ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5458/2012

Asupra cauzei

constată următoarele:

Prin Decizia nr. 661 din 14 iulie 2010 a

Curții de Apel Timișoara, secția civilă, a fost respins, ca inadmisibil,

recursul declarat de contestatoarea S.M. împotriva Deciziei civile nr. 1069 din

20 octombrie 2009 și a încheierii din Camera de Consiliu din 1 iunie 2010

pronunțate de Tribunalul Timiș, secția civilă.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs petenta, pretinzând nelegalitatea soluției.

Învestită cu

judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 11 mai 2011,

suspendarea judecății în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca

urmare a neprezentării părților legal citate.

Cauza a rămas în

nelucrare până la 30 mai 2012, când instanța a dispus, din oficiu, repunerea pe

rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 19

septembrie 2012.

Înalta Curte a

reținut cauza în pronunțare pe excepția de perimare, ce se impune a fi admisă

pentru următoarele motive:

Potrivit art. 248

alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație,

apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se

perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din

vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a

interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală

în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și aceasta să

se datoreze culpei părții.

Astfel spus,

perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză

niciun act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de

diligență a părții.

Aceasta este și

ipoteza în speță, întrucât după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art.

242 pct. 2 C. proc. civ., părțile au lăsat să treacă un interval de timp mai

mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării

judecății cererii de recurs.

Astfel, până la data

de 11 mai 2012, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art.

101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna din părți nu a înregistrat cerere de

repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecății.

Reținând, așadar,

întrunirea în cauză a condițiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C.

proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiași text de lege perimarea

operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se

poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să

constate perimată cererea de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de contestatoarea S.M. împotriva Deciziei nr. 661 din 14

iulie 2010 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 septembrie 2012.

Procesat de GGC - AS