ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4205/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1862 din 7 septembrie 2010

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins

contestația în anulare formulată de contestatorul M.I. împotriva Deciziei nr.

4991 din 26 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr.

3750/104/2008, în contradictoriu cu intimații Primăria Comunei Stoicănești și

L.N.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat recurs contestatorul M.I., criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Examinând cu prioritate,

în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția

inadmisibilității invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este

întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare.

Prin acțiunea

introductivă de instanță recurentul-contestator a criticat Decizia nr. 4991 din

26 noiembrie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr.

3750/104/2008, pentru omisiunea instanței de a observa anumite înscrisuri

considerate de contestator relevante și esențiale în soluționarea recursului,

invocând dispozițiile art. 318 teza II-a C. proc. civ.

Asupra cererii

contestatorului, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de

textul legal invocat, Curtea de apel s-a pronunțat printr-o decizie

irevocabilă, respectiv Decizia nr. 1862 din 7 septembrie 2010, atacată în

prezenta cauză.

Prin urmare, dat

fiind caracterul irevocabil al deciziei recurate și având în vedere

dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea dată

în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată,

aceasta nu mai poate fi supusă recursului, întrucât s-ar deschide calea

recursului la recurs.

Aceste dispoziții

legale reprezintă expresia procedurală a principiului „accesoriul urmează

soarta principalului”, în sensul că o contestație în anulare are, sub aspect

procedural, un caracter accesoriu în raport cu judecata propriu-zisă în fond

sau în recurs.

Dispozițiile legale

incidente, menționate anterior, fac inadmisibilă formularea unui recurs

împotriva unei hotărâri pronunțate într-o contestație în anulare îndreptată

împotriva unei hotărâri irevocabile.

Declarând recurs

împotriva unei hotărâri irevocabile, contestatorul nu s-a conformat condiției

specifice de admisibilitate a recursului în această materie, încălcând

dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora sunt supuse

recursului „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și,

în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate

jurisdicțională".

Din interpretarea

textului de lege menționat rezultă că hotărârile judecătorești care potrivit

legii sunt irevocabile nu mai pot fi atacate cu recurs.

Cum Decizia nr. 1862

din 7 septembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute

de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., fiind irevocabilă, recursul declarat în

cauză urmează a fi respins ca inadmisibil.

În consecință, în

raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ.,

cu referire la dispozițiile art. 299 alin. (1) și ale art. 320 alin. (3) C.

proc. civ., recursul va fi respins ca inadmisibil.

De asemenea, Înalta

Curte reține că admiterea excepției inadmisibilității cererii recurentului M.I.

face de prisos examinarea celorlalte cereri și susțineri ale acestuia,

formulate în prezenta cale de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de M.I. împotriva Deciziei nr. 1862 din 7 septembrie 2010 a Curții de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 20 septembrie 2011.