ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1855/2020

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 04 iunie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Asociația Clubul Sportiv A. a chemat în judecată pe pârâta Federația Română de Tenis, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta să comunice reclamantei o copie de pe procesul-verbal și hotărârea Adunării Generale a Federației Române de Tenis din data de 02.11.2017; să posteze hotărârea Adunării Generale a Federației Române de Tenis din data de 02.11.2017 pe site-ul oficial al Federației Române de Tenis, www.x.ro, la loc vizibil; să comunice o copie de pe procesul-verbal și hotărârea Adunării Generale a Federației Române de Tenis data de 17.11.2017, precum și să posteze hotărârea Adunării Generale a Federației Române de Tenis din data de 17.11.2017 pe site-ul oficial al Federației Române de Tenis, www.x.ro, la loc vizibil; anularea Hotărârii Adunării Generale a Federației Române de Tenis din data de 02.11.2017 încheiată cu ocazia ședinței Adunării Generale a Federației Române de Tenis, așa cum a fost acest document încheiat și/sau autentificat (dacă a fost încheiat și/sau autentificat), anularea Hotărârii Adunării Generale a Federației Române de Tenis din data de 17.11.2017 încheiată cu ocazia ședinței Adunării Generale a Federației Române de Tenis, așa cum a fost acest document încheiat și/sau autentificat (dacă a fost încheiat și/sau autentificat), întrucât acest document a fost adoptat și asumat de persoane juridice care nu dețin calitatea de membri asociați la Federația Română de Tenis, a fost încheiat cu încălcarea legii și astfel, nu poate produce efecte juridice față de terțe persoane, respectiv nu poate angaja interesele juridice ale Federației Române de Tenis.

La data de 11 septembrie 2018, s-a depus răspuns la întâmpinare de către Asociația Clubul Sportiv A., calificat de către instanță, la termenul din 19 noiembrie 2018, ca fiind o cerere completatoare.

La data de 17 septembrie 2018, a fost depusă cererea reclamantei "de completare a cererii de chemare în judecată".

La data de 03 octombrie 2018, a fost depusă cererea de intervenție accesorie formulată de către Asociația Clubul Sportiv B., în sprijinul apărării intereselor reclamantei Asociația Clubul Sportiv A..

La termenul din 19 noiembrie 2018, reclamanta a învederat că a invocat nulitatea contractului de asistență juridică al pârâtei cu FRT ca apărare, nu ca și capăt de cerere. La același termen, instanța a respins excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a S.C.A. C.; a calificat răspunsul la întâmpinare ca fiind o completare la cerere; a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei Federația Română de Tenis de calificare a cererii de intervenție, formulată de Asociația Clubul Sportiv B., ca fiind cerere de intervenție principală și a admis în principiu cererea de intervenție accesorie, formulată de Asociația Clubul Sportiv B..

Prin sentința civilă nr. 466 din 13 martie 2019, Tribunalului București, secția a IV-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamanta Asociația Clubul Sportiv A., în contradictoriu cu pârâta Federația Română de Tenis (Federația Română de Tenis în continuare) și intervenienta-accesorie Asociația Clubul Sportiv B.; a admis excepția tardivității cererii de anulare a Hotărârii Adunării Generale a Federației Române de Tenis din 02.11.2017 întemeiată pe pretinsa exprimare a votului de către persoane care nu ar avea drept de vot și pe pretinsa lipsă a avizului Ministerul Turismului și Sportului; a respins ca tardivă cererea de anulare a Hotărârii Adunării Generale a Federației Române de Tenis din 02.11.2017, întemeiată pe pretinsa exprimare a votului de către persoane care nu ar avea drept de vot și pe pretinsa lipsă a avizului Ministerului Turismului și Sportului; a respins ca neîntemeiate excepția tardivității cererii de anulare a Hotărârii Adunării Generale a Federației Române de Tenis din 02.11.2017 în rest și excepția tardivității cererii de anulare a Hotărârii Adunării Generale a Federației Române de Tenis din 17.11.2017; a respins ca neîntemeiată excepția lipsei de interes în promovarea cererii de anulare a Hotărârii Adunării Generale a Federației Române de Tenis din 02.11.2017; a anulat Hotărârile Adunării Generale ale Federației Române de Tenis din 02.11.2017 și 17.11.2017; a respins ca rămasă fără obiect cererea de obligare a pârâtei să comunice reclamantei câte un exemplar de pe Hotărârile Adunării Generale din 02.11.2017, Adunării Generale din 17.11.2017, filele x ale procesului-verbal al ședinței Adunării Generale din 02.11.2017, procesul-verbal al ședinței Adunării Generale din 17.11.2017; a admis cererea de obligare a pârâtei să comunice reclamantei un exemplar al filei a 5-a a procesului-verbal al ședinței Adunării Generale din 02.11.2017; a respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la publicarea Hotărârilor Adunării Generale ale Federației Române de Tenis din 02.11.2017 și 17.11.2017 pe site; a admis în parte cererea de intervenție accesorie, formulată de intervenienta-accesorie Asociația Clubul Sportiv B..

