ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3595/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia nr. 2443 din 26 octombrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins contestația în anulare formulată de contestatorul L.N. împotriva deciziei nr. 479 din 24 februarie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. 3123/104/2009, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local Priseaca. Totodată, Curtea de apel a redat în dispozitivul deciziei mențiunea „irevocabilă”. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare, analizând dispozițiile art. 317 și art. 318 C. proc. civ., a constatat că, dintre motivele invocate de contestator, nu pot fi reținute ca veritabile motive ale contestației decât cel privind soluționarea cauzei în lipsa intimatului care nu a fost legal citat și cel privind soluționarea recursului cu neobservarea tardivității promovării acestei căi de atac.

Celelalte motive invocate de reclamant în cadrul cererii prin care a promovat calea extraordinară de atac nu pot fi reținute ca temeiuri de admisibilitate ale contestației în anulare. Referitor la primul motiv al contestației în anulare, analizat prin prisma art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Curtea a reținut că procedura de citare cu intimatul pentru termenul din 24 februarie 2010, la care au avut loc dezbaterile în fața instanței de recurs, a fost legal îndeplinită, conform dovezii de îndeplinire a procedurii de citare, din care rezultă că citația pentru acest termen a fost înmânată personal intimatului.

În ceea ce privește termenul de exercitare a căii de atac împotriva sentinței instanței de fond și implicit, tardivitatea exercitării căii de atac, Curtea a constatat că, prin sentința instanței de fond, s-a admis atât cererea de suspendare a executării formulate de reclamant împotriva Hotărârii nr. 23 din 31 iulie 2009 a Consiliului Local Priseaca, cât și cererea de anulare formulată de reclamant împotriva aceleiași hotărâri.

Analizând cererea de recurs, Curtea a observat că, deși argumentele pârâtului vizează în principal suspendarea executării actului administrativ a cărui anulare se solicită în mod expres și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca nentemeiată, pârâtul face de asemenea referiri exprese la fondul cauzei, de unde rezultă voința clară a acestuia de a formula recurs împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond în integralitatea sa și nu numai în ce privește modul de soluționare a cererii privind suspendarea executării actului a cărui anulare se solicită. În consecință, Curtea de apel a apreciat că nu se poate reține că instanța de recurs a săvârșit o eroare materială admițând recursul cu neobservarea tardivității exercitării acestuia, în condițiile în care calea de atac promovată în speță a fost exercitată în termenul legal prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv 15 zile de la comunicare.

Împotriva deciziei nr. 2443 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs contestatorul L.N., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Așa cum rezultă din practicaua prezentei decizii, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului declarat de L.N.. Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, excepție de procedură peremptorie și absolută care face de prisos expunerea și analiza criticilor din cererea de recurs, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va respinge recursul ca inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Împotriva hotărârilor judecătorești se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga. Conform dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, „hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.” Aceste dispoziții delimitează, expres și exclusiv, categoria hotărârilor judecătorești ce pot face obiectul căii de atac a recursului.

Înalta Curte constată faptul că hotărârea atacată cu recurs - decizia nr. 2443 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova - a fost pronunțată într-o contestație în anulare și are caracter irevocabil, întrucât contestația a fost formulată împotriva unei hotărâri pronunțate în soluționarea unui recurs - decizia nr. 479 din 24 februarie 2010, pronunțată în dosarul nr. 3123/104/2009, aceasta fiind o hotărâre judecătorească irevocabilă, conform art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. În raport cu dispozițiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care „hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată”, rezultă fără putință de tăgadă faptul că decizia nr. 2443 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, nu se încadrează în categoria hotărârilor judecătorești susceptibile a fi atacate pe calea recursului.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare, Curtea de Apel Craiova, în mod corect, a redat în dispozitivul deciziei atacate mențiunea „irevocabilă”. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauza dedusă judecății este inadmisibil și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de L.N. împotriva deciziei nr. 2443 din 26 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 iunie 2011.