ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2671/2011

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Sibiu, prin Sentința penală nr.

250 din 9 decembrie 2010 a condamnat pe inculpata M.L.L. (fiica lui A.S. și

A.L.), la 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii

exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.,

pentru infracțiunea de trafic de minori, prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și a art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 19 din

Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 lit. a) C. pen., s-a dispus

confiscarea de la inculpată, a sumei de 1000 RON.

Pentru a pronunța

sentința, instanța a reținut următoarele:

În baza Sentinței

civile nr. 1074 din 28 noiembrie 2009 a Tribunalului Sibiu, minora M.E.D. i-a

fost încredințată inculpatei în plasament. Minora A.C.B. era fiica naturală a

inculpatei.

Fiica inculpatei,

astfel cum ea a declarat, practica prostituția, încă dinainte de anul 2009, dar

mama sa, inculpata, deși cunoștea acest lucru, nu a întreprins nimic pentru

a-și educa copilul și pentru a o determina să aibă preocupări proprii vârstei,

ci, dimpotrivă a încurajat-o, prin intermedierea găsirii de bărbați cu care să

aibă relații sexuale.

Același comportament

l-a adoptat inculpata și în ce o privește pe M.E.D., nepoata sa luată în

plasament.

De regulă, bărbații

racolați de inculpată proveneau din categorii sociale defavorizate (ciobani,

muncitori zilieri), ei plătind sume cuprinse între 150 și 200 RON.

Faptic, inculpata

ducea minorele la stâne, după ce era apelată telefonic, primea banii înainte și

le lăsa pe copile peste noapte acolo, ea, adesea, spunându-le bărbaților că

este șefa minorelor, mulți știau că sunt copiii ei; la aceeași stână le ducea

și de 3 - 4 ori.

În comunitate, se

cunoștea că minorele se prostituau și nu frecventau cursuri școlare.

Evaluarea psihiatrică

a minorelor a relevat că acestea aveau discernământ diminuat și nu au

conștientizat efectele negative ale întreținerii de relații sexuale la vârsta

fragedă pe care o aveau.

Împotriva sentinței,

au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.I.I.C.O.T. - B.T. Sibiu și inculpata.

Apelul parchetului a

vizat greșita individualizare a pedepsei aplicată și greșita dispunere a

confiscării speciale, în baza dispozițiilor art. 118 lit. a) C. pen., a sumei

de doar 1000 RON.

Inculpata și-a

motivat apelul pe omisiunea reținerii de circumstanțe atenuante cu consecința

greșitei individualizări a pedepsei.

Oral, în ședința de

judecată din 21 martie 2011, parchetul a suplimentat motivele de apel cu

susținerea că citarea părților vătămate la instanța de fond nu s-a realizat,

iar latura civilă trebuie soluționată conform dispozițiilor art. 17 C. proc.

pen. în sensul exercitării ei din oficiu.

Curtea de Apel Alba

Iulia, prin Decizia penală nr. 6A din 21 martie 2011 a admis apelul formulat de

parchet și a desființat sentința numai cu privire la temeiul juridic al

confiscării și al cuantumului sumei supuse confiscării speciale.

Astfel, în baza

dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 678/2001, raportat la art. 118 lit. e) C.

pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpată, a sumei de 4000 RON.

Apelul inculpatei a

fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei

instanței de apel, au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - S.T. Alba Iulia și inculpata, cazurile de

casare invocate fiind detaliate în prezenta.

Recursurile nu sunt

fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Privind recursul

parchetului, pe ambele cazuri de casare (art. 385

9

pct. 17 și pct.

21 C. proc. pen.), instanța de apel, corect și legal, a motivat că încadrarea

juridică este cea prevăzută de art. 13 alin. (1) și (2) din Legea nr. 678/2001,

pedeapsa prevăzută de textul incriminator 7 - 18 ani închisoare, reflectând

agravanta introdusă prin Legea nr. 230/2010 (faptă săvârșită de un membru de

familie).

În ce privește

critica vizând necitarea părților vătămate minore, într-adevăr, aceasta

constituie o nulitate relativă, trebuind a fi fost ridicată, însă în condițiile

prevăzute de art. 197 alin. (4) C. proc. pen., dar, faptic, minorele au

beneficiat de asistența reprezentanților D.G.A.S.P.C. Sibiu, pentru apărarea

lor a fost desemnat un avocat din oficiu.

În ce privește

exercitarea din oficiu a acțiunii civile, corect instanța de apel a motivat că

încă de la urmărirea penală, reprezentate legal și asistate, cele două minore

au declarat că nu doresc să participe în proces în calitate de părți vătămate

sau părți civile, astfel că ele au participat ca martore, consimțământul

fiindu-le legal obținut.

În ce privește cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., inculpata

motivând că pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată în raport cu

prevederile art. 72 C. pen., și acesta este nefondat.

Orientându-se la

pedeapsa de 10 ani închisoare, instanța de fond, orientare însușită fiind și de

cea de apel, a avut în vedere textul incriminator (pedeapsa de la 7 la 18 ani

închisoare), pericolul social grav al faptei, săvârșită în condițiile

infracțiunii continuate, dar și persoana inculpatei, mamă și mătușă a părții

vătămate, cuantumul este legal și temeinic, iar executarea prin privare de

libertate va fi în măsură să realizeze scopul, așa cum este stipulat în art. 52

C. pen.

Pentru considerentele

expuse, decizia instanței de apel fiind legală și temeinică, recursurile

declarate în cauză vor fi respinse conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 192 C. proc. pen., cu

referire la art. 189 alin. (1) același cod, inculpata recurentă va fi obligată

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Alba Iulia și de

inculpata M.L.L. împotriva Deciziei penale nr. 6/A din 21 martie 2011 a Curții

de Apel Alba Iulia, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa

aplicată inculpatei, durata reținerii și arestării preventive de la 09 iunie

2010 la 06 iulie 2011.

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 06 iulie 2011.