Prin decizia nr. 232 A din 10 martie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a respins ca nefondate excepția lipsei calității de reprezentant și cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 alin. (4), art. 36 alin. (6) ale Legii nr. 69/2000; a admis apelul apelantei-pârâte Federația Română de Tenis (certificat de identitate sportivă 00001894, Codul fiscal x) formulat împotriva sentinței civile nr. 466/13.03.2019 și a încheierilor din 16.10.2018 și 19.11.2018 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Asociația Clubul Sportiv A. (CIF x) și cu intimata-intervenientă Asociația Clubul Sportiv B. (CIF x); a schimbat parțial, sentința, în sensul că a respins ca rămasă fără obiect cererea de obligare a pârâtei să comunice reclamantei, un exemplar al procesului-verbal al ședinței Adunării Generale din 02.11.2017, modificând astfel alin. (7) al sentinței apelate; a înlăturat alin. (8) al sentinței apelate, respectiv cel aferent filei 5 a procesului-verbal al ședinței Adunării Generale din 02.11.2017; a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței și încheierilor apelate; a luat act că părțile și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuielile de judecată, pe cale separată.

Cu referire la soluția de respingere ca nefondată a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 alin. (4) și (6) din Legea nr. 69/2000, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie a constatat că în motivarea cererii, apelanta-pârâtă Federația Română de Tenis a arătat că dispoziții legale a căror neconstituționalitate a fost invocată sunt contrare art. 1 alin. (4), art. 1 alin. (5), art. 21 alin. (3), art. 24, art. 40, art. 126 alin. (1) din Constituția României, deoarece impunerea cerinței legale a obținerii avizului expres al Ministerului Tineretului și Sportului, în prealabil modificării statutelor sau actelor constitutive ale federațiilor sportive naționale, este de natură a atribui unei autorități publice (desemnate politic) vocația de a dicta pur și simplu și în temeiul unei proceduri lipsite de caracter jurisdicțional, conținutul actului de modificare a statutului/actului constitutiv al unei entități de drept privat.

Or, în considerentele sentinței civile apelate, s-a reținut că motivul de nulitate al hotărârii Adunării Generale din 02 noiembrie 2017 reprezentat de lipsa avizului Ministerului Tineretului și Sportului, a fost găsit tardiv, sens în care nu a mai făcut obiectul cercetării pe fond de către tribunal.

Totodată, instanța de apel a observat că declararea de către prima instanță a nulității celor două hotărâri Adunărilor Generale atacate, din 02 noiembrie 2017 și 17 noiembrie 2017, s-a întemeiat pe alte motive de nulitate, anume neîntrunirea cvorumului și nelegala convocare la adunare, ce au făcut obiectul criticilor în apel.

Astfel fiind, cu referire la dispozițiilor art. 477 alin. (1) și art. 478 alin. (1) din C. proc. civ., a apreciat că, în raport de ceea ce s-a judecat la fond și de criticile deduse judecății în apel, dispozițiile pretins neconstituționale nu au legătură cu cauza, iar statuările intrate în puterea de lucru judecat din diverse hotărâri judecătorești depuse la dosar în ambele faze procesuale ale cauzei, se circumscriu acelorași coordonate trasate de apelanta-pârâtă.

