ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5616/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta P.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta

C.J.P. Maramureș, anularea hotărârii din 18 mai 2009 emisă de pârâtă, prin care

i s-a respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor

Legii nr. 189/2000 și plata drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat

că s-a născut la data de 28 mai 1943 în orașul Brașov, în perioada refugiului părinților

săi, situație care face ca și copiii să dobândească același statut juridic cu al

părinților, cel de refugiat.

În probațiune a depus: hotărârea contestată,

acte de stare civilă și un înscris eliberat de Direcția Județeană Brașov a Arhivelor

Naționale, datat 01 noiembrie 1943.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea

acțiunii ca nefondată, întrucât, anterior soluționării cererii, Comisia a verificat

situația reclamantei și a constatat că aceasta a depus mai multe cereri, iar modul

de soluționare a fost contestat și în instanță (Dosar nr. 7697/2004 și Dosar

nr. 9263/2005).

Deși din tabelul refugiaților depus la

dosar rezultă că părinții reclamantei s-au refugiat în 1941, din alte înscrisuri

depuse de reclamantă în dosarele anterioare, rezultă că tatăl acesteia se afla în

Brașov încă din 1938.

Pentru a lua o astfel de hotărâre, a precizat

pârâta, Comisia a ținut cont și de punctul de vedere al Ministerului Justiției,

transmis Casei Naționale de Pensii prin adresa din 12 august 2005, respectiv, de

faptul că nu pot beneficia de prevederile legii, copiii concepuți după strămutarea

părinților.

Prin sentința civilă nr. 347 din 01 iulie

2009, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea formulată de reclamanta P.M., a anulat hotărârea din 18 mai 2009

emisă de pârâtă, a constatat că reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000 art. 1 lit. c) în calitate de refugiat, pentru perioada 28

mai 1943-06 martie 1945, drepturile urmând a fi stabilite începând cu data de 01

iunie 2009.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut, în esență următoarele:

Prin O.G. nr. 105/1999, cu modificările

și completările ulterioare, s-au prevăzut drepturi bănești de care beneficiază persoanele

care s-au aflat în situația de „refugiat".

Din probatoriul administrat în cauză, rezultă

că reclamanta s-a născut în orașul Brașov, în anul 1943, în perioada în care părinții

acesteia s-au aflat în refugiu.

În consecință, instanța a reținut că reclamanta

s-a născut în perioada de refugiu a părinților săi, a suferit alături de aceștia

prejudicii prin refugiere, iar pentru motive de echitate nu se justifică aplicarea

unui tratament discriminatoriu minorilor, refugiați împreună cu părinții lor sau

născuți în refugiu, statul având îndatorirea de a proteja și sprijini în mod egal

toți cetățenii, astfel că, reclamanta beneficiază de drepturile prevăzute de O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare.

Împotriva sentinței civile pronunțate de

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a

declarat recurs, în termenul legal, pârâta C.J.P. Maramureș, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 pct. (9) C. proc. civ.

Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă

susține că instanța de fond în mod greșit a acordat reclamantei drepturile reparatorii,

întrucât P.M. nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999,

cu modificările și completările ulterioare, întrucât s-a născut în perioada de refugiu

a părinților săi, iar potrivit precizărilor Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi

de Asigurări Sociale din 20 martie 2002, copiii care s-au născut în perioada de

strămutare a părinților săi, nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000.

Mai susține recurenta-pârâtă că, o persoană

născută într-o anumită localitate nu poate fi considerată „strămutată" în aceeași

localitate.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a

solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, arătând că are calitatea de refugiat,

fiind născută în timpul refugiului părinților, iar copilul nu poate avea un statut

diferit de al părinților săi.

Analizând cauza prin prisma motivelor de

recurs invocate, în raport cu prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

din C. proc. civ., ale O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare

și ale Normelor aprobate prin H.G. nr. 127/2002, precum și cu jurisprudența în materie

a Instanței Supreme, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele

ce vor fi arătate în continuare.

În esență, criticile recurentei-pârâte

vizează acordarea beneficiului O.G. nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea

în care părinții lor s-au refugiat, ca urmare a persecuțiilor etnice la care au

fost supuși.

În cauză, este necontestat faptul că familia

reclamantei s-a refugiat la data de 26 martie 1941 din localitatea D., Județul Sălaj,

în orașul Brașov, ca urmare a persecuțiilor din motive etnice, iar reclamanta s-a

născut în anul 1943, în timpul refugiului.

În mod constant, în practica Înaltei

Curți s-a reținut că, din interpretarea teleologică a dispozițiilor din O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare, și a dispozițiilor Normelor

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, rezultă că atât obiectul cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi cu caracter reparatoriu pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate din motive etnice, în mod direct și indirect,

de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945.

Astfel, instanța de fond a reținut întemeiat

că persoane asupra cărora persecuțiile din motive etnice s-au răsfrânt nemijlocit,

sunt și copiii născuți în perioada în care părinții lor au fost refugiați și care

au avut de suferit toate consecințele nefavorabile ce decurg din această situație.

În consecință, în mod corect s-a reținut

că reclamanta a făcut dovada, prin probele administrate, că părinții săi au avut

statut de refugiați și că s-a născut în localitatea în care aceștia s-au refugiat,

astfel că a suferit aceleași consecințe nefavorabile ca și părinții săi, fiind,

deci, îndreptățită să beneficieze de prevederile O.G. nr. 105/1999, cu modificările

și completările ulterioare.

A admite teza recurentei-pârâte ar însemna

acceptarea unui tratament discriminatoriu între reclamantă, pe de o parte și părinții

săi, pe de altă parte, cu care aceasta s-a aflat în aceeași situație, în speță cea

de refugiat, suportând consecințe nefavorabile similare, datorate persecuțiilor

din motive etnice.

Ca atare, pe baza probatoriului administrat

în cauză, instanța de fond, întemeiat și legal, a reținut că familia reclamantei

a făcut dovada refugiului, iar reclamanta P.M., născută la data de 28 mai 1943 în

orașul Brașov, zona de refugiu a familiei sale, se încadrează în prevederile

art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare

și beneficiază de drepturile cu caracter reparatoriu prevăzute de lege, pentru perioada

cuprinsă între data nașterii și data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie

1945.

În consecință, instanța de fond a pronunțat

o hotărâre temeinică și legală cu respectarea cadrului legal instituit de O.G.

nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare și în raport cu jurisprudența

Instanței Supreme, precum și a normelor și principiilor de procedură civilă referitoare

la administrarea și analiza mijloacelor de probă.

Față de cele arătate, Înalta Curte constată

că sentința civilă atacată este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art.

312 alin. (1) teza a-II-a C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de C.J.P.

Maramureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.J.P. Maramureș

împotriva sentinței civile nr. 347 din 01 iulie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 08

decembrie 2009.