ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3628/2010

Asupra recursului penal de fapt; Prin Sentința penală nr. 147 din 17 decembrie 2009 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în Dosarul nr. 1418/112/2007, inculpatul R.T.I., a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 C. pen. rap. la art. 175 lit. i) C. pen., și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) - b) C. pen. pe timp de 5 ani, în dauna părții vătămate A.D.; S-a făcut aplic. art. 71 rap. la art. 64 lit. a) - b) C. pen. Inculpatul a fost obligat să plătească părții vătămate A.D. suma de 3.510 RON cu titlu de despăgubiri civile și suma de 100.000.000 ROL (10.000 RON) cu titlu de daune morale.

Inculpatul a fost obligat să plătească părții civile S.O. „D.G.T.” Năsăud suma de 400,49 RON cu titlu de despăgubiri civile și părții civile S.J. Cluj-Napoca - Clinica de Neurochirurgie I Cluj suma de 1.162,23 RON și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată din ziua externării părții vătămate până la data achitării prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile. Inculpatul S.D., a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., în dauna părții vătămate A.A.D. În baza art. 86 1 C. pen. s-a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere, stabilindu-se în baza art. 86 2 C. pen. un termen de încercare de 5 ani.

Conform art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul va trebui să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: - să se prezinte la datele fixate la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud; - să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele de existență, toate aceste date urmând a fi comunicate Serviciului de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud.

S-au pus în vedere inculpatului disp. art. 86 4 C. pen. S-a făcut aplic. art. 71 rap. la art. 64 lit. a) - b) C. pen., fiind suspendată executarea acestor pedepse accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei. Inculpatul S.D. a fost obligat să plătească părții civile A.A.D. suma de 50.000.000 ROL (5.000 RON) cu titlu de daune morale. Inculpatul S.D. a fost obligat să plătească părții civile Ministerul Apărării - S.M.U. Sibiu suma de 663,35 RON și dobânda legală la această sumă, calculată până la achitarea integrală a prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile, și părții civile S.O. „D.G.T.” Năsăud suma de 400,49 RON cu același titlu. S-a respins cererea formulată de partea civilă S.O.

„D.G.T.” Năsăud privind acordarea de despăgubiri civile, raportat la internarea numitului A.M. Fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului suma de 211 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. Inculpatul R.T.I. a fost obligat să plătească părții vătămate A.D. suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Inculpatul S.D. a fost obligat să plătească părții vătămate A.A.D. suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Fiecare inculpat a fost obligat să plătească martorului M.V. suma de 8,50 RON cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud nr. 83/P/2007, au fost trimiși în judecată inculpații: R.T.I., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor prev. de art. 20 C. pen.

rap. la art. 174 - 175 lit. i) C. pen., în dauna părții vătămate A.D., și S.D., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. (1) C. pen., în dauna părții vătămate A.A.D., cu motivarea că aceștia, la data de 10 august 2003, le-au agresat pe părțile vătămate arătate, evenimentul violent având loc în localitatea P., jud. Bistrița-Năsăud. Partea vătămată A.D. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 60.000.000 lei vechi cu titlu de daune materiale, și cu suma de 100.000.000 lei vechi cu titlu daune morale împotriva inculpatului R.T.I., iar partea vătămată A.A.D. a formulat pretenții civile împotriva inculpatului S.D., în sumă de 50.000.000 lei vechi, cu titlu de daune morale.