Împotriva deciziei nr. 232 A din 10 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, în ceea ce privește soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 alin. (4) și (6) din Legea nr. 69/2000, a declarat recurs pârâta Federația Română de Tenis.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 11 august 2020, sub nr. x/2018, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului de judecată nr. 6.

Recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a deciziei atacate în ceea ce privește soluția de respingere ca nefondată a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 alin. (4) și (6) din Legea nr. 69/2000, cu consecința sesizării instanței de contencios constituțional în vederea soluționării excepției invocate.

În motivarea căii de atac, a arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.

Din această perspectivă, a susținut că instanța de judecată învestită cu soluționarea cauzei, oricare ar fi obiectul acesteia și în orice fază s-ar afla, nu poate proceda la analiza constituționalității normei legale criticate pe calea excepției invocate, ci poate realiza numai o verificare a întrunirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Redând conținutul dispozițiilor art. 36 alin. (4) și (6) din Legea nr. 69/2000, ce au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate, a susținut că prin încheierea din 25 februarie 2020, instanța de apel a respins ca indamisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, pentru ca ulterior, prin decizia recurată, aceeași cerere să fie respinsă ca nefondată, printr-o motivare contradictorie, context în care sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Trecând peste acest aspect, în opinia recurentei-pârâte, în mod nelegal, instanța de apel a decis că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate impuse de art. 29 din Legea nr. 47/1992 atâta timp cât dispozițiile legale supuse controlului de constituționalitate sunt în vigoare, nu au fost constatate neconstituționale printr-o decizie a Curții Constituționale și au legătură cu soluționarea cauzei.

Aceasta întrucât, unul dintre temeiurile de nulitate, invocate prin cererea de chemare în judecată, privește tocmai incidența acestor dispoziții legale, iar cererea de apel a tins la devoluarea în întregime a sentinței atacate și rejudecarea cauzei.

În plus, raționamentul instanței, ce a stat la baza pronunțării deciziei atacate, s-a întemeiat pe puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 730 din 17 mai 2017, rămasă definitivă prin decizia nr. 367/2018, prin care au fost anulate hotărârile Adunărilor Generale ale Federației Române de Tenis, în baza art. 36 alin. (6) din Legea nr. 69/2000, argumentul fiind acela că au fost votate de mai mulți membri decât cei înscriși în Registrul Special al Federațiilor.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ.

Prin notele scrise depuse la 29 septembrie 2020 (data depunerii prin poștă electronică), intimata-intervenientă Asociația Clubul Sportiv B. a solicitat respingerea recursului.

În combaterea căii de atac, sub un prim aspect, a arătat că dispozițiile art. 36 alin. (4) și (6) din Legea nr. 69/2000, ce au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate, nu au legătură cu soluționarea cauzei atâta timp cât hotărârea primei instanțe nu face referire la dispozițiile legale criticate și nici nu au stat la baza respingerii cererii de apel.

Un alt aspect vizează faptul că prin decizia nr. 853 din 12 decembrie 2019, Curtea Constituțională a respins ca neîntemeiată excepția de neconstitutionalitate, invocată de D. din România în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, constatând că sunt constituționale prevederile art. 36 alin. (2) și (6) din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul formulat, Înalta Curte apreciază asupra caracterului nefondat al acestuia, urmând a fi respins ca atare, în considerarea argumentelor ce succed.

În speță, solicitarea de sesizare a Curții Constituționale, pentru ca aceasta să se pronunțe asupra neconformității cu legea fundamentală a prevederilor art. 36 alin. (4) și (6) din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000, a fost formulată în cadrul soluționării apelului declarat de pârâta Federația Română de Tenis împotriva sentinței civile nr. 466 din 13 martie 2019 și a încheierilor din 16 octombrie 2018 și 19 noiembrie 2018 pronunțate de Tribunalul București, secția a IV-a civilă.

Potrivit art. 36 din Legea educației fizice și sportului nr. 69/2000, "(4) Modificarea statutelor sau a actelor constitutive ale federațiilor sportive naționale este supusă procedurilor prevăzute de lege, după ce s-a obținut avizul expres al Ministerului Tineretului și Sportului. (…) (6) Înființarea federațiilor sportive naționale sau modificarea statutelor și a actelor constitutive ale acestora, fără respectarea dispozițiilor alin. (1) și (4), este nulă de drept."

