ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4791/2021

Ședința publică din data de 19 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, a solicitat revocarea actelor administrative - Ordinele de Ministru emise de Ministerul Tineretului și Sportului nr. 330 din 05.04.2017 și nr. 348 din 12.04.2017 și obligarea Ministerului Tineretului și Sportului să convoace și să organizeze Adunarea Generală Extraordinară a Federației Române de Tenis (conform art. 88 alin. (1) din Legea sportului), în aceleași condiții existente la emiterea primului Ordin al MTS nr. 330 din 05.04.2017, ordin prin care MTS a anulat Adunarea Generala a FRT.

Reclamantul a arătat că solicită emiterea unei adrese către Federația Română de Tenis, prin care să se comunice revocarea Ordinelor și revenirea la situația de fapt de la data emiterii Ordinului 330/5.04.2017.

A mai solicitat obligarea MTS de a convoca în regim de urgență, în maxim 15 zile de la revocarea Ordinelor în cauză, a Adunării Generale a FRT exact în condițiile în care a fost convocată Adunarea Generală a FRT din data de 06.04.2017, anulată și apoi amânată prin Ordinele Ministrului în cauză, Convocatorul să conțină aceeași ordine de zi din Convocatorul inițial, să fie convocați aceeași membri afiliați care au fost convocați pentru Adunarea Generală din 06.04.2017 (conform listelor nominale ale FRT), cu aceeași candidați care au fost anunțați oficial pe site-ul FRT, și care au respectat termenele și condițiile de depunere ale candidaturilor, conform datei de 06.04.2017, dată la care a fost convocată Adunarea Generala a FRT, și, de asemenea, cu respectarea cererilor membrilor afiliați sau a membrilor asociați ai FRT de introducere pe ordinea de zi a Adunării Generale a FRT din data de 06.04.2017, a propunerilor care au respectat termenele limită conform Statutului FRT și conform convocatorului AG a FRT din data de 06.04.2017.

Prin sentința nr. 5518/2018 din 21 decembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de interes și excepția lipsei de obiect ca neîntemeiate și a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL TINERETULUI ȘI SPORTULUI, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., criticând hotărârea prin prisma existenței unor motive contradictorii, criticile invocate subsumându-se motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel, recurenta a susținut că, referitor la critica reclamantei cu privire la refuzul pârâtului MTS de a realiza convocarea AG a FRT "în aceleași condiții de la emiterea Ordinului 330/05.04.2017", la pagina 9 din hotărâre prima instanță a constatat în urma analizării înscrisurilor depuse de reclamant, că la data de 08.10.2017 a avut loc o Adunare Generala Extraordinara a Federației Române de Tenis însă prin adresa nr. x/19.12.2016 MTS a stabilit că AG nu a îndeplinit condițiile legale de cvorum în raport de faptul că nu au fost convocate pentru participare toate cele 346 de structuri sportive afiliate, astfel ca a respins cererea de acordare a avizului prealabil prevăzut de art. 36 alin. (4) din Legea 69/2000.

Or, o astfel de motivare cuprinde în mod evident motive contradictorii, în primul rând pentru că AG Extraordinara a FRT nu a avut loc la data de 08.10.2017, așa cum a reținut instanța, ci cu un an înainte, mai precis la data de 08.10.2016. În opinia recurentei, o posibilă eroare materială în redactarea motivării este total exclusă pentru simplul motiv că data de 08.10.2016 este în mod evident înaintea datei emiterii Ordinului 330 din 05.04.2017 pentru a putea fi invocată o eventuală acțiune a MTS pentru repararea sau reducerea efectelor provocate de Ordinul 330 din 05.04.2017.

Este evident că instanța invocă un anumit comportament sau o anumită acțiune a pârâtului MTS cu referire la revenirea la aceleași condiții de la emiterea Ordinului 330 din 05.04.2017, care nu au avut loc la data menționată de instanță în dispozitivul hotărârii atacate, ci cu mult înainte chiar și de emiterea Ordinului 330 a cărui anulare o solicită.

