă a procentului, precum și normele de acordare/suspendare se stabilesc prin ordin al ordonatorului principal de credite. De aceea, a apreciat recurentul, dreptul de a stabili lista cu funcțiile care au dreptul la indemnizație de comandă revine ministrului apărării naționale. Întrucât lista conținută în Ordinul M.A.P.N. nr. MS 51 din 19 mai 2008 nu a fost modificată sau abrogată până în prezent, motivele invocate în cercetarea administrativă și în deciziile ulterioare nu pot fi susținute legal.

Mai mult, începând cu data 1 septembrie 2011, fără să se fi produs vrei modificare a statului de funcțiuni în privința funcției recurentului, comandantul U.M. a admis legalitatea acordării indemnizației de comandă pentru funcția de „profesor militar (și șef comisie didactică)”. Ministerul Apărării Naționale a susținut prin întâmpinare că soluția pronunțată de Curtea de Apel Brașov, este legală și temeinică, reiterând argumentele de fapt și de drept susținute în apărare la fondul cauzei și care au fost admise de prima instanță. Examinând cauza din perspectiva motivelor de recurs invocate de recurent și în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat.

Decizia de imputare nr. A-1481 din 27 octombrie 2010 emisă de U.M., prin care s-a constatat producerea unei pagube acestei unități militare prin plata către reclamant a unei indemnizații de comandă în cuantum de 1.832 lei în perioada martie – mai 2010, a fost menținută prin Decizia administrativ - jurisdicțională nr. 141/CJ (S) 12/2010 din data de 10 februarie 2011 de către Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor de cadrul Ministerul Apărării Naționale, în temeiul art. 39 alin. (1) din O.G. nr. 121/1998 și a pct. 115 lit. b) din Instrucțiunile privind răspunderea materială a militarilor și salariaților civili din Ministerul Apărării Naționale – aprobate cu Ordinul M.A.P.N. nr. 45/1999.

Sesizată cu acțiunea în anularea actului administrativ și a actului administrativ jurisdicțional, instanța de fond a concluzionat în mod just și în conformitate cu dispozițiile legale incidente că solicitarea reclamantului nu este întemeiată, detaliind în considerentele sentinței pronunțate argumentele de fapt și de drept relevante pentru această soluție. Au fost avute în vedere atât susținerile reclamantului, reiterate și prin cererea de recurs cât și apărările pârâtului. Prin anexa 1 la H.G. nr. 0154/2010 au fost precizate expres funcțiile asimilate cu drept la indemnizația de comandă în anul 2010, iar între acestea nu se regăsește cea de „profesor militar (și șef comisie didactică)” deținută de recurentul reclamant.

Până la 31 august 2009 funcțiile de conducere asimilate cu drept la indemnizație de comandă erau nominalizate expres în anexa nr. 1 la Ordinul MS-51/2008. Conform art. 8 alin. (1) din anexa IV la Legea cadru nr. 330/2009 (în vigoare până la 1 ianuarie 2011) cadrele militare în activitate care, potrivit prevederilor legale, îndeplinesc funcții de comandă, beneficiază de o indemnizație de comandă lunară, iar conform art. 8 alin. (2) din aceeași anexă, funcțiile pentru care se acordă indemnizația de comandă sunt prevăzute de statele de organizare. În statul de organizare al Departamentului r egional de Studii pentru Managementul resurselor de Apărare - Brașov este prevăzută o singură funcție de comandă (șef catedră) și 15 funcții de execuție printre care și cea de profesor militar (și șef comisie didactică).

Reclamantul a îndeplinit o funcție de execuție – profesor militar (și șef comisie didactică) la U.M. Brașov, la catedra „managementul resurselor de apărare” din Departamentul Departamentului r egional de Studii pentru Managementul resurselor de Apărare - Brașov, structură subordonată Universității Naționale de Apărare „Carol I”. În acest condiții, în mod corect, judecătorul fondului a stabilit că, distinct de posibilele prevederi date în executarea legii, în cauză nu s-a contestat poziția oficială a Universității Naționale de Apărare „Carol I” privind nemenținerea în statul de organizare a unității militare a funcției de profesor militar (și șef comisie didactică) printre funcțiile de comandă.

Ca urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 20 din O.G. nr. 121/1998, s-a stabilit în sarcina recurentului - reclamant obligația restituirii sumei încasate necuvenit cu titlu de indemnizație de comandă, în perioada martie – mai 2010, deoarece nu a exercitat o funcție de comandă în sensul prevăzut expres în statul de organizare al U.M. Brașov. În acest context, concluzia primei instanțe este una temeinică și legală, astfel că, văzând și dispozițiile art. ‚ 312 alin. (2) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 554/2004 modificată și completată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.D. împotriva Sentinței nr. 124/F din 10 iunie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 22 martie 2012.