Raportându-se dispozițiilor legale precitate, într-o primă critică, recurenta-pârâtă a susținut motivarea contradictorie a deciziei nr. 232 A din 10 martie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie relativ la încheierea din 25 februarie 2020 a aceleiași instanțe.

Date fiind limitele învestirii, în acord cu dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., fără a proceda la o analiză a legalității încheierii din 25 februarie 2020, interlocutorie în sensul dispozițiilor art. 235 teza a II-a din C. proc. civ., ce nu a făcut obiectul prezentului demers judiciar, Înalta Curte reține că aceasta nu conține dezlegări cu caracter decisiv în ceea ce privește verificarea cererii de sesizare a Curții Constituționale sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate deduse din dispozițiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, ci statuează cu putere de lucru judecat asupra existenței interesului apelantei-pârâte în promovarea unei astfel de cereri atâta timp cât dispozițiile legale pretins neconstituționale constituie temei de drept al cererii de chemare în judecată.

În altă ordine de idei, considerentele deciziei recurate ce au fundamentat soluția adoptată de instanța de apel asupra cererii deduse judecății, s-au raportat la coordonatele trasate judecății apelului de către recurenta-pârâtă, fiind prezentate într-o manieră clară și coerentă, context în care nu se identifică o contradicție în sensul celor reclamante pentru a justifica motivarea contradictorie, cum s-a susținut în recurs.

O altă critică inserată în memoriul de recurs se raportează la nelegalitatea deciziei atacate în contextul îndeplinirii cerințelor de admisibilitate reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992, câtă vreme unul dintre temeiurile de nulitate invocate prin cererea de chemare în judecată privește incidența acestor norme legale.

Pentru ca mecanismul excepției de neconstituționalitate să nu fie deturnat de la scopul pentru care a fost creat, relevanța dispozițiilor legale pretins neconstituționale asupra soluționării cauzei trebuie evaluată în raport de circumstanțele acesteia, prin prisma interesului procesual concret pe care îl reprezintă declanșarea controlului de neconstituționalitate ținând seama de chestiunile litigioase supuse dezbaterii și de stadiul în care se află litigiul.

Din acest punct de vedere, în aprecierea caracterului nefondat al sesizării, raționamentul instanței de apel a reliefat inexistența unui raport de dependență între textele legale ce au făcut obiectul excepției de neconstituționalitate și soluționarea cauzei în apel.

Aceasta întrucât, față de obiectul pricinii, criticile deduse judecății s-au raportat la dezlegările date de prima instanță, prin sentința civilă nr. 466 din 13 martie 2019, în ceea ce privește anularea hotărârilor Adunărilor Generale din 02 noiembrie 2017 și 17 noiembrie 2017, din perspectiva neîntrunirii cvorumului și a nelegalității convocării la adunare.

În ceea ce privește motivul de nulitate al hotărârii Adunării Generale din 02 noiembrie 2017, întemeiat pe pretinsa lipsă a avizului Ministerului Tineretului și Sportului, în mod corect a constatat instanța de apel că nu a mai făcut obiectul cercetării pe fond de către prima instanță în contextul reținerii tardivității acestuia, soluție a cărei legalitate nu a fost contestată în apel.

Celelalte aserțiuni ale recurentei-pârâte cu referire la raționamentul primei instanțe întemeiat pe puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 730 din 17 mai 2017, ce poate fi înlăturat odată cu declararea art. 36 alin. (6) din Legea nr. 69/2000, ca neconstituțional, se grefează pe aspecte ce țin de fondului litigiului.

Or, verificarea nelegalității hotărârii în prezenta cale de atac, nu se poate face decât prin prisma celor tranșate jurisdicțional în apel, ceea ce presupune critici circumscrise acestor dezlegări.

Drept urmare, nefiind întrunită una dintre condițiile de admisibilitate, reglementate de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, anume legătura dispozițiilor legale pretins neconstituționale cu soluționarea cauzei, reține legalitatea deciziei atacate, în ceea ce privește soluția de respingere ca nefondată a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Federația Română de Tenis împotriva deciziei civile nr. 232 A din 10 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Federația Română de Tenis împotriva deciziei civile nr. 232 A din 10 martie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 septembrie 2020.