ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4827/2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4827/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din data

de 8 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, a admis, în parte, cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată

de reclamantul M.M., în cadrul acțiunii în contencios administrativ formulate de

reclamant, în contradictoriu cu pârâții F.R.F., Guvernul României și Autoritatea

Națională pentru Sport și Tineret.

Pe cale de consecință,

instanța de judecată a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției

de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 alin. (5) din Legea

educației

fizice și sportului

nr. 69/2000 și a suspendat judecarea cauzei până la soluționarea

excepției.

Totodată, instanța de

fond a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate

a pârâtei F.R.F.

Pentru a pronunța această

încheiere, instanța de fond a reținut, în esență, că este îndeplinită condiția prevăzută

de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale,

referitoare la existența unei legături între dispozițiile legale criticate ca fiind

neconstituționale și soluționarea cauzei dedusă judecății, în ce privește dispozițiile

art. 36 alin. (5) din Legea

educației fizice și sportului

nr. 69/2000.

În ce privește cererea

de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a pârâtei

F.R.F., instanța de fond a reținut că, în raport cu dispozițiile art. 146 din Constituția

României, aceasta nu este admisibilă.

împotriva încheierii

Împotriva încheierii din

8 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, au formulat recurs reclamantul și pârâta F.R.F.

2.1. Recursul reclamantului

va viza soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu

excepția de neconstituționalitate a pârâtei F.R.F. și a fost întemeiat pe prevederile

art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, coroborate cu art. 303 alin. (1) și (2)

C. proc. civ., criticile formulate fiind încadrate de recurentul-reclamant în motivele

prevăzute de art. 304 pct. 4, 7 și 9 C. proc. civ.

În esență, recurentul-reclamant

a arătat următoarele:

Cu privire la motivul

prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ.

Instanța a depășit atribuțiile

puterii judecătorești, încălcând prevederile art. 3 din Legea nr. 47/1992 și pe

cele ale art. 29 alin. (4) din aceeași lege, care delimitează competența Curții

Constituționale de cea a instanței în fața căreia se invocă o excepție de neconstituționalitate.

Cu privire la motivul

prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Motivele care au stat

la baza soluției criticate sunt, în opinia recurentului-reclamant, contradictorii

și străine de natura pricinii, pentru că instanța nu a avut în vedere situația de

fapt generată de activitatea F.R.F., prin raportare la prevederile art. 36

alin. (5) din Legea nr. 69/2009, corelate cu art. 34 Teza I din Decretul nr. 31/1954

și la dispozițiile statutare ale Federația Internațională de Fotbal Amatori și F.R.F.

Temeiurile de fapt și de drept ale excepției de neconstituționalitate invocate au

constat în aceea că F.R.F., consideră recurentul-reclamant, militează pentru încălcarea

principiilor statului de drept și refuză să-i recunoască drepturile garantate în

Constituție, vizând, în principal, accesul liber la justiție, dreptul la un proces

echitabil și accesul liber la activități economice.

În plus, instanța a respins

excepția de neconstituționalitate fără a preciza instanța competentă în acest sens.

Cu privire la motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea acestei

critici, recurentul-reclamant a invocat încălcarea prevederilor Legii nr. 47/1992

și ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și aplicarea greșită

a art. 129 alin. (5) și art. 261 C. proc. civ., în condițiile în care principiile

consacrate prin art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (2),  art. 124, art. 142 din Constituția

României fac necesară intervenția Curții Constituționale în controlul activității

desfășurate de F.R.F.

2.2. Recursul pârâtei

F.R.F. este îndreptat împotriva măsurii suspendării judecării cauzei până la soluționarea

excepției de neconstituționalitate, critica formulată fiind întemeiată pe prevederile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și constând în aceea că, la data pronunțării încheierii,

intrase în vigoare Legea nr. 177/2010, prin care a fost abrogat art. 29 alin. (5)

din Legea nr. 47/1992.

Prin întâmpinarea depusă

la dosar, F.R.F. a solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat, arătând

că, în mod corect, instanța de fond a constatat inadmisibilitatea cererii privind

neconstituționalitatea F.R.F., în raport cu prevederile art. 146 lit. d) din Constituția

României și art. 11 alin. (1)  lit. d) din Legea nr. 47/1992.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursurilor

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate în cele două recursuri și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că numai calea de atac exercitată de pârâtă

este fondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

de drept relevante

1.1. Recursul reclamantului

Motivul prevăzut de

art. 304 pct. 4 C. proc. civ.

Procedura excepției de

neconstituționalitate este reglementată în art. 29 din Legea nr. 47/1992, care ave

următorul conținut:

.

