ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3595/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 2443 din 26 octombrie 2010,

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins

contestația în anulare formulată de contestatorul L.N. împotriva deciziei nr.

479 din 24 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr.

3123/104/2009, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local Priseaca.

Totodată, Curtea de

apel a redat în dispozitivul deciziei mențiunea „irevocabilă”.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare,

analizând dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ., a constatat că,

dintre motivele invocate de contestator, nu pot fi reținute ca veritabile

motive ale contestației decât cel privind soluționarea cauzei în lipsa intimatului

care nu a fost legal citat și cel privind soluționarea recursului cu

neobservarea tardivității promovării acestei căi de atac. Celelalte motive

invocate de reclamant în cadrul cererii prin care a promovat calea

extraordinară de atac nu pot fi reținute ca temeiuri de admisibilitate ale

contestației în anulare.

Referitor la primul

motiv al contestației în anulare, analizat prin prisma art. 317 alin. (1) pct.

1 C. proc. civ., Curtea a reținut că procedura de citare cu intimatul pentru

termenul din 24 februarie 2010, la care au avut loc dezbaterile în fața

instanței de recurs, a fost legal îndeplinită, conform dovezii de îndeplinire a

procedurii de citare, din care rezultă că citația pentru acest termen a fost

înmânată personal intimatului.

În ceea ce privește

termenul de exercitare a căii de atac împotriva sentinței instanței de fond și

implicit, tardivitatea exercitării căii de atac, Curtea a constatat că, prin

sentința instanței de fond, s-a admis atât cererea de suspendare a executării

formulate de reclamant împotriva Hotărârii nr. 23 din 31 iulie 2009 a

Consiliului Local Priseaca, cât și cererea de anulare formulată de reclamant

împotriva aceleiași hotărâri.

Analizând cererea de

recurs, Curtea a observat că, deși argumentele pârâtului vizează în principal

suspendarea executării actului administrativ a cărui anulare se solicită în mod

expres și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca

nentemeiată, pârâtul face de asemenea referiri exprese la fondul cauzei, de

unde rezultă voința clară a acestuia de a formula recurs împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond în integralitatea sa și nu numai în ce privește

modul de soluționare a cererii privind suspendarea executării actului a cărui

anulare se solicită.

În consecință, Curtea

de apel a apreciat că nu se poate reține că instanța de recurs a săvârșit o

eroare materială admițând recursul cu neobservarea tardivității exercitării

acestuia, în condițiile în care calea de atac promovată în speță a fost

exercitată în termenul legal prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr.

554/2004, respectiv 15 zile de la comunicare.

Împotriva deciziei

nr. 2443 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, a declarat recurs contestatorul L.N., criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Așa cum rezultă din

practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția

inadmisibilității recursului declarat de L.N..

Examinând cu

prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ.,

excepția inadmisibilității recursului, excepție de procedură peremptorie și

absolută care face de prisos expunerea și analiza criticilor din cererea de

recurs, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va

respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi expuse în

continuare.

Împotriva hotărârilor

judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții

imperative, de la care nu se poate deroga.

Conform dispozițiilor

art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs hotărârile

definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile

prevăzute de lege, „hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.”

Aceste dispoziții

delimitează, expres și exclusiv, categoria hotărârilor judecătorești ce pot

face obiectul căii de atac a recursului.

Înalta Curte constată

faptul că hotărârea atacată cu recurs - decizia nr. 2443 din 26 octombrie 2010

a Curții de Apel Craiova - a fost pronunțată într-o contestație în anulare și

are caracter irevocabil, întrucât contestația a fost formulată împotriva unei

hotărâri pronunțate în soluționarea unui recurs - decizia nr. 479 din 24

februarie 2010, pronunțată în dosarul nr. 3123/104/2009, aceasta fiind o

hotărâre judecătorească irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc.

civ.

În raport cu

dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care

„hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și

hotărârea atacată”, rezultă fără putință de tăgadă faptul că decizia nr. 2443

din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, nu se încadrează în categoria hotărârilor judecătorești susceptibile

a fi atacate pe calea recursului.

Pe de altă parte,

Înalta Curte constată că instanța învestită cu soluționarea contestației în

anulare, Curtea de Apel Craiova, în mod corect, a redat în dispozitivul

deciziei atacate mențiunea „irevocabilă”.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauza dedusă judecății

este inadmisibil și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va

respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul

declarat de L.N. împotriva deciziei nr. 2443 din 26 octombrie 2010 a Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 21 iunie 2011.