Partea vătămată S.O. Năsăud s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de câte 400,49 RON cu titlu de despăgubiri civile, pentru spitalizarea părților vătămate A.D. și A.A.D., și cu aceeași sumă pentru îngrijirile acordate numitului A.M. S.M.U. Sibiu, aflat în structura Ministerului Apărării, s-a constituit parte civilă în faza judecății cu suma de suma de 663,35 RON și dobânda legală la această sumă, calculată până la achitarea integrală a prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile, pentru internarea părții vătămate A.A.D., iar partea vătămată S.J. Cluj-Napoca - Clinica de Neurochirurgie I Cluj a solicitat suma de 1.162,23 RON și dobânda legală aferentă acestei sume, calculată din ziua externării părții vătămate A.D.

până la data achitării prejudiciului, cu titlu de despăgubiri civile, de la agresorul acesteia. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul, în urma probelor administrate a reținut următoarea situație de fapt: La data de 10 august 2003, în jurul orelor 14,00 - 14,30, părțile vătămate - frați A.D., A.A.D. și A.M., care domiciliază în comuna R., jud. Bistrița-Năsăud, s-au deplasat cu autoturismul marca D., condus de partea vătămată A.D., în comuna P., jud. Bistrița-Năsăud, cu scopul de a-l căuta pe martorul S.V., după care, întrucât acesta dormea, s-au deplasat la barul de la parterul imobilului acestuia, unde au consumat bere, după care au plecat la un alt bar, unde au continuat să consume de asemenea bere, până în jurul orelor 18,30 - 19,00, când partea vătămată A.D.

a plecat împreună cu martorul I.C., în localitatea R., jud. Bistrița-Năsăud, cu același autoturism. De menționat este că barul aparținea A.F. „C.F.", fiind amenajat la parterul imobilului martorului C.A., în apropierea imobilului respectiv aflându-se imobilul în construcție al martorului O.V., între acestea existând o alee îngustă. Părțile vătămate A.A.D. și A.M. au rămas la bar, împreună cu martorul C.I., și la un moment dat partea vătămată A.A.D. a fost abordată de către inculpatul S.D., care i-a spus că îl cunoaște, după care acesta s-a așezat la masa respectivă, consumând împreună bere, la aceeași masă luând loc apoi și martorii R.I. și R.G. Ulterior, martorii R.I. și C.I. au plecat la o altă masă, iar partea vătămată A.M.

(care purta plete, motiv pentru care i se spunea „P.”), a intenționat să iasă din bar, pentru a verifica dacă nu s-a întors partea vătămată A.D. (care era militar în termen, i se spunea „M.”, și care purta ca obiect de îmbrăcăminte doar pantaloni scurți), la un moment dat sesizând că i s-a pus o pălărie pe cap, astfel că s-a oprit la masa unde se aflau persoanele respective, luându-și pălăria și așezând-o pe capul martorului O.V. de la care a fost luată, răstimp în care a discutat cu cei de la masă, spunându-le că „le dă 50 euro, pentru a-l lăsa în pace". Partea vătămată A.M. a părăsit barul, și la întoarcere a sesizat că partea vătămată A.A.D. și inculpatul S.D., aflați în stare de ebrietate, dansau pe o masă, astfel că le-a cerut să coboare, după care s-au așezat cu toții la masa la care se aflau martorii C.I.

și R.I., purtând discuții. La un moment dat, s-a auzit în afara barului, zgomotul unui motor de autoturism, moment în care părțile vătămate A.M. și A.A.D. au intenționat să părăsească barul, în același timp martora C.F. (barmana), cerându-le tuturor să plece, urmând să închidă barul. Cu toate acestea în bar a intrat martorul I.C., care i-a solicitat barmanei să-i vândă bere, pe care intenționa să o consume la întoarcere spre domiciliu cele trei părți vătămate. Ieșind din bar, partea vătămată A.M. s-a deplasat la autoturismul părții vătămate A.D., parcat pe aleea îngustă dintre imobilele martorilor C.A. și O.V., cu partea din față spre șosea, luând loc pe bancheta din spate - dreapta, iar partea vătămată A.A.D.

