ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5842/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3069 din 06 octombrie 2009 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții T.M.C., M.E., S.C.M. și B.A., în contradictoriu cu pârâta Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, și a suspendat executarea deciziei nr. 95 din 02 iulie 2009, emisă de pârâtă, respingând, totodată, excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii, invocată de aceasta din urmă.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, cu privire la excepția invocată, că, în speță, nu s-a făcut dovada existenței unor hotărâri de suspendare a executării actului atacat, opozabile reclamanților, iar pe fond s-a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ cerințele art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existența unui caz bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente, astfel cum sunt definite aceste noțiuni, de art. 2 lit. ș) și t) din Legea contenciosului administrativ. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta susținând că decizia a cărei suspendare se solicită este un act administrativ normativ și urmare a suspendării ordinului nr. 1472 din 02 iulie 2009 al Procurorului General de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin hotărâre judecătorească irevocabilă, actul administrativ a cărei suspendare se solicită nu mai produce efecte juridice, acțiunea reclamanților fiind astfel lipsită de interes.

Referitor la fondul pricinii recurenta a apreciat că hotărârea primei instanțe este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii întrucât, în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, astfel cum greșit s-a reținut. Analizând sentința atacată în raport de motivele de recurs formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare: Potrivit art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin noțiunea de act administrativ se înțelege actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării și executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

În speța de față, în mod evident, decizia în discuție adoptă o măsură prin care se modifică un element esențial al raporturilor de serviciu, respectiv modificarea cuantumului salariului cuvenit pentru activitatea prestată în luna iunie 2009. Înalta Curte urmează a respinge și excepția lipsei de interes în promovarea acțiunii atâta timp cât nu s-a făcut dovada existenței unor hotărâri judecătorești opozabile intimaților.

Pe fondul cauzei, în ceea ce privește condițiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, instanța de fond a reținut în mod corect că, în speță, sunt îndeplinite, cumulativ, condițiile art. 14 alin. (1) din legea menționată, atât sub aspectul cazului bine justificat, concretizat în îndoiala serioasă cu privire la legalitatea actului a cărei suspendare se solicită și caracterul lui retroactiv, cât și în ceea ce privește existența unui prejudiciu material viitor și previzibil, constând în reducerea cu 50% a veniturilor intimaților. Pe cale de consecință Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism împotriva sentinței civile nr. 3069 din 06 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 decembrie 2009.