Contradictorialitatea este evidenta și din perspectiva faptului că, în aceeași frază, instanța a menționat că "prin adresa nr. x/19.12.2016 MTS a stabilit ca AG nu a îndeplinit condițiile de cvorum", instanța făcând referire la o adresa a MTS din data de 19.12.2016 care menționează neîndeplinirea unor condiții dintr-o presupusă AG, desfășurată în data de 08.10.2017.

În orice caz, chiar și în cazul în care ar admite că ar fi existat o simplă eroare materială în menționarea datei, contradictorialitatea este evidentă, instanța invocând un anumit comportament al pârâtului în vederea remedierii situației datorate de Ordinul 330 din 05.04.2017, comportament care ar fi avut loc înainte de data de 05.04.2017.

Un alt motiv contradictoriu îl reprezintă modalitatea în care instanța de fond a interpretat art. 88

1

din Legea 69/2000 și anume: "Reiese din cuprinsul acestor dispoziții că o astfel de posibilitate de a realiza convocarea adunării generale extraordinare pentru structurile de utilitate publica, cum este cazul federațiilor, revine Agenției Naționale pentru Sport și nu pârâtului Ministerul Tineretului și Sportului și implică exercitarea unui drept de apreciere respectiv constatarea unor situații cu caracter deosebit de încălcare a actelor constitutive, a statutelor, a actelor normative".

Or, Agenția Națională pentru Sport a devenit Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, iar prin H.G. nr. 11 din 2013, Ministerul Tineretului și Sportului a preluat toate drepturile și obligațiile ANST, inclusiv personalul și bunurile mobile și imobile aflate în administrarea ANST, conform art. 30 din H.G. nr. 11/2013.

Un al treilea motiv contradictoriu este statuat în sentința recurată din chiar prima frază formulată de instanță cu referire la "Concluziile instanței cu privire la fondul cauzei", respectiv: Din cuprinsul Ordinului 330/05.04.2017 astfel cum a fost îndreptat prin Ordinul 348 din 12.04.2017 reiese că la data de 06.04.2017 a fost convocată Adunarea Generala Ordinara a FRT ca urmare a imposibilității stabilirii cvorumului legal stabilindu-se realizarea unui control in vederea stabilirii cu exactitate a numărului membrilor afiliați.

OR, în textul mai sus menționat există mai multe aspecte contradictorii.

În primul rând, AG a FRT nu a fost convocată ca urmare a imposibilității stabilirii cvorumului legal, aceasta fiind o afirmație lipsită de orice raționament logic, în sensul că în momentul convocării nu se poate afla dacă se va forma un cvorum sau nu.

Chiar dacă s-ar accepta ideea unei erori materiale de redactare, în sensul că: în loc de expresia "a fost convocată", s-ar fi folosit expresia "a fost anulată", ceea ce ar face mai mult sens, pentru că Ordinul 330 anulează în fapt Adunarea Generală, nici în această situație motivarea instanței nu ar avea claritatea necesară, deoarece anularea Adunării Generale nu ar fi adus niciun beneficiu din perspectiva stabilirii cvorumului legal.

De asemenea, în mod greșit a reținut instanța de fond că reclamanta nu a indicat aspecte de nelegalitate a celor doua ordine menționate, a căror anulare o solicită.

Reclamanta a precizat în cererea de chemare în judecată că pârâtul nu avea dreptul să anuleze o Adunare Generala a unei Federații, deoarece prin actul administrativ în sine se încalcă drepturi elementare ale reclamantei cuprinse în Constituția României, cum ar fi dreptul la liberă asociere (art. 40 din Constituția României) și dreptul la libera întrunire (art. 39 din Constituia României), precum și dreptul de a fi ales într-o funcție de conducere a unei autorități publice centrale precum FRT (art. 37 din Constituția României).