a luat loc pe bancheta din spate - stânga. Apoi partea vătămată A.D. a ieșit din autoturism, primind în timp ce se afla în apropierea portierei, mai multe sticle cu bere de la martorul I.C., care le-a dat sticle cu bere și celorlalte părți vătămate, cu precizarea că în spatele autoturismului se aflau inculpatul S.D., lângă care se aflau inculpatul R.T.I., și numiții S.I., S.V., R.A., R.G. și C.V. Întrucât la un moment dat martora C.F. s-a deplasat la autoturism, solicitând restituirea ambalajelor de bere, partea vătămată A.A.D. a ieșit din autoturism, turnând băutura alcoolică jos, și dându-i acesteia sticlele pe care le avea, în acel context partea vătămată A.D. intrând în discuții contradictorii cu martorul R.I., care i-a spus că „ar cam fi timpul să plece din acel loc". De asemenea, cei care se aflau în apropierea autoturismului, și îl însoțeau pe inculpatul S.D.

i-au reproșat părții vătămate A.D. comportamentul părții vătămate A.A.D., astfel că acesta din urmă a fost forțat - fiind lovit cu palma peste față - de partea vătămată A.D., să se așeze din nou pe bancheta din spate - stânga. Apoi, partea vătămată A.D. a intrat în autoturism, plecând din acel loc, dar oprind la scurt timp, anterior ieșirii din șosea, și anunțându-i pe inculpatul S.D. și pe ceilalți că „se vor întoarce și-i vor face tot o apă și-o tărâță", inculpatul S.D. cerându-i, în replică, să plece cu autoturismul întrucât „fiind atâția acolo, nu se teme” de părțile vătămate. Apoi, altercația a degenerat, întrucât partea vătămată A.D. a coborât din autoturism, aflându-se în afara acestuia, și asupra sa a fost aruncată o piatră, fiind lovită la un picior.

Văzând acest lucru, partea vătămată A.A.D. a intenționat să coboare din nou din autoturism, fiind oprită însă de A.M., moment în care inculpatul S.D. a prins-o de gulerul cămășii pe partea vătămată A.D., cu ambele mâini, și împingând-o spre peretele barului, după care a lăsat-o să revină la autoturism. Apoi inculpatul S.D. s-a înarmat cu un par, întorcându-se la partea vătămată A.D. și intenționând să o lovească peste cap, însă a reușit să lovească doar portiera autoturismului (ceea ce a determinat ruperea parului), A.M. ieșind din autoturism și prinzându-l pe S.D., pe care l-a tras în spatele mașinii. Partea vătămată A.D. a rămas în zona portierei autoturismului, loc în care i s-au aplicat lovituri cu o țeavă metalică de către inculpatul R.T.I., în urma cărora a căzut și și-a pierdut cunoștința, după aplicarea loviturilor inculpatul aruncând țeava metalică în râul R., după care a plecat la domiciliul său.

În ceea ce îl privește pe A.M., acesta, după ce a ajuns în spatele autoturismului cu inculpatul S.D., dându-și seama că acesta nu a agresat-o pe partea vătămată A.D., și că a lovit cu parul în portiera autoturismului, i-a aplicat acestuia lovituri, aspect sesizat de numitul I.S., fratele inculpatului S.D., care tocmai ajunsese la locul respectiv, și care a intervenit pentru aplanarea agresiunii, însă a fost lovit de către A.M., în urma agresiunii căzând la pământ. În aceste condiții, pentru a stopa agresiunea comisă de către A.M., asupra inculpatului S.D. și a fratelui său, I.S., au intervenit R.A. și S.I. precum și C.V., care i-au aplicat lovituri - în stare de legitimă apărare - părții vătămate.

