ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5102/2012

Asupra cauzei civile de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei

Slatina la data de 3 martie 2010, reclamanta T.M. a chemat în judecată pe pârâtul

T.C.D., solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească să se dispună desfacerea

căsătoriei încheiată între părți la data de 24 martie 1995 din vina exclusivă a

pârâtului și revenirea reclamantei la numele purtat anterior, respectiv B.

Prin sentința civilă

nr. 3502 din 14 iunie 2010, Judecătoria Slatina a admis excepția necompetenței sale

teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Timișoara.

În motivarea acestei soluții,

Judecătoria Slatina a apreciat că, în determinarea instanței competente teritorial

să judece cauza, sunt incidente dispozițiile imperative ale art. 607 C. proc.

civ. potrivit cărora cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția

căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soților, cu condiția ca unul dintre

soți să mai locuiască în circumscripția acelei judecătorii.

Ca situație de fapt, a

reținut că ultimul domiciliu comun al soților a fost în Timișoara, adresă la care

mai locuia la data judecării cauzei pârâtul.

Învestită prin declinare,

Judecătoria Timișoara a pronunțat sentința civilă nr. 2078 din 30 ianuarie 2012,

prin care și-a declinat, la rându-i, competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Slatina și constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat

dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de

competență.

Pentru a se desesiza în

favoarea primei instanțe învestite, Judecătoria Slatina a reținut că părțile au

domiciliul în Slatina.

Cu privire la conflictul

negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22

alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare

în judecată, reclamanta a solicitat desfacerea căsătoriei prin divorț.

Potrivit dispozițiilor

art. 607 C. proc. civ. „

Cererea

de divorț este de competența instanței în circumscripția căruia se află cel din

urmă domiciliu comun al soților. Dacă soții nu au avut domiciliu comun sau dacă

nici unul din soți nu mai locuiește în circumscripția instanței în care se află

cel din urmă domiciliu comun, instanța competentă este aceea în circumscripția căreia

își are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în țară, este competentă

instanța în circumscripția căreia își are domiciliul reclamantul”.

Din actele depuse la dosarul

cauzei a rezultat că părțile au avut domiciliul comun în Timișoara, dar că în prezent

pârâtul locuiește în Spania (ancheta socială, declarație reclamantă, dosar judecătoria

Timișoara), revenind în țară la adresa mamei în Slatina numai pentru a-și reface

actele de identitate. Adresa anterioară din Timișoara era cea de la domiciliul bunicii

sale (dosar judecătoria Timișoara). Totodată, rezultă că reclamanta în prezent domiciliază

în Slatina, jud. Olt, cum de altfel a indicat prin cererea introductivă.

În acest context al analizei,

interesează care este situația de fapt concretă, iar nu domiciliul înscris în actul

de identitate, în speță în Municipiul Timișoara, astfel cum reținuse inițial Judecătoria

Slatina.

Fiind vorba despre o chestiune

de fapt, dovada domiciliului se poate face, în principiu, prin orice mijloc de probă.

Față de regula înscrisă

în art. 607 C. proc. civ., anterior menționat, constatându-se că niciunul din soți

nu mai locuiește

în circumscripția instanței în care se află cel din urmă domiciliu comun și că pârâtul

nu are domiciliu în țară,

rezultă că instanța competentă este cea

din circumscripția căreia

își are domiciliul reclamanta, respectiv Judecătoria Slatina.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei Slatina.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie

2012.