ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4827/2010

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea recurată Prin încheierea din data de 8 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamantul M.M., în cadrul acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamant, în contradictoriu cu pârâții F.R.F., Guvernul României și Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret. Pe cale de consecință, instanța de judecată a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 alin. (5) din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000 și a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea excepției.

Totodată, instanța de fond a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a pârâtei F.R.F. Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut, în esență, că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, referitoare la existența unei legături între dispozițiile legale criticate ca fiind neconstituționale și soluționarea cauzei dedusă judecății, în ce privește dispozițiile art. 36 alin. (5) din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000. În ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a pârâtei F.R.F., instanța de fond a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 146 din Constituția României, aceasta nu este admisibilă.

2. Recursurile exercitate împotriva încheierii Împotriva încheierii din 8 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au formulat recurs reclamantul și pârâta F.R.F. 2.1. Recursul reclamantului va viza soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a pârâtei F.R.F. și a fost întemeiat pe prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, coroborate cu art. 303 alin. (1) și (2) C. proc. civ., criticile formulate fiind încadrate de recurentul-reclamant în motivele prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 și 9 C. proc. civ. În esență, recurentul-reclamant a arătat următoarele: Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc.

civ. Instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, încălcând prevederile art. 3 din Legea nr. 47/1992 și pe cele ale art. 29 alin. (4) din aceeași lege, care delimitează competența Curții Constituționale de cea a instanței în fața căreia se invocă o excepție de neconstituționalitate. Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Motivele care au stat la baza soluției criticate sunt, în opinia recurentului-reclamant, contradictorii și străine de natura pricinii, pentru că instanța nu a avut în vedere situația de fapt generată de activitatea F.R.F., prin raportare la prevederile art. 36 alin. (5) din Legea nr. 69/2009, corelate cu art. 34 Teza I din Decretul nr. 31/1954 și la dispozițiile statutare ale Federația Internațională de Fotbal Amatori și F.R.F.

Temeiurile de fapt și de drept ale excepției de neconstituționalitate invocate au constat în aceea că F.R.F., consideră recurentul-reclamant, militează pentru încălcarea principiilor statului de drept și refuză să-i recunoască drepturile garantate în Constituție, vizând, în principal, accesul liber la justiție, dreptul la un proces echitabil și accesul liber la activități economice. În plus, instanța a respins excepția de neconstituționalitate fără a preciza instanța competentă în acest sens. Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea acestei critici, recurentul-reclamant a invocat încălcarea prevederilor Legii nr. 47/1992 și ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și aplicarea greșită a art. 129 alin. (5) și art. 261 C. proc.

civ., în condițiile în care principiile consacrate prin art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (2), art. 124, art. 142 din Constituția României fac necesară intervenția Curții Constituționale în controlul activității desfășurate de F.R.F. 2.2. Recursul pârâtei F.R.F. este îndreptat împotriva măsurii suspendării judecării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, critica formulată fiind întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și constând în aceea că, la data pronunțării încheierii, intrase în vigoare Legea nr. 177/2010, prin care a fost abrogat art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. 3. Apărările părților Prin întâmpinarea depusă la dosar, F.R.F.

a solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat, arătând că, în mod corect, instanța de fond a constatat inadmisibilitatea cererii privind neconstituționalitatea F.R.F., în raport cu prevederile art. 146 lit. d) din Constituția României și art. 11 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 47/1992. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în cele două recursuri și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că numai calea de atac exercitată de pârâtă este fondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante 1.1. Recursul reclamantului Motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc.

civ. Procedura excepției de neconstituționalitate este reglementată în art. 29 din Legea nr. 47/1992, care ave următorul conținut: . „ (1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial.

De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă . (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale . 4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.

…………… (6) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile”. Într-adevăr, Curtea Constituțională este competentă să exercite controlul de constituționalitate, în domeniile avute în vedere în art. 146 din Constituția României și detaliate în Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Dar, după cum rezultă din prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, procedura excepției de neconstituționalitate cuprinde două etape: una a invocării excepției și a verificării condițiilor de admisibilitate, pe care o efectuează instanța de judecată sau de arbitraj comercial în fața căreia se invocă excepția, prin prisma prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 și a doua, privind controlul propriu-zis de constituționalitate pe care îl exercită Curtea Constituțională, după ce va fi fost sesizată printr-o încheiere pronunțată conform alin. (4) al aceluiași art. Prin urmare, verificând admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale în vederea examinării constituționalității F.R.F.

și respingând această cerere, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea de Apel și-a exercitat atribuțiile prevăzute expres în textele de lege menționate, pe care le-a respectat întocmai, motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. fiind, așadar, vădit nefondat. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Considerentele încheierii cuprind, într-o manieră succintă, dar clară și logică, motivele care au format convingerea instanței în sensul inadmisibilității cererii de sesizare supuse analizei, cu referire la prevederile corespunzătoare ale art. 146 din Constituția României și ale art. 29 din Legea nr. 47/1992. În consecință, încheierea nu este criticabilă nici din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc.

civ. Motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Contrar susținerilor recurentului - reclamant, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor reglementând excepția de neconstituționalitate, mecanismul procesual la care acesta a recurs în speță. Art. 146 lit. d) din Constituția României și art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prevăd expres că instanța de contencios constituțional hotărăște numai asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele Guvernului, ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial. Niciuna dintre atribuțiile enumerate în art. 146 din Constituție nu se referă la verificarea conformității cu legea fundamentală a organizării și funcționării unei persoane juridice de drept privat înființate în temeiul O.G.

nr. 26/2000, fie ea și de utilitate publică. Ceea ce invocă, în realitate, recurentul-reclamant este o neconcordanță cu Constituția, ca formă de nelegalitate agravată, a scopului și activității F.R.F., privite în general, care ar putea fi supusă controlului unei instanțe numai pe una dintre căile procesuale reglementate în O.G. nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, în măsura în care se încadrează în condițiile prevăzute în actul normativ respectiv. 1.2. Recursul pârâtei În M. Of. al României nr. 672/4.11.2010 a fost publicată Legea nr. 177/2010, pentru modificarea și completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a C. proc. civ. și a C. proc.

pen. al României. Prin art. 1 pct. 3 din Legea nr. 177/2010 a fost abrogat art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care prevedea suspendarea de drept a judecării cauzei aflate pe rolul instanței până la soluționarea excepției de neconstituționalitate. Având în vedere că termenul de 3 zile de la publicare, prevăzut în art. 78 din Constituția României pentru intrarea în vigoare a legii, este un termen de drept substanțial, iar Legea nr. 177/2010 nu prevede, prin derogare de la regula generală, vreo altă dată ulterioară pentru intrarea sa în vigoare, Înalta Curte reține că legea modificatoare a intrat în vigoare la data de 7 octombrie 2010, cu o zi înainte de pronunțarea încheierii. Prin urmare, măsura suspendării cauzei a fost pronunțată fără temei legal, motiv de modificare prevăzut în art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. 2. Temeiul de drept al soluției pronunțate în recurs Ținând seama de toate considerentele expuse, recursul formulat de reclamant în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. În temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâtă în condițiile art. 244 1 C. proc. civ. și va modifica în parte încheierea atacată, în sensul înlăturării măsurii suspendării judecării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul M.M. împotriva încheierii din 8 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Admite recursul declarat de pârâta F.R.F. împotriva aceleiași încheieri, pe care o modifică în sensul înlăturării măsurii suspendării cauzei. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2010.