În ceea ce o privește pe partea vătămată A.A.D. - aceasta a ieșit din autoturism (pe partea dinspre imobilul martorului O.V.), moment în care inculpatul S.D. a fost lovit de către aceasta cu piciorul în abdomen, în consecință inculpatul înarmându-se cu un alt par, după care a încercat să o lovească pe partea vătămată cu parul peste cap. Aceasta însă a parat lovitura cu mâna dreaptă, fiind lovită la antebraț (cot) și respectiv peste cap, însă, urmare a agresiunii, a căzut la pământ. Apoi inculpatul S.D. s-a poziționat peste aceasta, continuând să o lovească intens cu pumnii, moment în care au intervenit martorii S.S. și R.I. care l-au luat pe inculpat S.D. și l-au dus la locuința sa, la fața locului făcându-și apariția și martorul S.N., care era din aceeași localitate cu părțile vătămate, care le-a cerut agresorilor să înceteze violențele și care a încercat să le acorde părților vătămate primul ajutor.

Cercetările efectuate în faza de urmărire penală nu au relevat faptul că inculpatul S.D. și numitul I.S. au aplicat lovituri părții vătămate A.D., sau că I.S., S.D. și R.T.I. i-au aplicat lovituri părții vătămate A.M., procurorul concluzionând de asemenea că nu s-a putut dovedi cu certitudine faptul că numiții C.V., S.I., S.V., R.A. și R.G. i-au aplicat ulterior, în cadrul aceluiași incident, lovituri părții vătămate A.M. (care ar fi vrut să o apere pe partea vătămată A.A.D. în momentul în care era lovită cu parul și cu pumnii de către învinuitul S.D.) și nici că numitul C.V. i-a aplicat lovituri părții vătămate A.A.D. Părțile vătămate au fost transportate la dispensarul medical din localitatea P., iar apoi la S.O.

Năsăud și respectiv la Clinica de Neurochirurgie Cluj-Napoca și S.M.U. Sibiu. Partea vătămată A.D. a fost spitalizată în S.O. Năsăud în perioada 11 - 15 august 2003 și respectiv în S.C.J. Cluj-Napoca, secția neurochirurgie I în perioada 18 - 27 august 2003. Din certificatul medico-legal nr. X din 1 septembrie 2003, rezultă că i s-au cauzat leziuni corporale constând în fractura P-F dreapta, fisura maleolă internă stângă și respectiv fracturi multiple F-T dreapta, fracturi multiple F stânga, hematoame epidurale și subarahnoidiene interemisferice și edem cerebral difuz, fiind efectuată o intervenție chirurgicală pentru evacuarea hematoamelor.

A mai suferit o fractură de gambă dreapta și i s-au cauzat hematoame și plăgi în zonele periorbitar al ochiului drept, fronto-parietal drept, maleolă internă stânga și antebrațul drept, concluzionându-se că leziunile corporale traumatice, s-au putut produce prin lovire cu corp dur, necesitând 45 - 50 zile de îngrijiri medicale, întrunind caracteristicile medico-legale ale punerii în primejdie a vieții, cu precizarea că eventuala infirmitate sau scădere a capacității de muncă va putea fi apreciată la 3 - 6 luni de la data examinării, ulterior nemaiprocedându-se la reexaminare. Partea vătămată A.A.D. a fost spitalizată în S.O. Năsăud în perioada 11 - 15 august 2003 și în S.M.U.

Sibiu în perioada 21 - 29 august 2003. Din certificatul medico-legal din 17 octombrie 2003, rezultă că i s-au cauzat leziuni corporale constând în traumatism cranio-cerebral acut deschis, plăgi parietale dreapta și stânga, comoție cerebrală, plagă contuză digital II mâna stângă, contuzie forte antebrațul drept, excoriații ale mâinii și gleznei, și a hemitoracelui drept și stâng anterior și posterior precum și plăgi ale scalpului. A suferit o amnezie retrogradă și i s-au cauzat leziuni în zonele genunchilor, claviculei mâinii stângi și parietal bilateral, concluzionându-se că leziunile corporale traumatice s-au putut produce prin lovire cu corp dur, necesitând pentru vindecare 24 - 25 zile de îngrijiri medicale și neîntrunind caracteristicile punerii în primejdie a vieții și ale infirmității.

