ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5744/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5744/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin decizia nr. 3594 din 3 mai 2011
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală,
a respins excepțiile invocate de recurentul-reclamant O.V., a admis recursul pârâtului
Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. a municipiului
București împotriva deciziei din 16 februarie 2010 a Curții de Apel București,
secția a IV-a civilă. A modificat decizia în sensul că a respins apelul declarat
de reclamant împotriva sentinței nr. 1010 din 6 iulie 2009 a Tribunalului București,
secția a IV-a civilă. A respins ca nefondat recursul reclamantului împotriva aceRONași
decizii.
Împotriva acestei decizii reclamantul
O.V. a formulat contestație în anulare specială invocând dispozițiile art. 318 –
321 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor se arată că
Înalta Curte de Casație și Justiție a confundat din eroare actele procedurale din
acea cauză cu actele procedurale din altă cauză în care este vorba de o situație
destul de diferită, cu vânzare de apartamente pe Legea nr. 112/1995 și cu aplicarea
Decretului nr. 223/1974.
Se mai susține, că s-a omis să se dea
răspuns la mai multe motive de recurs și că nu s-a analizat impactul deciziilor
C.E.D.O. Atanasiu/România și Viașu/România; că nu au fost analizate toate actele
procedurale pe care le-a săvârșit și că nu s-a analizat motivul de ordine publică
depus la 16 noiembrie 2010 în care a invocat încălcarea art. 46 C.E.D.O. cu referire
la deciziile Viașu/România parag. 58 și Atanasiu/România parag. 136 coroborat cu
art. 1 din Primul Protocol la C.E.D.O.
Contestația în anulare va fi respinsă.
Sub aspectul excepției inadmisibilității
contestației în anulare invocată de avocat S.B., motivat de împrejurarea că nu sunt
întrunite condițiile imperative cerute de art. 317 și urm. C. proc. civ., Înalta
Curte, o va respinge ca nefondată. Astfel, contestația în anulare este o cale extraordinară
de atac, în speță, fiind indicat ca temei juridic art. 318 – 321 C. proc. civ.,
iar criticile formulate se circumscriu art. 318 C. proc. civ.
Pe fond, contestația în anulare este
nefondată și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente.
Contestația în anulare este o cale extraordinară
de atac, de retractare ce poate fi exercitată pentru motivele expres și limitativ
prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 și 2 – contestația în anulare propriu-zisă
și de art. 318 C. proc. civ., respectiv contestația în anulare specială.
Dispozițiile art. 318 C. proc. civ. reglementează
contestația în anulare specială (greșeală materială și omisiunea cercetării unui
motiv de modificare sau casare).
Potrivit art. 318 alin. (1) teza a doua
C. proc. civ., „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație
când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând
recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul
dintre motivele de modificare sau de casare”.
Prin urmare, acest text de lege reglementează
situația când instanța de recurs prin hotărârea contestată a admis sau a respins
recursul fără ca aceasta, din greșeală, să analizeze unul sau mai multe motive de
recurs.
Contestația în anulare nu poate fi primită,
deoarece instanța de recurs a analizat ambele recursuri cu care a fost învestită,
răspunzând criticilor formulate.
Considerentele deciziei acoperă întreaga
problematică juridică a cauzei și nu este necesar ca instanța să nominalizeze fiecare
act procedural pe care îl verifică sau să facă referiri directe la cauzele C.E.D.O.
Mai mult, criticile privind incidența
în speță a prevederilor cap. 136 din Decizia Atanasiu împotriva României și cele
din art. 58 din cauza Viașu împotriva României nu se circumscriu în motive de ordine
publică, care ar fi impus obligația instanței de a le analiza, iar, pe de altă parte,
instanța a analizat recursul și în raport de jurisprudența C.E.D.O. invocată prin
criticile formulate.
În realitate, contestatorul este nemulțumit
de modul cum a fost soluționat recursul său, dar pe calea contestației în anulare
nu se pot valorifica eventualele greșeli de judecată , respectiv de apreciere a
probelor sau de interpretare a unor dispoziții legale, contestația în anulare fiind
o cale extraordinară de atac de retractare.
Fiind un text de excepție, noțiunea de
greșeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv. Instituind acest motiv
de contestație în anulare legiuitorul a avut în vedere greșelile materiale cu caracter
procedural pe care instanța le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente
sau a unor date materiale importante. O asemenea eroare trebuie să fie evidentă
și să fie în legătură cu aspectele formale ale judecății, ceea ce , din verificarea
deciziei contestate nu se constată în speță.
Greșeala materială nu trebuie să fie
nici rezultatul modului în care instanța ar fi înțeles să interpreteze un text de
lege sau o probă, pentru că altfel s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă
o dată a aceluiași recurs.
Așa fiind, contestația în anulare va
fi respinsă.
Potrivit dispozițiilor art. 274 C.
proc. civ. „Partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească
cheltuieli de judecată”.
Principiul ce rezultă din dispozițiile
legale menționate are la bază culpa procesuală.
Așa fiind, cum contestația în anulare
a fost găsită nefondată și respinsă ca atare, iar partea care a câștigat procesul
a dovedit și a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, contestatorul va fi
obligat la 500 RON cheltuieli de judecată către intimatul Serviciul de Ambulanță
al Municipiului București – Ilfov, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc.
civ., în raport cu specificul cauzei și complexitatea muncii depuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepția inadmisibilității contestației
în anulare.
Respinge contestația în anulare formulată
de contestatorul O.V. împotriva deciziei nr. 3594 din 3 mai 2011 pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, ca nefondată.
Obligă contestatorul la 500 RON cheltuieli de judecată către
intimatul Serviciul de Ambulanță al Municipiului București – Ilfov, reduse conform
art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2012.