Este evident faptul că instanța a omis în mod nepermis să se pronunțe asupra acestor aspecte de nelegalitate a celor doua ordine ale pârâtului MTS.

De asemenea, în mod greșit instanța de fond a reținut că în condițiile în care scopul amânării AG inițiale din data de 06.04.2017 a fost acela de a stabili cu claritate numărul membrilor afiliați .. .Curtea nu găsește iar reclamantul nu a indicat din ce perspectiva ordinul în discuție ar fi emis cu exces de putere sau cu încălcarea dispozițiilor legale"

Ori, reclamanta a făcut precizat foarte clar în cererea de chemare în judecată că pârâtul MTS a acționat cu exces de putere și cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare, fiind încălcate drepturi fundamentale din Constituția României.

Mai mult decât atât, este evident că Adunarea Generala a FRT din data de 06.04.2017 a fost anulată cu exces de putere, de către pârâtul MTS, prin Ordinul 330 din 05.04.2017, ordin emis înainte de data Adunării Generale, iar încercarea pârâtului de a ascunde adevărul prin emiterea unui alt Ordin (Ordinul 348 din 12.04.2017), susținând că ar fi strecurată o eroare materială în Ordinul 330 din 05.04.2017, este o încercare total nereușită de a duce în eroare instanța de judecată.

În mod evident, din Procesul-verbal al AG a FRT din 06.04.2017, depus de reclamantă odată cu cererea de chemare in judecata în Anexe, se observă că Adunarea Generală a FRT din 06.04.2017 a fost anulată, producând astfel efecte asupra subscrisei reclamante, iar o eventuală amânare nu ar putea repara prejudiciile decât printr-o convocare emisă de pârât, ceea ce nu s-a întâmplat până la prezenta dată.

Intimatul - pârât Ministerul Tineretului și Sportului a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile nulității și tardivității recursului, acestea fiind respinse de instanță, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii; pe fond, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului ca nefundat.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte constată că motivul de recurs ce se circumscrise dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei") nu are incidență în cauză, judecătorul de fond folosind, în redactarea sentinței pronunțate, un raționament logico juridic lipsit de contradicții și care, justifică, în final, soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat privește situațiile în care instanța de control judiciar nu poate desluși starea de fapt reținută de prima instanță sau nu poate stabili motivele care au stat la baza soluției, din cauza lipsei motivării ori a motivelor contradictorii sau străine de natura pricinii.

Relativ la considerentele pretins contradictorii ale hotărârii primei instanțe, susținerile recurentei nu se confirmă, aspectele invocate în susținerea acestei ipoteze a art. 488 alin. (1) pct. 6 nefiind decât simple erori materiale, săvârșite de instanța de fond în redactarea hotărârii.

Astfel, dintr-o eroare materială instanța a menționat în loc de 08.10.2016, "că la data de 08.10.2017 a avut loc o Adunare Generala Extraordinara a Federației Române de Tenis". Tot dintr-o eroare de redactare, prima instanță a consemnat că "Din cuprinsul Ordinului 330/05.04.2017 astfel cum a fost îndreptat prin Ordinul 348 din 12.04.2017 reiese că la data de 06.04.2017 a fost convocată Adunarea Generala Ordinara a FRT ca urmare a imposibilității stabilirii cvorumului legal stabilindu-se realizarea unui control in vederea stabilirii cu exactitate a numărului membrilor afiliați". Însă, este evident că prin Ordinul nr. 330/05.04.2017, astfel cum a fost îndreptat prin Ordinul nr. 348 din 12.04.2017, Ministerul Tineretului și Sportului a amânat desfășurarea Adunării Generale Ordinare a FRT, ce fusese convocată pentru data de 06.04.2017, ca urmare a imposibilității stabilirii cvorumului legal.