Numitul A.M. a fost spitalizat în S.O. Năsăud în perioada 11 - 15 august 2003 și în S.J. Cluj-Napoca, secția neurochirurgie I în perioada 18 - 27 august 2003, din certificatul medico-legal nr. Y din 1 septembrie 2003, rezultând că i s-au cauzat leziuni corporale constând în traumatism cranio-cerebral minor, contuzii cerebrale, și plăgi ale scalpului, edeme moderate difuze, și plăgi la nivelul temporal drept, temporal-occipital drept, periorbitar al ochiului drept, cervical drept, tumefacții ale gambei drepte și excoriații și tumefacții ale genunchiului drept, concluzio.

S-a concluzionat că leziunile corporale traumatice s-au putut produce prin lovire cu corp dur, necesitând pentru vindecare 40 - 45 zile de îngrijiri medicale, cu stabilirea unui termen de reexaminare la 3 - 6 luni, raportul de constatare medico-legal din 29 noiembrie 2005, păstrând aceleași concluzii medico-legale, cu mențiunea că leziunile corporale descrise nu întrunesc caracteristicile punerii în primejdie a vieții sau ale infirmității. Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel inculpatul și partea civilă A.D. În apelul părții civile a susținut că sub aspectul despăgubirilor materiale, respectiv cuantumul unic al acestora, instanța nu a avut în vedere probele administrate referitor la contravaloarea unei zile de muncă.

Inculpatul R.T.I. a criticat sentința susținând că, aceasta este nelegală atâta vreme cât, procedura de citare a fost nelegală atât în faza urmăririi penale cât și la instanță. O altă critică vizează netemeinicia, susținându-se că interpretarea dată de instanță probelor de la dosar și importanța pe care instanța a dat-o declarației coinculpatului, au fost de natură să stabilească o situație de fapt greșită. Inculpatul S.D. a criticat sentința susținând că instanța trebuia să-l achite pentru infracțiunea prevăzută de art. 181 C. pen. deoarece a fost săvârșită în legitimă apărare. De asemenea, inculpatul a susținut că, pedeapsa aplicată atât în ce privește cuantumul ei dar și modalitatea de executare sunt neîntemeiate.

Prin Decizia nr. 54/A din 29 aprilie 2010, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a admis apelul declarat de partea civilă A.D., a fost desființată sentința apelată în parte cu privire la dispozițiile civile și a obligat inculpatul R.T.I. la 5.160 RON dispoziție civilă și 1.700 RON cheltuieli judiciare. Apelurile declarate de inculpați au fost respinse ca nefondate iar inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare statului, onorariul apărătorilor din oficiu rămânând a fi plătit de Ministerul Justiției. Instanța de apel a reținut că inculpatul R.T.I. s-a sustras atât de la urmărirea penală dar și de la judecată, atâta vreme cât imediat după săvârșirea faptei a părăsit țara plecând în Spania fără să anunțe despre aceasta organele în drept sau instanța.

De asemenea s-a reținută că, sub aspectul situației de fapt reținute a încadrării juridice dar și a individualizării pedepsei, sentința pronunțată este temeinică și legală. Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs inculpatul criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală pentru următoarele motive: Constatarea referitoare la sustragerea inculpatului de la urmărirea penală este complet greșită atâta vreme cât el nu a fost citat sau legal citat niciodată pe parcursul urmăririi penale, astfel că întreaga această fază procesuală este lovită de nulitate absolută.

Aceleași încălcări de procedură cât privește citarea greșită a inculpatului sau nefuncționarea demersurilor pentru aflarea adresei corecte și apoi citarea legală a inculpatului, se reprofilează și fazei de judecată, astfel că, din această perspectivă se impune restituirea cauzei la procuror, sau, în subsidiar, casarea cu trimitere la instanța de fond sub aspectul netemeiniciei se susține că nu s-au efectuat verificări privind identitatea autorului pentru a se elimina versiunea conform căreia autorul faptei ar putea fi R.T.I. în prezent decedat. O altă critică vizează greșita evaluare și interpretare a probelor, ceea ce a dus la stabilirea unei situații de fapt greșită în ce-l privește pe inculpat ca fiind autorul infracțiunii reținute.

