ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1137/2021

Ședința publică din data de 20 mai 2021

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 28.06.2019, sub nr. x/2019, petenta A. a chemat în judecată pe pârâta Federația Română de Tenis, solicitând ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța să se dispună anularea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Federației Române de Tenis din data de 19.06.2019, precum și suspendarea executării acesteia pe cale de ordonanță președințială.

Prin încheierea din data de 18.07.2019, a fost disjuns capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării Hotărârii Generale Extraordinare de Alegeri din data de 19.06.2019 și s-a format un nou dosar.

Prin cererea înregistrată la data de 08.07.2019 pe rolul Tribunalului București, sub nr. x/2019, petenta B. a chemat în judecată pe pârâții Federația Română de Tenis și Ministerul Tineretului și Sportului, solicitând ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța să se dispună anularea Hotărârii Adunării Generale Extraordinare de Alegeri a Federației Române de Tenis din data de 19.06.2019, suspendarea executării acesteia pe calea procedurii ordonanței președințiale și/sau obligarea delegatului Ministerului Tineretului și Sporturilor să pună în aplicare art. 36 alin. (1) din H.G. nr. 884/2001, respectiv să suspende executarea hotărârii adoptate la 19.06.2019.

Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin încheierea de ședință din 17.09.2019, a admis excepția conexității în ceea ce privește cele două cereri de chemare în judecată anterior expuse și a dispus conexarea dosarului cu nr. x/2019 al secției a III-a civile, la dosarul nr. x/2019 al secției a V- a civile.

Prin sentința civilă nr. 2574/08.11.2019, Tribunalul București, secția a V-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a pricinii în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București.

Această din urmă instanță, prin sentința civilă nr. 7400 din 7 octombrie 2020 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza în favoarea Tribunalului București, secția a V-a civilă. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Prin sentința civilă nr. 138F din 10 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a stabilit competența de soluționare a cauzei privind pe petentele A., B. și pe intimații Federația Română de Tenis și Ministerul Tineretului și Sportului, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Această hotărâre a fost atacată cu revizuire de către revizuenta A., în temeiul prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În argumentarea cererii, revizuenta a arătat că obiectul revizuirii este reprezentat de o hotărâre definitivă care evocă fondul cauzei, fiind vorba despre anularea hotărârii Adunării Generale a Federației Române de Tenis prin care se modifică actul constitutiv al entității, prin urmare calea de atac este admisibilă.

Cu privire la motivul invocat, a susținut că prin stabilirea competenței de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei sectorului 2 București, Curtea de Apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 232A din 10 martie 2020 a Curții de Apel București, în dosarul nr. x/2018, prin care s-a statuat în sensul că aparține Tribunalului București competența de soluționare a unei cereri de anulare a aceleiași hotărâri emise de Adunarea Generală a Federației Române de Tenis prin care se modifică actul constitutiv.

Revizuenta a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea în integralitate a hotărârii atacate și determinarea competenței de judecare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Prin întâmpinare, intimata Federația Română de Tenis a ridicat excepțiile de tardivitate și inadmisibitate a cererii de revizuire și a solicitat aplicarea în sarcina revizuentei a unei amenzi judiciare în cuantum de 1.000 RON, în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., pentru exercitarea unei căi de atac vădit tardivă, dar și inadmisibilă.

Calea de atac a fost tardiv formulată în raport de prevederile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care stipulează, în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, un termen de exercitare de o lună, și care curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. În speță, hotărârea atacată este definitivă de la data de 10 noiembrie 2020, iar termenul de revizuire a expirat la 10 decembrie 2020. Revizuirea introdusă de A. este promovată cu depășirea flagrantă a termenului.

În măsura în care instanța ar trece peste acest aspect, calea de atac este oricum inadmisibilă. Nu este vorba despre hotărâri pronunțate în aceeași pricină, iar revizuenta nu este parte în litigiul finalizat cu hotărârea pe care o invocă drept temei al revizuirii.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cererea de revizuire în raport de excepția tardivității a cărei analiză este prioritară în considerarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată și o va admite, pentru următoarele considerente:

Cererea de revizuire este îndreptată împotriva sentinței civile nr. 138F din 10 noiembrie 2020 Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, revizuenta afirmând că această hotărâre este potrivnică cu decizia civilă nr. 232 din 10 martie 2020 a Curții de Apel București, în dosarul nr. x/2018.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul se poate cere și dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

În acest caz termenul de exercitare a revizuirii este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, conform art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 135 alin. (4) C. proc. civ. "Instanța competentă să judece conflictul va hotărî, în camera de consiliu, fără citarea părților, printr-o hotărâre definitivă.’’

În speță, hotărârea a cărei anulare se solicită pe calea revizuirii este sentința nr. 138F din 10 noiembrie 2020, pronunțată într-un regulator de competență, și care este definitivă de la pronunțare.

Înalta Curte constată că termenul de la care se exercită revizuirea a început să curgă de la data de 10 noiembrie 2020 și s-a împlinit la 10 decembrie 2020, potrivit modului de calcul instituit prin dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. "când termenul se socotește pe săptămâni, luni sau ani, el se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima săptămână ori lună sau din ultimul an.’’

Calea de atac a fost formulată de revizuentă la 19 februarie 2021, cererea fiind expediată prin serviciul poștal, conform plicului aflat la dosar, așadar peste termenul prescris de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. În consecință, instanța va face aplicarea sancțiunii decăderii reglementată de art. 185 alin. (1) din același cod și va respinge, ca tardivă, cererea de revizuire.

Având în vedere soluția pronunțată, în aplicarea prevederilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., se va admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, formulată de intimata Federația Română de Tenis. Suma pretinsă, în cuantum de 5.838,86 RON, conform dovezilor de la dosarul de revizuire, este apreciată ca fiind exagerat de mare față de complexitatea speței, apărările formulate în cele două dosare, care au fost identice, precum și faptul că pricina a fost reținută în pronunțare pe excepție. Drept urmare, în aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., onorariul de avocat urmează a fi redus la suma de 3.000 RON.

Este nefondată și solicitarea aceleiași părți de aplicare a unei amenzi judiciare revizuentei în cuantum de 1.000 RON, în baza art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., pentru introducerea cu rea-credință a unei căi de atac, vădit netemeinice. Reține Înalta Curte că formularea acțiunii în justiție pendinte constituie expresia exercitării unui drept conferit prin lege, respectiv prin art. 21 alin. (1) din Constituție, precum și prin art. 192 alin. (1) C. proc. civ., norme juridice care conferă oricărei persoane dreptul de a se adresa instanțelor judecătorești pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime. Or, în situația în care nu există niciun temei spre a se reține că demersul judiciar astfel întreprins ar fi unul vădit netemeinic în sensul prevederilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., nu se justifică aplicarea sancțiunii prevăzute de această normă procedurală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva sentinței civile nr. 138F din 10 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2019.

Obligă pe revizuentă la plata sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata Federația Română de Tenis, reduse în condițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Respinge cererea formulată de intimata Federația Română de Tenis privind aplicarea unei amenzi judiciare în sarcina revizuentei.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 mai 2021.