Aceste erori materiale de redactare nu au afectat în niciun caz raționamentul logico-juridic al instanței ce a stat la baza aplicării normelor legale la situația de fapt, nu au influențat cu nimic soluția pronunțată și nu au nicio conotație juridică; sentința criticată nu conține aspecte contradictorii, așa cum a susținut recurenta.

Nemulțumirile recurentei, cu privire la hotărârea primei instanțe, nu se pot traduce prin faptul că aceasta a utilizat o motivare contradictorie.

Susținerea recurentei referitoare la faptul că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra aspectelor de nelegalitate a celor două ordine ale pârâtului MTS, reținând în același timp, în mod greșit, că reclamanta nu le-ar fi indicat, se circumscrie, de asemenea, motivului de casare prevăzut de pct. 6 al art. 488, ipoteza fiind însă cea a nemotivării hotărârii.

Într-adevăr, motivarea este unul dintre aspectele importante ce definesc "procesul echitabil" în sensul art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum este reflectat și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și constituie o puternică garanție împotriva unui eventual arbitrariu al judecătorului.

Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 din C. proc. civ., are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

Astfel, așa cum s-a statuat în prg. 20 al Deciziei pronunțate în Cauza Gheorghe Mocuța împotriva României:

"În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)."

Numai neanalizarea unor apărări esențiale invocate de către parte poate duce la concluzia lipsei unei motivări sau a unei motivări insuficiente a soluției pronunțate, cu încălcarea disp. art. 22 și art. 425 din C. proc. civ., obligația de motivare a hotărârii neputând fi înțeleasă exhaustiv, în sensul îndatoririi de a răspunde absolut tuturor argumentelor aduse de părți.

Or, aplicând cele statuate mai sus la prezenta cauză, Înalta Curte observă că prima instanță a pronunțat o hotărâre motivată pe ceea ce a considerat aceasta ca fiind esențial în cauză, astfel că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Este adevărat că nelegalitatea unui act administrativ fiscal se cercetează prin raportare la motivele de nelegalitate invocate de partea care se consideră vătămată de acel act, formulate prin plângerea prealabilă și ulterior prin acțiunea dedusă judecății.

Din această perspectivă, contrar susținerilor recurentei-reclamante, se observă că prima instanță a analizat criticile aduse actelor contestate, dar, în același timp, a făcut o analiză proprie a situației de fapt și a temeiurilor de drept incidente.

Fiind dincolo de orice îndoială că nelegalitatea unui act administrativ nu poate fi reținută fără identificarea normei legale încălcate de emitent cu prilejul actului, prevăzute sub condiția legalității acestuia, Înalta Curte reține, în acord cu judecătorul fondului, că reclamanta nu a indicat aspecte concrete de nelegalitate a celor două ordine menționate, a căror anulare o solicită, ci s-a raportat la principii constituționale menționate sub dispozițiile art. 40, art. 37 și art. 39 din Constituție.

Referitor la critica recurentei privind modalitatea în care instanța de fond a interpretat art. 88

1

din Legea 69/2000, Înalta Curte reține că, într-adevăr, prin H.G. nr. 11 din 2013, Ministerul Tineretului și Sportului a preluat toate drepturile și obligațiile ANST, instanța de fond, reținând în mod eronat că posibilitatea de a realiza convocarea adunării generale extraordinare pentru structurile de utilitate publică, cum este și cazul federațiilor, revine Agenției Naționale pentru Sport și nu pârâtului Ministerul Tineretului și Sportului.

Cu toate acestea, instanța de control judiciar apreciază că nu acesta este argumentul esențial ce stă la baza netemeiniciei cererii, ci acela că posibilitatea de a realiza convocarea adunării generale extraordinare pentru structurile de utilitate publică, cum este și cazul federațiilor, implică exercitarea unui drept de apreciere, respectiv constatarea unor situații cu caracter deosebit de încălcare a actelor constitutive, a statutelor, a actelor normative, ceea ce nu s-a dovedit în cauză, după cum corect a reținut instanța de fond.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 5518/2018 din 21 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 octombrie 2021.