Recursul inculpatului este nefondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare. Cu privire la nulitatea survenită a actelor de urmărire penală în integralitatea lor și necesitatea restituirii cauzei la procuror, se constată din actele de procedură de la dosar respectiv procese-verbale întocmite în urma executării mandatelor de aducere că acestea nu au avut ca finalitate aducerea inculpatului deoarece nu a fost găsit la domiciliu întrucât persoana căutată era plecată în Spania. Din aceleași procese-verbale rezultă că părinții inculpatului s-au obligat să-l înștiințeze pe fiul lor despre faptul că este căutat și s-ar face demersuri pentru a veni în țară. Procesul-verbal de cercetare a mandatului de aducere întocmit la 25 aprilie 2007 consemnează faptul că, din discuțiile cu vecinii inculpatului din comuna P., a reieșit faptul că R.T.I.

este plecat în străinătate (Spania) din anul 2003 de când nu s-a mai întors. Demersurile judiciare de aducere ale inculpatului la instanța de fond au fost făcute cu respectarea dispozițiilor art. 177 și 183 C. proc. pen. respectiv la domiciliul inculpatului, prin afișare la Consiliul Local și cu mandat de aducere. Din procesele-verbale întocmite cu ocazia executării mandatelor de aducere conform art. 184 C. proc. pen. rezultă aceeași situație comunicată de părinții și vecinii inculpatului în sensul că este plecat din țară în Spania din 2003, de când nu a mai revenit, precum și obligația asumată de părinți că îl vor anunța pe fiul lor despre afacerile judiciare pentru care este căutat.

Actele procesuale efectuate de organul de urmărire penală și instanță pentru încunoștiințarea inculpatului și aducerea acestuia s-au efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, astfel că motivul de recurs, în baza căruia se solicită restituirea cauzei la procuror, sau casarea cu trimitere la instanța de fond este neîntemeiată. Referitor la motivul de recurs ce vizează netemeinicia hotărârilor atacate instanța de recurs îl găsește neîntemeiat. Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de apel invocate și a tuturor aspectelor de fapt și de drept, Curtea constată următoarele: În mod temeinic, pe baza administrării tuturor probelor necesare aflării adevărului, prima instanță a stabilit că în data de 10 august 2003, în jurul orelor 14,00 frații A.D., A.A.D.

și A.M., din R., au mers cu autoturismul D. în loc. P., ambele în jud. Bistrița-Năsăud, pentru a se întâlni cu S.V. și au consumat bere, inițial la barul acestei persoane, apoi la barul „C.F.”. Seara la plecare, când toți frații se aflau în autoturism a venit proprietara barului și a solicitat restituirea sticlelor de bere, iar A.A.D. a ieșit din mașină, a golit pe jos berile și le-a restituit; în acest context au avut loc discuții contradictorii între mai multe persoane din localitate și cei doi inculpați și părțile vătămate, una dintre persoane a aruncat cu o piatră înspre A.D. apoi, inculpatul S. a prins-o cu ambele mâini de gulerul cămășii, a împins-o și i-a dat drumul, iar aceasta a intrat în autoturism.

