ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5616/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta P.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Maramureș, anularea hotărârii din 18 mai 2009 emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și plata drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a născut la data de 28 mai 1943 în orașul Brașov, în perioada refugiului părinților săi, situație care face ca și copiii să dobândească același statut juridic cu al părinților, cel de refugiat.

În probațiune a depus: hotărârea contestată, acte de stare civilă și un înscris eliberat de Direcția Județeană Brașov a Arhivelor Naționale, datat 01 noiembrie 1943. Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât, anterior soluționării cererii, Comisia a verificat situația reclamantei și a constatat că aceasta a depus mai multe cereri, iar modul de soluționare a fost contestat și în instanță (Dosar nr. 7697/2004 și Dosar nr. 9263/2005).

Deși din tabelul refugiaților depus la dosar rezultă că părinții reclamantei s-au refugiat în 1941, din alte înscrisuri depuse de reclamantă în dosarele anterioare, rezultă că tatăl acesteia se afla în Brașov încă din 1938. Pentru a lua o astfel de hotărâre, a precizat pârâta, Comisia a ținut cont și de punctul de vedere al Ministerului Justiției, transmis Casei Naționale de Pensii prin adresa din 12 august 2005, respectiv, de faptul că nu pot beneficia de prevederile legii, copiii concepuți după strămutarea părinților.

Prin sentința civilă nr. 347 din 01 iulie 2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta P.M., a anulat hotărârea din 18 mai 2009 emisă de pârâtă, a constatat că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 art. 1 lit. c) în calitate de refugiat, pentru perioada 28 mai 1943-06 martie 1945, drepturile urmând a fi stabilite începând cu data de 01 iunie 2009. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență următoarele: Prin O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, s-au prevăzut drepturi bănești de care beneficiază persoanele care s-au aflat în situația de „refugiat". Din probatoriul administrat în cauză, rezultă că reclamanta s-a născut în orașul Brașov, în anul 1943, în perioada în care părinții acesteia s-au aflat în refugiu.

În consecință, instanța a reținut că reclamanta s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi, a suferit alături de aceștia prejudicii prin refugiere, iar pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor, refugiați împreună cu părinții lor sau născuți în refugiu, statul având îndatorirea de a proteja și sprijini în mod egal toți cetățenii, astfel că, reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare. Împotriva sentinței civile pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta C.J.P. Maramureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. (9) C. proc.

civ. Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă susține că instanța de fond în mod greșit a acordat reclamantei drepturile reparatorii, întrucât P.M. nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, întrucât s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi, iar potrivit precizărilor Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale din 20 martie 2002, copiii care s-au născut în perioada de strămutare a părinților săi, nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000. Mai susține recurenta-pârâtă că, o persoană născută într-o anumită localitate nu poate fi considerată „strămutată" în aceeași localitate. Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că are calitatea de refugiat, fiind născută în timpul refugiului părinților, iar copilul nu poate avea un statut diferit de al părinților săi.

Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 din C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, precum și cu jurisprudența în materie a Instanței Supreme, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. În esență, criticile recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinții lor s-au refugiat, ca urmare a persecuțiilor etnice la care au fost supuși. În cauză, este necontestat faptul că familia reclamantei s-a refugiat la data de 26 martie 1941 din localitatea D., Județul Sălaj, în orașul Brașov, ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, iar reclamanta s-a născut în anul 1943, în timpul refugiului.

În mod constant, în practica Înaltei Curți s-a reținut că, din interpretarea teleologică a dispozițiilor din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și a dispozițiilor Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, rezultă că atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi cu caracter reparatoriu pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate din motive etnice, în mod direct și indirect, de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945. Astfel, instanța de fond a reținut întemeiat că persoane asupra cărora persecuțiile din motive etnice s-au răsfrânt nemijlocit, sunt și copiii născuți în perioada în care părinții lor au fost refugiați și care au avut de suferit toate consecințele nefavorabile ce decurg din această situație.

În consecință, în mod corect s-a reținut că reclamanta a făcut dovada, prin probele administrate, că părinții săi au avut statut de refugiați și că s-a născut în localitatea în care aceștia s-au refugiat, astfel că a suferit aceleași consecințe nefavorabile ca și părinții săi, fiind, deci, îndreptățită să beneficieze de prevederile O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare. A admite teza recurentei-pârâte ar însemna acceptarea unui tratament discriminatoriu între reclamantă, pe de o parte și părinții săi, pe de altă parte, cu care aceasta s-a aflat în aceeași situație, în speță cea de refugiat, suportând consecințe nefavorabile similare, datorate persecuțiilor din motive etnice.

Ca atare, pe baza probatoriului administrat în cauză, instanța de fond, întemeiat și legal, a reținut că familia reclamantei a făcut dovada refugiului, iar reclamanta P.M., născută la data de 28 mai 1943 în orașul Brașov, zona de refugiu a familiei sale, se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și beneficiază de drepturile cu caracter reparatoriu prevăzute de lege, pentru perioada cuprinsă între data nașterii și data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945. În consecință, instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală cu respectarea cadrului legal instituit de O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și în raport cu jurisprudența Instanței Supreme, precum și a normelor și principiilor de procedură civilă referitoare la administrarea și analiza mijloacelor de probă.

Față de cele arătate, Înalta Curte constată că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a-II-a C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de C.J.P. Maramureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.J.P. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 347 din 01 iulie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 08 decembrie 2009.