„

(1)

Curtea Constituțională

decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj

comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții

dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea

cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

(2)

Excepția

poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța

de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de

procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă

.

(3)

Nu pot face

obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie

anterioară a Curții Constituționale

.

4)

Sesizarea

Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția

de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere

ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse

de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată,

cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea

de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților

din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a

acestora.

……………

(6)

Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară

prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată

cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai

cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

Recursul se judecă în termen de 3 zile”.

Într-adevăr,

Curtea Constituțională este competentă să exercite controlul de constituționalitate,

în domeniile avute în vedere în art. 146 din Constituția României și detaliate în

Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Dar, după

cum rezultă din prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, procedura excepției de

neconstituționalitate cuprinde două etape: una a invocării excepției și a verificării

condițiilor de admisibilitate, pe care o efectuează instanța de judecată sau de

arbitraj comercial în fața căreia se invocă excepția, prin prisma prevederilor

art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992 și a doua, privind controlul

propriu-zis de constituționalitate pe care îl exercită Curtea Constituțională, după

ce va fi fost sesizată printr-o încheiere pronunțată conform alin. (4) al aceluiași

art.

Prin urmare,

verificând admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale în vederea

examinării constituționalității

F.R.F.

și respingând

această cerere, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, Curtea de Apel

și-a exercitat atribuțiile prevăzute expres în textele de lege menționate, pe care

le-a respectat întocmai, motivul prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ. fiind,

așadar, vădit nefondat.

Motivul prevăzut

de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Considerentele

încheierii cuprind, într-o manieră succintă, dar clară și logică, motivele care

au format convingerea instanței în sensul inadmisibilității cererii de sesizare

supuse analizei, cu referire la prevederile corespunzătoare ale art. 146 din Constituția

României și ale art. 29 din Legea nr. 47/1992.

În consecință,

încheierea nu este criticabilă nici din perspectiva art. 304 pct. 7 C. proc.

civ.

Motivul prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Contrar susținerilor

recurentului - reclamant, soluția pronunțată de prima instanță reflectă interpretarea

și aplicarea corectă a prevederilor reglementând excepția de neconstituționalitate,

mecanismul procesual la care acesta a recurs în speță.

Art. 146

lit. d) din Constituția României și art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 prevăd

expres că instanța de contencios constituțional hotărăște numai asupra excepțiilor

de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele Guvernului, ridicate în fața

instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial.

Niciuna dintre atribuțiile

enumerate în art. 146 din Constituție nu se referă la verificarea conformității

cu legea fundamentală a organizării și funcționării unei persoane juridice de drept

privat înființate în temeiul O.G. nr. 26/2000, fie ea și de utilitate publică. Ceea

ce invocă, în realitate, recurentul-reclamant este o neconcordanță cu Constituția,

ca formă de nelegalitate agravată, a scopului și activității F.R.F., privite în

general, care ar putea fi supusă controlului unei instanțe numai pe una dintre căile

procesuale reglementate în O.G. nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, în

măsura în care se încadrează în condițiile prevăzute în actul normativ respectiv.

1.2. Recursul pârâtei

În M. Of. al României

nr. 672/4.11.2010 a fost publicată Legea nr. 177/2010, pentru modificarea și completarea

Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, a

C. proc. civ. și a C. proc. pen. al României.

Prin art. 1 pct. 3 din

Legea nr. 177/2010 a fost abrogat art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, care

prevedea suspendarea de drept a judecării cauzei aflate pe rolul instanței până

la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

Având în vedere că termenul

de 3 zile de la publicare, prevăzut în art. 78 din Constituția României pentru intrarea

în vigoare a legii, este un termen de drept substanțial, iar Legea nr. 177/2010

nu prevede, prin derogare de la regula generală, vreo altă dată ulterioară pentru

intrarea sa în vigoare, Înalta Curte reține că legea modificatoare a intrat în vigoare

la data de 7 octombrie 2010, cu o zi înainte de pronunțarea încheierii.

Prin urmare, măsura suspendării

cauzei a fost pronunțată fără temei legal, motiv de modificare prevăzut în art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

soluției pronunțate în recurs

Ținând seama de toate

considerentele expuse, recursul formulat de reclamant în temeiul art. 29 alin. (6)

din Legea nr. 47/1992 va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

În temeiul art. 312

alin. (1) și (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâtă

în condițiile art. 244

1

C. proc. civ. și va modifica în parte încheierea

atacată, în sensul înlăturării măsurii suspendării judecării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul M.M. împotriva încheierii din 8 octombrie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul declarat

de pârâta F.R.F. împotriva aceleiași încheieri, pe care o modifică în sensul înlăturării

măsurii suspendării cauzei.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 5 noiembrie 2010.