S. a luat un par, a intenționat să o lovească pe partea vătămată peste cap însă a dat în portieră, partea vătămată a ieșit din autoturism, l-a prins pe inculpat și l-a tras în spatele mașinii, însă inculpatul R.T.I. i-a aplicat mai multe lovituri cu o țeavă metalică, cel lovit pierzându-și cunoștința, după care inculpatul a aruncat țeava metalică într-un râu și a plecat. Celălalt frate al primei părți vătămate, A.M., s-a dat jos din mașină și l-a lovit pe inculpatul S.D., în sprijinul căruia a încercat să vină fratele său I.S., însă a fost lovit de către partea vătămată A.D., până când au intervenit martorii R.A., S.I. și C.V. În fine, ultima parte vătămată A.A.D., când a ieșit din autoturism a fost lovit cu piciorul în abdomen de către inculpatul S.D., apoi i-au fost aplicate de către aceste lovituri cu un par, parate de partea vătămată cu mâna dreaptă, însă fiind totuși lovit la cap a căzut la pământ; în continuare, inculpatul S.D.

a continuat să lovească această parte vătămată cu pumnii, până când au intervenit martorii S.S. și R.I. Consecință a conflictului, partea vătămată A.D. a fost spitalizată în perioada 11 - 15 august 2003, 18 -26 august 2003, prezentând fracturi multiple, hematoame și edem cerebral distrus și necesitând o intervenție chirurgicală pentru evacuarea hematoamelor, necesitând în total 45 - 50 zile de îngrijiri medicale și fiindu-i pusă în primejdie viața. Partea vătămată A.D., a fost spitalizată fiindu-i cauzat printre altele un traumatism cranio-cerebral deschis, plagă parietală, comoție cerebrală și contuzie forte la antebrațul drept, suferind și o amnezie retrogradă, necesitând astfel pentru vindecare 24 - 25 zile de îngrijiri medicale.

Partea vătămată A.M., care și ea a fost spitalizată, inclusiv la Secția Neurochirurgie a suferit traumatism cranio-cerebral minor, contuzii cerebrale și tumefacții la membrele inferioare necesitând pentru vindecare 40 - 45 zile. În mod temeinic prima instanță a reținut că inculpatul R.T.I. l-a lovit cu o țeavă în cap pe partea vătămată A.D.; într-adevăr, contrar susținerilor inculpatului apelant, din declarația coinculpatului S.D., rezultă implicarea directă în conflict a recurentului. Așadar, din declarația inculpatului S.D., reiese că F.M. l-a văzut pe R.T.I. zis B. - deci este exclusă orice confuzie cu cealaltă persoană având același nume și prenume, - că l-a lovit pe partea vătămată A.D.

cu o țeavă. De asemenea, din declarația sa rezultă că mai multe persoane implicate în conflict printre care și coinculpatul R.T.I. imediat au plecat în Spania și nu au mai revenit. Acest inculpat și-a menținut și ulterior aceste declarații și în mod cert, acesta l-a văzut pe coinculpat când a intervenit în conflict împreună cu alți tineri. Pe de altă parte, din declarația martorului L. rezultă că inculpatul R.T.I. zis „B.” avea o țeavă asupra sa. Tot din declarația inculpatului S., rezultă că s-a apropiat de cealaltă parte vătămată căzută pe jos, s-a aruncat peste aceasta și a lovit-o cu pumnii peste tot corpul, până a intervenit mătușa sa S.S. și pădurarul R.I., prin urmare nu se pot reține declarațiile martorilor care au arătat că victima era peste inculpat.

Referitor la susținerea că numai inculpatul ar fi autorul faptei, aceasta este infirmată de martorii audiați în cauză ca și de coinculpatul S.D. care atunci când se referă la inculpat ca și ceilalți martori fac trimitere la porecla acestuia respectiv R.T.I. zis „B.”, în timp ce cealaltă persoană care pretinde apărarea, că a fost confundat cu inculpatul, persoană în prezent decedată, nu numai că nu avea aceleași prenume dar avea și o altă poreclă. Este relevant în raport de această susținere că, din probatoriul administrat rezultă că inculpatul R.T.I. a părăsit țara imediat după săvârșirea faptei iar până în prezent cu toate diligențele părinților săi inculpatul nu a mai revenit niciodată în țară.

Astfel fiind, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul R.T.I. împotriva Deciziei penale nr. 54/A din 29 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 18 octombrie 2010. Procesat de GGC - CT